Presa, ca de
obicei, s-a centrat de-o parte sau de alta și a ocolit problema esențială care
e libertatea de conștiință, adevărata libertate, condamnată agresiv și aproape interzisă
în zilelele noastre fiindcă nu “consumă” ce-i dai și refuză să poarte eticheta
cu pro-ceva. E vorba de fascismul pe stil nou dar asta-i altă poveste.
Povestea din
Norvegia este despre o familie mixtă (româno-norvegiană) de penticostali care își
îndoctrina copiii așa cum fac familiile bigote și protecția copilului din țara “civilizată” care, în mod surprinzător
și periculos, nu e o instituție de stat.
Am mai spus
odată că bătălia se dă pe copii și asta nu pentru c-am descoperit apa caldă ci
pentru că nimeni n-o spunea. Totuși, cine s-ar fi gândit că am ajuns déjà în
filmele SF de profil!
Ei bine, aflăm
abia acum, în dementa Norvegie, prin lege, copiii sunt ai statului iar statul a
dat protecția copilului pe mâna unei
multinaționale care se ocupă cu adopții. Oare
pe mâna cui au fost dați copiii români din România și de ce sunt obligate
mamele să aducă pe lume copii malformați? O să știm asta când legea îi va
proteja pe oameni și va scoate “sponsorul ŞTIRILOR” la iveală.
Poporul norvegian
a fost adus déjà în stadiul de “acceptare” și este un triumf pentru “cercetătorii”
care se ocupă cu spălături de mentalitate-
le-am simțit și noi, pe propria piele, șamponul de propagandă și manipulare -
care nu se vor opri cum nu se opresc criminalii în serie.
Deci,
povestea este despre două extreme: una religioasă în care părinții îșî
terorizează copiii cu fraze gen Dumnezeu
pedepsește păcatul (chiar tatăl a declarat asta) și cealaltă extremă în
care copiii sunt îndepărtați de familie și transformați în zombie ai lumii noi.
E un preambul, de altfel până la Brave
New World a lui Aldoux Huxley când “Statul” își va face zombie direct în
eprubetă.