DESPRE CRIZA
Prin anii ’90, un artist francez şi-a dat frau liber exprimării tăvălind o fată prin vopsea şi apoi imprimand-o pe o panză. O idée banală care putea să fie obsesia pictorului pentru nuduri că doar goliciuni grăsoase se găsesc pană la refuz în pictură alături de prinţ pe cal, prinţ pe langă cal şi prinţ cu paj pitic să nu se vadă că prinţul era mic de înălţime.
Cand a fost întrebat de ce a ales această formă de exprimare, post-modernistul ăsta cu capul gol a spus că, în pictură, nu se mai poate inventa nimic, totul a fost inventat deja de înaintasi. Chiar dacă ştirea a fost prezentată ca divertisment pentru nădragii “ganditorilor” cu mana la prohab ea poate fi interpretată şi ca unul dintre reperele care marchează începutul sfarşitului. Atunci cand imaginaţia, prima formă de inteligenţă, se termină înseamnă că existenţa noastră e inutilă, de vreme ce nu lăsăm nimic după noi. Sigur, IT-ul şi telefonia mobilă s-au dezvoltat incredibil de mult dar ăsta e progress pur tehnic. In rest, variaţiuni pe aceeaşi temă în muzică, literatură, film etc. Comedii romantice de-ţi vine să scuipi bomboana, muzică clasică asociată cu înjurături musicale care se dansează cu degetele răşchirate trecute prin faţa camerei, ameninţand să-ţi intre-n farfurie şi multă psihanaliză gen: Oi fi homosexual? Ia, să-ncerc! Oare am încredere în mine? Să-mi pun silicoane! Sunt deprimată. Trebuie să merg la cumpărături!
In timp ce plebea cu ochii privind în gol, la propriu, se autoanaliza, ganditorii dezvoltau filosofii economice şi, la randul lor, constatau că nu mai poate fi inventat nimic aşa că l-au folosit tot pe Freud în management şi marketing. Aşa se face că, acum nu mai mananci fiindcă ţi-e foame ci “mănanci ca să slăbeşti”; nu mai bei un suc, acum “savurezi fericirea” iar dacă nu ştii ce vrei îţi spune tot televizorul: “ai vrut acţiune, îţi dăm acţiune”, ai vrut plans îţi dăm să boceşti, vrei film de groază îţi dăm previziunea CTP: zeci de mii de oameni vor muri de foame.
Adevărul e că, pană la muritul de foame, se vor întampla lucruri atat de şocante că pană şi CTP le va observa dacă se va uita pe geam, un minim de documentare pe care poate s-o facă un journalist care trebuie să culeagă informaţia şi s-o dea mai departe şi nu s-o scoată din capul lui. Fraza asta l-a marketizat bine pe domnul formator de opinie care, în 20 de ani de libertatea cuvantului, a involuat la propagandist mascat. De-asta, în dreptul lui vor rămane nişte cuvinte forţat politicoase în timp ce, despre Grigore Cartianu, de exemplu, deja se poate spune că e un ziarist adevărat care a înţeles să muncească pentru ceva cu adevărat important, descalcirea acestei lovituri de stat cu morţi cărora nu le face nimeni dreptate.
Inainte de ’89, însă, pe cand stătea “intelectualul de dreapta” la birou şi nu avea voie să gandească fiindcă îl bătea muncitorul cu secera şi ciocanul în moalele capului şi-i turtea ideea de ţeastă tocmai cand stătea să se pogoare, adică pe vremea criminalului în masă Ceauşescu, d-l Cristian Tudor Popescu nu previziona mortăciuni. Atunci salamul era verde de stricat, painea era vanătă de necoaptă, umblam prin întuneric şi găseam staţia de autobus după murmur, copiii mureau de frig de cand se năşteau sau erau înjectaţi cu boli mortale prin seringi nesterilizate şi injecţii făcute tot pe întuneric, femeile putrezeau de vii în spitale după avorturi, salvarea nu mai venea după 60 de ani etc. Nu văd nici un intellectual acum la televizor care să fi acuzat atunci regimul de genocide. Chiar şi tranziţia asta spre comunismul capitalist al lui Iliescu a făcut victime dar pe ziarişti nu i-a durut pană acum cand, o parte din bugetărime va trebui să se mute pe plantaţia capitalismului că d-aia nu se-ncheie tranziţia.
