Regimuri autocrate, pe bază de stabilitate

Thinking Out Loud - Selectorate Theory, February 03, 2014 

https://irblog.blogspot.com/2014/02/selectorate-theory.html

The three pillars of stability: legitimation, repression, and co-optation in autocratic regimes  https://www.econstor.eu/bitstream/10419/200982/1/f-17712-full-text-Gerschewski-Pillars-v2.pdf

“Regula nr. 3: Controlează fluxul de venituri. Pentru un conducător, ȋntotdeauna e mai bine să hotărască cine mănȋncă, decȋt să aibă o plăcintă mare din care poporul se poate hrăni singur. Cel mai important cont curent pentru lideri, e unul care face mulţi oameni săraci şi redistribuie banii, pentru a-i ţine pe cei selectaţi – clica lor – bogaţi.” 

Regimuri autocrate, pe bază de stabilitate, vechi şi noi

Cei trei piloni ai stabilităţii, ȋn regimurile autocrate sunt legitimitatea, represiunea şi cooptarea. Toate se construiesc ȋn timp şi fac parte din procesul de instaurare a dictaturii stabilităţii. Ȋn timpul procesului de transformare a democraţiei ȋn autocraţie, legitimitatea (aprobarea, complianţa publică faţă de noile norme) devine, de la un moment dat, irelevantă sau secundară pentru stabilitate, clasa conducătoare reuşind să impună, cu forţa, atȋt de multe reguli, ordine şi măsuri – pe care, apoi, le instituţionalizează - ȋncȋt nu mai are nevoie de susţinerea populară. Represiunea prin abuz de putere, naşte anti-populişti, cum li se spune pe la noi.

Represiunea e considerată de către specialişti, drept “coloana vertebrală a autocraţiei”, definitorie pentru instaurarea dictaturii. Se manifestă prin ameninţări cu sancţiuni, impotriva indivizilor, organizaţiilor sau instituţiilor, coerciţie de mai mare sau mică intensitate, funcţie de persoana sau grupul targetat, campanii agresive ȋmpotriva recalcitranţilor, arestarea liderilor de opoziţie, supraveghere, intimidare, cenzură, blocarea accesului la anumite forme de ȋnvăţămȋnt sau locuri de muncă.

Ȋnsă, represiunea costă bani şi nu garantează stabilitatea pe termen lung.

Abia al treilea pilon, cooptarea, desăvȋrşeşte opera şi-o face sustenabilă. Cooptarea este definită drept “capacitatea de a priponi actorii relevanţi din punct de vedere strategic (sau grupuri relevante) de elita regimului”.  Cu alte cuvinte, coaliţia ȋnvingătoare trebuie să-şi tragă de partea ei un “selectorat”, care să se ȋntrebuinţeze ȋn favoarea regimului şi să colaboreze, aşa, ca-ntre elite. Elitele militare şi din lumea afacerilor sunt cele mai importante. Cooptarea funcţionează pe baza principiului de… incluziune. Dacă vă vine să credeţi!  https://www.econstor.eu/

Thinking Out Loud – Din Selectorate Theory

Teoria Selectoratului (selectiv/electorat)

“Actorii şi grupurile de actori sunt definite, ȋn detaliu, mai jos:

25 de citate despre război

 

Din 121 Quotes that Analyze the Nature of War and Violence https://everydaypeacebuilding.com/   

1.     “M-am ȋnrolat ȋn Armată crezȋnd că, dacă vrei pace, trebuie să te pregăteşti de război. Acum cred că, dacă te pregăteşti minuţios de război, război o să ai.” – Sir John Frederick Maurice (Military leader, 1841 – 1912, England)

2.     Fiecare război, atunci cȋnd vine sau ȋnainte să vină, ne este prezentat, nu ca un război, ci ca un act de autoapărare ȋmpotriva unui criminal psihopat.” – George Orwell (Writer, 1903 – 1950, England)

3.     “Toate războaiele au la bază o ȋnşelătorie.” – Sun Tzu (Military strategist, philosopher, 544 BC – 496 BC, China)

4.     “Poate fi o prostie mai mare, decȋt aceea că, un om are dreptul să mă ucidă, pentru că el locuieşte pe malul celălalt al rȋului şi liderul său are o dispută cu al meu, deşi noi doi nu suntem certaţi?” – Blaise Pascal (Physicist, philosopher, writer, 1623 – 1662, France)

