Insulta si egocentrism mascat

In editorialul din 16 iulie 2009, C. T. Popescu observă cum preşedintele Băsescu s-a făcut ca plouă in cazul Ridzi motivand ca are lucruri mai importante de făcut, discutat etc. Binenţeles că e cel puţin neserios din partea preşedintelui care,asa cum ştim cu toţii, se bagă in vorbă in legătură cu orice subiect.
Problema lui C.T.Popescu este mai degrabă cu “fanii” lui T.Băsescu. Imediat ce a pierdut alegerile A. Năstase, ziaristul a constatat că noul preşedinte are fani lucru nemaiintalnit păna atunci, spunea el, pentru că nici măcar I.Iliescu n-avusese. Ba, eu cred c-a avut şi incă mai are aşa cum şi “cel mai iubit dintre jurnalişti” are. Fanii lui T.Băsescu sunt consideraţi a avea o memorie de trei secunde cat peştele care după ce a ajuns la capătul acvariului a uitat traseul. Adevărul e că d-l ziarist ultracitit nu s-ar adresa niciodata unor reduşi mintal, el, de fapt, îi insultă pe cei care nu-l ascultă pe el. Nu ştiu caţi fani are preşedintele dar ştiu că antifani PSD, acest partid care e moartea capitalismului şi-a democraţiei, sunt destui. De fapt, tot articolul e doar un pretext pentru o fraza din finalul articolului “marele democrat anticommunist, garantul presei libere”. Asta arata că d-l Popescu nu vrea şi nu vrea să recunoască faptul că a susţinut un partid şi-un candidat care făcuseră aproape toată presa să tacă. Nu e nimic rău în a susţine pe faţă un politician dar să fie pe faţă. Te-ai înşelat, get over!