Aseară la
Antena 3 (prin intermediul unui post craiovean) soții româno-americani au
povestit cum le-a venit ideea cu adopția. Fiica lor a jucat într-o piesă de
teatru cu tema asta și, inspirată fiind de povestea pusă în scenă, le-a sugerat
părinților: ce-ar fi să ne luăm și noi o orfană?
- Exact ca
în Jucăria, cu Pierre Richard!
Jucăria este
un film excepțional, franțuzesc, genul de film pe care americanii nu l-ar face
niciodată sau, dacă ar îndrăzni cineva să abordeze genul ăsta de subiect (așa
cum Charlie Chaplin a îndrăznit să facă Timpuri
Noi), acela ar trebui să se exileze în urma linșajului mediatic împroșcat
cu acuzații repetate de communist.
Jucăria, este o satiră tragi-comică, cu
final fericit, îndreptată asupra bogaților care o iau razna de la bani, ajungînd
să-i cumpere copilului, pe post de jucărie, un om.
Filmul începe cu evacuarea umilitoare, din propria casă, a unor săraci. Nu, nu vine o procuroare să-i scoată cu forța! Pur și simplu, bogații intră în căminul nepricopsiților și, în timp ce aceștia luau masa, le oferă o sumă enormă pentru conacul neîngrijit în care locuiau, cu condiția ca familia să se ridice și să plece imediat. Iar aceștia se execută, fiindcă oferta era de nerefuzat.