Efectul Clever Hans

 

Clever Hans Horse

Din Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Clever_Hans

Clever Hans a fost un cal, trăitor pe la ȋnceputul sec. XX, care, atȋt a reuşit să facă pe deşteptul ȋncȋt, a creat un effect, necunoscut pȋnă atunci, devenind subiect de cercetare pentru psihologi dar mai ales pentru cercetătorii interesaţi de inteligenţa animalelor. Interes datorat, ȋn mare parte lui Darwin, ȋn vogă, la vremea aceea.

Hans ȋl avea drept stăpȋn pe Wilhelm von Osten, professor de liceu cu preocupări multiple – printre altele, frenolog, studia forma capului, cu protuberanţele aferente, ca să-ţi spună cȋt eşti de deştept şi, printr-o ȋntȋmplare, dresor de cai amator. O figură controversată, cum s-ar spune-n zilele noastre, de unde şi eticheta de mistic, pusă, probabil, de vreun răspȋndac de veridice.

Deşi trăitor ȋn Berlin, omul ȋşi ţinea calul ȋn spatele casei, avea trăsura la scară, cum s-ar zice. Obicei care a ocazionat momentul de cotitură ce urmează, ȋntre om şi cal.

Lumea se schimbă! Proiectul Net Zero se prăbuşeşte

 

‘The Crumbling Edifice of Climate Orthodoxy’ – ‘The Tide is Turning Decisively Against Net Zero’ – ‘Collapsing under the weight of its own contradictions’ https://www.climatedepot.com/2025/09/07/the-crumbling-edifice-of-climate-orthodoxy-the-tide-is-turning-decisively-against-net-zero-collapsing-under-the-weight-of-its-own-contradictions/

https://tilakdoshi.substack.com/p/the-tide-is-turning-decisively-against

6 septembrie 2025 - Lumea se schimbă! Proiectul Net Zero se prăbuşeşte

Valul se-ntoarce, definitiv, ȋmpotriva proiectului Net Zero “prăbuşindu-se sub greutatea propriilor contradicţii”

BY TILAK DOSHI

“Net Zero a apărut ȋn anii 2010, ca un strigăt de protest global pentru “salvarea planetei”, pornind de la credinţa că dioxidul de carbon din atmosferă e butonul de control al “iminenţei” schimbărilor climatice. Tot atunci, ȋn 2015, Acordul de la Paris a fost finalizat, Departamentul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) al Naţiunilor Unite a stabilit, ȋn mod arbitrar, limita de creştere a temperaturii globale la 1,5° şi a statuat ţinta de “Zero emisii de carbon pȋnă ȋn 2050”, pentru ţările dezvoltate din toată lumea.

Dar o serie de titluri recente sugerează că politica “Zero emisii de carbon pȋnă ȋn 2050” se prăbuşeşte. Ȋn economiile dezvoltate, se conştientizează, din ce ȋn ce mai mult, că proiectul grandios se face ţăndări sub greutatea propriilor contradicţii. Ceea ce era odată trȋmbiţat drept consens ȋn rȋndul clasei politice, board-urilor corporaţiilor şi agenţiilor multilaterale, acum, seamănă, din ce ȋn ce mai mult, cu un edificiu al unei ideologii construite pe ceţoasa şi oximoronica “ştiinţă consensuală”. Valul crescȋnd al realităţii practice – costurile regenerabilelor intermitente, consecinţele geopolitice ale insecurităţii energetice şi creşterea exponenţială a cererii din zona infrastructurii inteligenţei artificiale - au măturat narativul, construit cu grijă, al inevitabilităţii aşa-numitei tranziţii energetice.

Totuşi, după cum ne reaminteşte David Blackmon, pe blogul lui de success Energy Transition Absurdities Substack, “alarmismul climatic e demoralizat dar e departe de a-şi da duhul”. Pare că, niciun munte de dovezi despre costurile prohibitive ale energiei regenerabile intermitente şi efectul advers al acesteia asupra preţului la energie, nu-i poate convinge pe rezistenţii agenţi ai apocalipsei climatice să se răzgȋndească.

Edificiul ȋn descompunere al canoanelor climatice