Ai zice ca “Five o’clock tea” ar fi sursa de inspiratie dar, cum nu se pune problema ca romanul să bea un ceai la ora asta, cel mai bine este să dai nişte ştiri care să se potrivească cu peisajul. La prima vedere publicul ţintă pare să fie format din cei care n-au nici un fel de amintire de la şcoală. Din păcate, targetul este mult mai diversificat şi se recrutează şi din zona mai “intelectuală” care se dedulceşte la telenovele şi muzică subcultă.
Sigur, ora cinci este aleasă strategic, cam pe cand se-ntorc bărbaţii abţiguiţi acasă şi-şi mai toarnă un păhăruţ să-şi facă poftă de mancare sau alte pofte. In mod normal, la ţară oamenii ar trebui să aibă treabă prin gospodărie dar aici depinde de zonă, cat e de asistată social. In faţa televizorului mai pot fi pensionarii şi acea tipologie de muiere care stă totdeauna in maşină pe scaunul din dreapta cu sacoşa in braţe şi ocărăste toţi “proştii” care s-au găsit să iasă in traffic taman acum cand conduce bărbac’su. Cu toţii gandesc că se uită la unii mai proşti ca ei şi asta îi face să se simtă superiori.
Stim mai exact cine nu se uită: motocicliştii, pentru că la aceeaşi oră, pe Discovery, avem “Motociclete americane”.
Stirile sunt prezentate cu grijă pentru sensibilitatea privitorului şi a celor implicaţi, cu propoziţii scurte ca la clasa intai şi după un scenario copilăresc in care “reportera” din teren se opreşte ca să i se pună o intrebare pe care ea o ştie dinainte. E drept că prezentatoarea e foarte frumoasă şi tot prostul stă cu gura cascată spre ecran visand la o zi cand o să crească şi la el în sat aşa ceva.
Stirile sunt bine documentate din literatura transmisă pe cale orală, barfa, pentru că “scripta” n-a ajuns în zonele alea nici sub formă de hieroglifă. Deşi orice ştire e importantă şi există un mod mai intelligent de a o prezenta şi a o face utilă, pentru că nimeni n-are nici un pic de consideraţie pentru cei implicaţi sau pentru public, o ştire la ei sună cam aşa:
“Ea şi El, ea de vreo 37 de ani el de peste 50, din comuna Amărăşteni, s-au intalnit la cules de frăguţe. (Nu, de mere, ca să nu se confunde cu păcatul originar, nu de pere pentru că, pe la ei, aştepţi să-ti cadă para şi nici de zarzăre ca să nu ţi se strepezească dinţii. Cine reuşeşte să vadă frăguţa în iarba deasă şi s-o culeagă, uneori dintre spinii de cătină dovedeşte o delicateţe uşor de remarcat.) S-au indrăgostit şi s-au mutat impreună. Le plăcea amandurora să stea la un pahar. Intr-o zi, pe fondul consumului de alcool, El, care era cam gelos, spun vecinii, a inceput să-i reproşeze Ei că ar avea pe altcineva. S-au luat la ceartă şi el a luat un cuţit din multele aruncate în dezordine dar exact la îndemană şi a injunghiat-o pe femeie. Acum poliţiştii il cercetează pentru omor din culpă. Bărbatul riscă să ajungă după gratii pentru următorii 15 ani.” Urmează cel puţin un interviu în care, cate o muiere atarnată în ţambre ca o boarfă pusă la uscat îşi aduce contribuţia la “Barfoteca de aur”, cu o droaie de lături.
Traducere:
Ea şi El, ea fără serviciu, el cu pensie înainte de varstă, s-au filat o vreme de la distanţă şi au băgat de seamă că amandoi au o pasiune comună : alcoolul. Cum nici unul nu se simţea a avea un rost pe lume, venea de la sine că sunt făcuţi unul pentru altul. Ei nu se indragostesc aşa ca-n telenovele, cum vrea să sugereze vorbitoarea şi nici nu se iau ca doi “creştini” ca să se “ingăduie”, cum se spunea la ţară, pe vremuri, înainte ca maşina străină şi subcultura cronică să tamponeze bunul simţ. Ei, pur si simplu, se adună ca să aibă cu cine sta la un pahar de vorbă. El este în floarea varstei dar e pe cale să-i treacă. Probabil că ea nu e “dispusă” tot timpul, duhoarea de miros de picioare(printre altele) amestecată cu ragaielile de băutură cu usturoi sau ceapă, s-ar putea să n-o mai imbie. De aici şi nemulţumirea “cercetătorilor” că romanii nu fac destul sex (dar ăsta e un subiect care urcă la ora şapte). Pe urmă, trebuie că existau nemulţumiri reciproce provenind de la diferenţa dintre ficţiune şi realitate, pentru că plasma aia cat peretele aplecătoarei de chirpici crea o ficţiune prea mare pentru ca realitatea să mai fie suportabilă. Seara, cei doi se culcau beţi iar dimineaţa o luau de la capat ca să se dreagă.
Din păcate, nici carpeta care spune o poveste turcească, nici icoana inexpresivă, plictisită, nu mai pot exercita nici o influenţă. Creierii imbibaţi de alcool şi ceasul rău îl împing pe bărbat să-şi ia soarta lui şi pe a altcuiva în propriile maini pentru prima dată şi să le facă praf. Poliţiştii n-au ce cerceta pentru că asta nu e o crimă pentru forensics.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu