Ca "Gandul" si ca Vantu
Din ciclul: “-Bună ziua lea Concioaie!
Din ciclul: “-Bună ziua lea Concioaie!
-Ia, mă duc să mulg o oaie.”
Care să fi fost uimirea pe care a avut-o fiecare roman la apariţia în presă a stenogramelor în care Vantu pune ţara la cale printre măscări:
-cine dracu’ se crede puşcăriaşul ăsta de drept comun, să pună preşedinţi?
-oare Geoană este asa cum l-a descris Iliescu?
-am asistat la lupta presei împotriva democratiei sau e just business?
Ei bine, dacă v-aţi pus una dintre aceste întrebări, înseamnă că sunteti doar nişte “tinichigii” de care ziariştii “filosofi”n-au nevoie pentru că ei trăiesc în peşteri, ca nişte pustnici şi se îndoapă cu hrană spirituală iar miliardele de la Vantu sunt doar nişte “stimulente” menite să inspire neuronul comun unei părţi a breslei.
Intrebarea elitistă pe care o propune C.T.Popescu “romanului semicretin”, după cum îi numeşte dumnealui pe cei care nu-i cantă la fluierul piciorului, este: ce caută stenogramele cu ziarişti în dosarul de favorizarea infractorului a lui Vantu. De fapt, D-l Popescu “disjunge dosarul” pentru că, astfel, se poate caştiga “procesul”. Formatorul de opinie nu vrea să se ştie care sunt curvele care i-au mancat banii “patronului luminat”.
Dacă nu e aşa, atunci înseamnă că d-l Popescu ia ştirea, închide ochii şi pune un semn cu pixul, la întamplare după care decretează: uite, pe asta trebuie să se concentreze poporul.
Sau, uite, pe d-l Crin să-l voteze masele; ar fi o nulitate ca prim- ministru da’, ca să-l voteze ăştia, e numa’ bun.
Sau: dacă a caştigat T. Băsescu alegerile înseamnă că a caştigat securitatea. Dumnealui îşi permite să spună ce vrea, n-are nici o jenă
Sau: la ministerul finanţelor nişte şpăgari s-au revoltat că li s-au luat stimulentele cat 3 salarii; asta înseamnă, după părerea d-lui Popescu-disoluţia autorităţii- deci , guvernul să-şi dea demisia. Tot aşa, de pildă, Realitatea consideră că, faptul că poliţiştii se împrumută la cămătari, nu înseamnă că trebuie să zboare din sistem, din contră, trebuie să li se mărească salariile ca să-şi plătească datoriile.
Ia, să vedem dacă am înţeles şi noi cum se face!
Se dă următorea ştire: miercuri, 27 oct. 2010, se depune moţiunea de cenzură împotriva guvernului Boc în aceeaşi zi în care sindicatele vor mitingii în Bucureşti iar moaştele unui sfant patron al Bucureştiului împreună cu alte artefacte aducătoare de bani, vor fi expuse, ca în fiecare an, la aceeaşi dată, la Patriarhie.
Interpretare: Mircea Geoana şi Crin Antonescu vor lua hartiile cu moţiunea şi le vor freca de moaşte ca să le meargă bine iar participanţii la miting vor profita şi ei de ocazie să-şi pună o dorinţă, că altfel nici nu veneau. “Oastea imensă, dar de stransură” antiBăsescu va lipi două lumanări ca să se împlinească uniunea opoziţiei după care vor merge în pelerinaj la “patronul luminat” dar rămas “buşit” după alegeri şi, cu toţii, se vor tămaia. Bucureştenii şi protestatarii se vor bate pe ce-o mai fi rămas din bietul sfant iar, seara, se va face o slujbă de pomenire la moguli şi se vor spune cuvioase vorbe de duh iar Adrian Păunescu îi va înălţa un psalm patronului spiritual presar. Nihil sine deo!
“-Dar bărbatul dumitale, cum o mai duce?
- N-are lapte deloc sireaca.”
