Problema principală ȋn cazul ipohondrilor e că ȋşi ȋnchipuie că un organism sănătos ȋnseamnă să nu te doară niciodată nimic şi toate organele să funcţioneze perfect, tot timpul.
4 Sep 2021- Brian Dillon, A
cycle of dread, collapse, relief’: the absurd, tormented story of my
hypochondria
Ciclicitatea Groază,
colaps, uşurare: povestea absurdă şi chinuitoare a unui ipohondru
Brian Dillon, professor universitar, s-a
confruntat mai toată viaţa - ȋncepȋnd cu adolescenţa timpurie - cu episoade
ipohondrice, mai mult sau mai puţin intense, funcţie de simptomele şi bolile la
care erau associate de propria imaginaţie. O umflătură, iritaţie sau durere erau
resimţite drept situaţii dramatice. Mergea la doctorul generalist, apoi la
specialişti şi, după săptămȋni de analize şi asteptarea agonizantă a
rezultatelor, venea şi uşurarea.
Cȋnd abia ȋmplinise 20 de ani, student fiind la University College Dublin, ȋn timp ce asculta muzică, ȋn loc să ȋnveţe pentru examene - spune el, şi-a aţintit privirea la degetele mȋinii drepte. Care au ȋnceput să-l doară.