“Marea putoare”, 1880, 1858, din Paris şi din Londra

 

“Marea putoare” din Paris

Spre sfȋrşitul verii şi ȋnceputul toamnei, ȋn 1880, Parisul a fost infuzat de un miros atȋt de ȋmpuţit, ȋncȋt frica generalizată s-a ȋndreptat spre existenţa unei epidemii sau a numeroase cadavre ȋmprăştiate prin tot oraşul iar urgenţa a condus la formarea unei comisii guvernamentale din care a făcut parte chiar celebrul Louis Pasteur.

Marea ȋmpuţiciune a fost de bun augur, fiindcă a dus la o revoluţie ȋn domeniul cercetării infecţiilor şi implementării unor reguli serioase de igienă, care au implicat, ȋn acest scop comun, ştiinţa, politicul şi societatea, ȋn general.

Originea mirosului greţos n-a fost detectată, cu exactitate, ȋnsă cercetătorii au căzut de acord că mirosurile fetide pot reprezenta o ameninţare la sănătatea publică dar că “Nu tot ce pute, te omoară şi nu tot ce te omoară, pute.” Microbii, evident, fiind cauza principală a bolilor.

Reforma ȋn domeniul igienei a constat ȋn “a merge pe urmele lucrătorului de la locul de muncă pȋnă acasă… cercetȋnd starea de sărăcie, fără să umileşti” iar, ȋn ce priveşte echipa de dezinsecţie a Parisului, manualul spunea că “Personalul trebuie să aibă unghiile, bărbile şi părul tăiate scurt, ȋngrijit. Vor avea la dispoziţie săpun ca să-şi spele feţele şi mȋinile, periuţe speciale şi pastă de dinţi. Ȋn fiecare seară, ȋnainte să se schimbe ca să plece acasă, trebuie să facă un duş, ȋn timpul căruia şi după, li se cere să se spele cu soluţie antiseptică.” L-am dat fiindcă mi se pare interesant cȋt e de valabil şi-n zilele noastre, mare lucru n-ar mai fi de adăugat.

Tot atunci, şcoala a devenit obligatorie, la fel şi orele de igienă introduse ȋn programa şcolară. Fosele septice din Paris au fost ȋnlocuite cu 600 km de canalizare.

“Marea putoare” din Londra

Anterior, ȋn vara anului 1858, The great stink a lovit Londra şi a fost pusă pe seama valului de căldură sufocantă şi a canalizării deversate ȋn Tamisa, chiar sub nasul conducătorilor politici. Duhoarea insuportabilă a pătruns ȋn Parlament şi-acolo a rămas. La ȋnceput au vrut s-o “acopere” cu clor şi parfum, dar n-a mers, apoi s-a luat ȋn considerare mutarea aleşilor ȋn altă locaţie selectă dar asta n-ar fi rezolvat chestiunea de fond. Iar chestiunea de fond ţinea şi de sănătatea populaţiei. Ȋn disperare de cauză şi cu stomacul ȋntors pe dos şi spectrul holerei deasupra capului, politicienii au renunţat la disensiunile ireconciliabile şi s-au pus de acord pentru alocarea de fonduri ȋn vederea construirii unui system de canalizare adecvat, care să ţină cont de creşterea populaţiei dar şi de locul deversării deşeurilor.

Un inginer considerat genial, Sir Joseph Bazalgette, a proiectat atunci un system de canalizare care ducea ȋmpuţiciunea pȋnă la gura de vărsare a Tamisei, ȋn Marea Nordului, ca s-o ia fluxul şi să facă ce-o vrea cu ea. Să pută la alţii.

Ȋn zilele noastre, din deşeurile degradate şi compactate ale canalizărilor, cu ajutorul unor bacterii modificate genetic, ȋmpuţiciunea ajunge să emane un miros plăcut de pădure de conifere iar experţii zilelor noastre reuşesc să obţină din duhoarea solidă, un minunat parfum cu miros de pin.

Vă daţi seama ce partid poţi să scoţi din aşa ceva! Şi să mai şi trăznească. 

The great stink of Paris and the nineteenth-century struggle against filth and germs

“In August and September of 1880, all of Paris was suffused by an odor so putrid, so nauseating and fetid, that it sparked immediate fears of an epidemic, unfounded rumors of deaths throughout the city, bold citizens’ protests, and the formation of a government commission including the renowned Louis Pasteur.” https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1626110/

“The Great Stink was an event in Central London during July and August 1858 in which the hot weather exacerbated the smell of untreated human waste and industrial effluent that was present on the banks of the River Thames.” 

https://en.wikipedia.org/wiki/Great_Stink

From Waste to Aroma: How British Researchers Turn Fatbergs Into Fragrances  https://www.parfumo.com/Users/Mikayla/Blog/Article/from-waste-to-aroma-how-british-researchers-turn-fatbergs-into-fragrances

Nici usturoiul şi mirosul de tutun n-au făcut faţă

“Tobacco, with its strong odor, was also considered a miraculous cure for many ailments. Unsurprisingly, then, “tobacco also had a role to play in the fight against the Black Death.” In Europe, tobacco was among the scents frequently sniffed to ward off the bubonic plague and fight the putrid and omnipresent stench of toxic and occasionally lethal sewage gas. “In England, the night soil men described in Daniel Defoe’s 1720 Journal of the Plague Year followed medical advice to the letter, working with garlic and rue in their mouths and smoking scented tobacco.”” https://humanprogress.org/robert-muchembleds-cultural-history-of-odours-in-early-modern-times/

“Prof Stephen Wallace from the University of Edinburgh is among those turning the fatbergs into perfumes. "It's a crazy idea," he admits to me, "but it works."” https://www.bbc.com/news/articles/cz6pje1z5dqo