luni, 13 februarie 2012

WHITNEY HOUSTON


THE VOICE
“VOCEA” planetei a fost găsită moartă într-un hotel, din cauze, deocamdată, necunoscute. Lumea, zice-se, e în şoc deşi moartea vedetelor americane, după acelaşi tipar, este aproape un eveniment aşteptat iar “şocul” este amortizat imediat cu bla-blauri gen: “va trăi veşnic prin muzica ei”, “acum se află într-un loc mai bun” sau încurajatorul: “să nu-i plangem moartea, să-i sărbătorim viaţa!” Aceeaşi reacţie de alienaţi am văzut şi la moartea lui Michael Jackson fără ca nimeni să se revolte împotriva unui tipar de omorat staruri. Dacă moartea e un lucru firesc pentru toate culturile şi civilizaţiile, pentru show-bizzul american, moartea din cauze niciodată pe deplin elucidate, este adevărata moarte din cauze naturale. Elvis Priestley, Marilyn Monroe, Michael Jackson, Whitney Houston au murit fără să sufere de vreo boală cronică doar că se tratau cu barbiturice.
De altfel, America poate să-şi patenteze această invenţie, Starul, alături de hamburgerul obezităţii şi băutura cu gust de mucegai, toate recomandate şi copiiilor.
Pe scurt, Vedeta este un utilaj uman pe care profitorii îl exploatează pană la moarte dar şi după moarte cand încep să vandă ce-a mai rămas din biata fiinţă zdrenţuită, inclusiv jurnalele, barfele “binevoitorilor” şi toate celelalte mărunţişuri impregnate de existenţa ei. Chiar şi după zeci de ani se mai găseşte cate o fotografie, de obicei compromiţătoare, sau vreo batistă ce se presupune că i-a aparţinut.