Vulcanii au ultimul cuvȋnt. Viaţa pe Pămȋnt e ciclică.
1816,
cea mai rece vară ȋnregistrată vreodată ȋn scripte, determinată de cea mai
puternică erupţie vulcanică, de cȋnd ne ştim. Erupţia a avut loc ȋn insula
Sumbawa, Indonezia (pe atunci, colonie olandeză), avȋnd drept consecinţă o
vreme anormală, numită “iarnă vulcanică”.
Vulcanul
Mount Tambora a produs, ceea ce se consideră a fi, ȋn zilele noastre, cea mai
puternică erupţie vulcanică din istoria consemnată a umanităţii. A atins
apogeul pe 10 aprilie 1815 şi a aruncat cenuşă şi vapori (din pȋnza freatică)
ȋn atmosferă, cam 4-6 luni la rȋnd iar, cu totul, a activat vreo trei ani.
Temperatura medie globală a scăzut atunci cu 0,4° – 0,7°,
cea mai rece ȋnregistrată ȋntre anii 1766 şi 2000.
Cenuşa
s-a răspȋndit ca un nor, ȋn toată lumea, creȋnd, cu adevărat, o schimbare
climatică şi vreme extremă. De fapt, cantitatea imensă de cenuşă vulcanică şi magmă
aruncată ȋn atmosferă, a fost atȋt de densă, ȋncȋt s-a prăbuşit ȋnapoi ȋn
crater şi lava s-a revărsat, cu viteză incredibilă, pe suprafaţa pămȋntului.
Cenuşa de aproape patru metri a acoperit totul pe o rază de 161 Km. Au murit 11
000 de oameni. Populaţia pămȋntului, ȋn anul 1815, era de aproximativ un milliard.
Ce ne-am mai aerosolit ȋn ultimii ani!