Cat priveşte vremurile pe care le trăim, ele nu reprezintă falimentul capitalismului cum îşi freacă mainile Iliescu, care numeşte această perioadă era post-capitalistă, ci falimentul omului lacom şi prost care a strans tone de bani şi-acu’ doarme pe ei pentru că, pe de-o parte nu mai are ce cumpăra, pe de altă parte îi e frică să investească pentru că el nu vede profitul decat de la un tun în sus. Faptul de a compara criza de acum cu alte crize e o greşeală pentru că asta nu e doar o criză economică, e chiar sfarşitul după care urmează un nou început. Sfarşitul consumismului indus prin presă, al obezităţii prostiei, al alimentaţiei distruse ştiinţific şi al tratamentelor “moderne”- citostaticele astea care prăjesc organismul şi omoară oamenii în chinuri, nu înainte să le ia toţi banii, şi care sunt la fel de ştiinţifice ca şi scufundarea bolnavului de pojar în apă fiartă acum cateva secole. Producătorii de medicamente sunt marii hulpavi ai acestei degradări controlate iar la noi, farmaciştii ar vrea să vandă la fel de mult ca Pepsi şi să fie şi subvenţionati pentru că, vezi doamne, la noi e consumul cel mai mic de medicamente din Europa. Asta mai lipsea, shopping-ul pe reţetă care, alături de operaţiile estetice, potentiatorul de arome care te face să mananci a prost şi hormonii de toate felurile, l-au transformat pe om într-un zombie al minunatei lumi noi. Alaturi de consumismul compulsiv, pe ultima sută de metri a apocalipsei, pornografia se zbate din toate organele să zgandăre instinctele sexuale la adulţi şi copii ca să mai scoată nişte bani, oamenii de ştiinţă au reuşit să inventeze gravizide, arta şi cultura, vorb-aia, a mai făcut o stea din promiscuitate, lady gaga, iar biserica catolică îsi scoate la iveală “iubirea” care o macină din interior: pedofilii şi homosexualii. Biserica noastră, în schimb, are alte apucături între care proliferarea în masă a popilor care au început să fie cate doi în fiecare cătun, îndobitocirea perseverentă şi bani, bani, bani.
Adevărul e că noi am intrat în lumea liberă abia cand ajunsese să fie bine controlată. The Brave New World a apărut cand consumatorul şi-a achiziţionat toate lucrurile utile sau care îi făceau plăcere şi tot a mai rămas marfă nevandută. Atunci a apărut managementul şi reclama agresivă, ocazie cu care presa a ajuns să castige tone de bani, un lucru la fel de natural ca si obezitatea iar cand i s-au urcat banii la cap a încercat să controleze oamenii prin manipularea unora şi terorizarea psihică a altora pană cand, din toate libertaţile n-a mai rămas decat libertatea exhibiţionismului sexual , singurul favor din lumea “liberă” la care nu poţi să strambi din nas, consumatia e obligatorie. După ce va trece această criză, si ea nu va trece într-o după-masă ca codul galben, lumea nu va mai fi la fel şi, de data asta, se va vedea cu ochiul liber schimbarea si la noi, nu ca democratia originală.
Pe piciorul de plai cu blocuri al lui Ceauşescu din creierul căruia au început să ne conducă emanaţii în “89, lucrurile sunt mai complicate pentru că noi trăim în viziunea lui Iliescu, care nu şi-a găsit nici o doctrină care să-i placă şi a inventat el una: un partid stat şi vreo două partide istorice care abia se tarau să treacă pragul parlamentului. El a creat capitalismul de formă: a făcut patroni cu mana lui că doar nu era să lase capitalismul să se sălbăticească şi să ne scăpăm în vreo economie de piaţă, doamne fereşte, a distrus economia dar a păstrat nişte coloşi pe care îi căpuşau şmecherii şi de unde sindicalistii scoteau oameni în stradă atunci cand voia doctrina lui şi a păstrat aproape “minerul” de serviciu de la metrou ca să avem şi noi un Jimmy Hoffa. In fond, a reuşit să creeze o dictatură originală cu graniţele deschise, un tort de mămăligă din porumb modificat genetic cu aromă artificială de libertate, ajutat fiind şi de pensionari mulţi, bugetărime, asistaţi social, care-şi primeau tainul în an electoral, că doar nu dădea din averea lu’ tac’su. Adevaratele averi, care trebuiau retrocedate au ajuns la urmaşii slugilor ceauşiste în timp ce proprietarii au murit cu dreptatea în mană, dar d-l Popescu nu s-a sinchisit de ei şi nici partidele “istorice” care, cu fondul Proprietatea au mutat retrocedarea într-un avatar. Mai bine le dădeau pămant pe lună că tot aia era. Nişte iresponsabili cu soluţii originale cum ar fi corupţia multilateral dezvoltată care cuprinde sute de mii de penali sănătoşi pensionaţi pe caz de boală şi, în general, o bucată bună de popor care se roagă de stăpani să primeasca şpaga şi să-l “resolve”.
Aşa că Ku-Klux-Klan-ul roşu care a avut onoarea să apară şi pe CNN nu e o noutate, ţara a fost fascistă întotdeauna, pentru că suprematia bugetărimii de acum l-a tinut pe Ceauşescu şi comunismul original- criminal, nu Fantozzi.
Desigur fascismul cel mai răspandit este supremaţia presei care comunică alambicat nimic şi, în subliminal, fură libertatea de conştiinţă, lucru pe care Ceauşescu nu l-a reuşit pentru că nu ştia cum se face. Nici nu e mare filosofie, vorbeşti în propoziţii de clasa întai dai ştiri de interes communal şi le repeţi de trei ori, spre dispreţul străinilor din ţară, şi-ai făcut “virusarea”. Astfel de ştiri strang targetul pe făraş dar nu-l reciclează, îl lasă să prolifereze de la sine pană se biodegradează, ceea ce înseamnă că vreo mie de ani ţara asta o să miroasă puternic a “canal”.
