CULTURA MINCIUNII - “Nevoia reducerii de deficit” – o poveste politico-mediatică, repetitivă, bazată pe fapte reale
Permanenta Stare de urgenţă, ca mod de operare. Ştiri cu dramatizare
Why the News Is Not the Truth, by Peter Vanderwicken - From the Magazine (May–June 1995)
Partea a II-a
CULTURA MINCIUNII - “Presa printează ştirea, nu şi
adevărul.”
“Cȋnd,
ȋn 1978, Preşedintele
Jimmy Carter le-a cerut celor mai mari 400 de companii, să plafoneze salariile
şi să crească preţurile, ca să ţină inflaţia sub control, cei mai mulţi
directori de la Ford Motor au fost sceptici, şi-au dat seama că schimbarea
propusă mai rău face. Dar n-au spus asta. Ford a dat o declaraţie, salutȋnd
iniţiativa Preşedintelui şi a susţinut-o. Compania a specificat că, deşi, după
propria evaluare, preţurile ar fi trebuit să crească mai mult decȋt e prevăzut
ȋn strategia prezidenţială, ȋi sprijină programul. Responsabilii cu imaginea
companiei au decis că ar fi periculos, din punct de vedere politic, să se opună,
public, efortului anti-inflaţie, sperȋnd că aparenţa de conformare va ajuta ca
furnizorii să nu mărească preţul şi angajaţii să nu ceară salarii mai mari.
Declaraţia lui Ford, ȋnsuşi, a fost o minciună cinică.
La Ford, Weaver a ȋnvăţat că, adesea, ştirile au caracter dublu, o faţetă exterioară şi o realitate intrinsecă, asemănătoare cu japonezul tatemae (aparenţă) şi honne (realitate). ["tatemae" - "fațadă socială”]
