E o noapte blîndă, chiar
de-i luna zece.
La castel în poartă, bate
un berbece.
Dară, cine bate, fără de
blîndețe?
Ești tu, PNL-ul, frate?
Vai ce noapte rece?
Suntem noi, fîrtate, oameni
buni ca voi.
Dar deschide-odată! Presa,
suntem noi!
E o noapte blîndă, nu vă
fie frică!
Doar televizorul și
prognoza o strică.
Înspre poarta veche, se-ndreptă
ușor,
Făr’ să lase urme, Ușierul
Nor.
El chemă un fulger de
bruiaj sonor.
Şi deschise poarta, dîndu-i
un picior.