“Haznaua” autohtonă, cum o numeşte d-l CTP, că de articolele lui trebuie să te apropii cu batista la nas şi cască de protecţie să te aperi de stilul bolovănos, nu se află doar la otv, Antena are numai divertisment vulgar iar Realitatea barfeşte ştirile, nu le comentează. In plus, televiziunea pe care o onorează cu prezenţa “cel mai iubit” e atat de ridicolă că ţi-e ruşine de ruşinea lor dar e asortată cu d-l Popescu pentru că, în timp ce ziaristul vede morţi de foame, Ridiculitatea o taie mai scurtă previzionand sinucideri. Eu zic să nu lase pe alţii să le resolve treaba şi să se sinucidă ei sau, şi mai bine, să meargă la coadă la şomaj unde să primească cuminţi ce li se oferă că tot îi plăcea d-lui CTP coada disciplinată şi umilă de la targul de joburi unde oamenii nu mai strambau din nas. Pană atunci, televiziunea “4 ştiri pe săptămană” face reclamă mascată unei bănci punandu-l pe Radu Beligan să citească un text care ar fi inspirat din viaţa dumnealui, ne prezintă omleta mai mică cu 15% a pensionarului sau cum sărăcesc proprietarii de pensiuni a căror clientelă era formată din clasa de mijloc- adică funcţionarii publici. I-auzi, ce mai capitalism de soi! Carevasăzică, sclavii de la privat munceau să avem bogăţei la stat. Aştia, împreună cu acei privaţi care manancă tot de la buget, de exemplu presa bugetară, reprezintă floarea prosperităţii capitalismului romanesc. Acu’, după ce-au mancat banii vacii vor face ce previzionează “proprietăreasa de pensiune” care nu se mai poate uita cum îi cresc unghiile şi se plange cam aşa: o s-ajungem să muncim ca “oamenii de rand”(de mult n-am mai auzit expresia asta), o să facem curat, o să spălăm w.c.-uri. La fel de asortată cu “haznaua” d-lui Popescu, acum impozitată pe drepturi de autor.
Pe langă ameninţarea cu “vitriol” avem şi ameninţarea cu sindromul morţii subite care a apărut mai de mult, cand începuseră să fie chemati la parchet primarii corupţi şi unora li se făcea rău. Atunci un analist-sociolog de la Antena3 se dădea de ceasul morţii că nu se poate să fie săltaţi aşa niste oameni, că dacă moare vreunul. Nu cred că d-l Popescu nu ştie lucrurile astea aşa cum nu cred că Tolontan e cinstit (şi nu mă refer la bani, are el alte probleme), la fel cum nu cred că d-na Teo e o doamnă sau o intelectuală, doar că nu e proastă.
Pană la urmă criza se va termina cand oamenii îşi vor redobandi libertatea de conştiinţă iar sceleraţii vor renunţa să modifice natura, cand vor dispărea o mare parte din produsele de acum de care n-are nimeni nevoie şi vor apărea altele, cănd capitaliştii nu vor mai fi la mana bişniţarilor. Pană atunci însă, adaptarea şi toleranţa forţate vor avea drept effect izolarea multora din calea acestei torturi psihice, în manastiri, avataruri, droguri, depresie si nebunie. Increderea în presă, bănci, medicină, stat etc. se va întoarce la încrederea în sine iar omul va învăţa din nou să spună “vreau” şi nu “aş dori”, ca milogul.
Schimbările vor fi socante uneori iar libertatea individuală, de la un moment dat, va scăpa de sub dictatura ăstora care vor să ne controleze mintea, dar asta mai durează.
Sigur că noi speram ca lumea să se prăbuşească imediat ce au apărut blugii cu paiete dar acela a fost doar începutul pentru că, cea mai tare inventie în materie de vestimentaţie a mai avut mult de indurat: a trebuit să facă din defectul “enorm” al lui Jenifer Lopez un zorzon la modă şi să fie înzorzonata la randul ei cu colaci de grăsime. Cultura maselor consumatoare de presă nereciclabilă, noua cultura globalizata, e în trend de zeci de ani şi constă din culori ţipătoarea, dans din buric şi prostituate de talie mondială mult invidiate si la noi de prăpaditele alea care se pavoazeaza cu stărluci. Una peste alta, sfarşitul trebuie să fie în chinuri iar noi trebuie să fim de faţă neapărat ca să călcăm pe ei dacă nu ne-o fi silă.
P.S. Intre timp, presa a "sinucis" mai mulţi oameni cu informaţiile repetate despre o nenorocită de otravă dar nu va fi acuzată de omor iar tonomatele de care vorbea Traian Băsescu, ce să vezi, chiar există: unii au luat taxă de protectie, “altul” a luat “taxă de mucles” cum a spus un ziarist.