marți, 8 noiembrie 2011

DE CE IUBIM ROMANIA

Ia, de ce iubiti Romania?


Ziarul Gandul are o campanie cu titlu de mantră care are scopul de a-i face pe romani să-si iubească ţara pentru că, uite, nişte străini s-au îndrăgostit de ea de cum au văzut-o.
Americanul Sam, e unul dintre ei. Omul se supranumeşte : “Regele Romaniei, mai roman decat tine.” Cu regii suntem obişnuiţi, că s-a împuţit locul de coroane. “Auzeam tot timpul în capul meu o voce care-mi spunea: trebuie să te muţi aici, să trăieşti aici, e cel mai bun pentru tine.” Acu’ începem să-nţelegem de ce-ţi place! Mai spune el că profesori de romană i-au fost ţiganii şi manelele. Deja eşti d-al locului pentru că tot ăştia îi educă şi pe copiii din zilele noastre. De-asta nici nu se consideră un roman obişnuit:  “Sunt mai roman decat tine care nu ştii decat să te plangi!” Bravo! Nouă ne plac mult criticile! A mai încercat şi Madonna şi-ai văzut ce-a păţit!
“Acum aici e casa mea şi aici o să mă îngropaţi.” Fii pe pace, fac romancele nişte pomeni!
Tot pentru a-şi petrece ultima parte a vieţii a venit şi profesorul Eugene van Itterbeek din Belgia, actualmente “vecinul din Cisnădioara”, “pentru că a preferat luxul liniştii, al naturii de o frumuseţe extraordinară şi al unei culturi diverse, în locul confortului de care s-ar fi bucurat în ţara sa natală.” Ati înţeles, da? Omul “şi-a cumpărat o casă cocoţată pe un vârf de deal, la câţiva paşi de cimitirul în care îşi va dormi somnul de veci.” Si el a auzit bancul cu romancele bune doar pentru petrecerea spre lumea celor drepţi.
Al treilea străin care suferă de dragoste la prima vedere este un sang royal la picioarele căruia s-au îngrămădit ziariştii ca zulu children cand au văzut locomotiva şi l-au decretat “Charles, Rege de Romania”, că parcă n-aveam şi-aşa destui. “Charles a devenit unul dintre cei mai buni romani…”, zice Gandul. "Dacă te plimbi prin satul Viscri vei vedea un peisaj aşa cum era şi în Anglia, în Evul Mediu.” I-auzi!
Reporterul, Marian Sultănoiu, ne prezintă şi el o bucată de peisaj mirific: "N-ai un ban?!" Mă întorc brusc trezit din reverie. Un ţigănuş mai mare, urmat de trei mucoşi mă cântăresc cu aplicaţie.”Minunat!Chiar nu ştim ce nu le place romanilor!
De notat că, toţi cei trei de mai sus, apreciază acel loc cu acea problemă, anume Transilvania dar, mai ales Sibiul, adică locuri mai săseşti ca arhitectură şi compoziţie.
Mister Paul Wood, un alt englez stabilit în Romania, a simţit un ataşament după ce a stat o oră la Sighişoara, într-un cartier din apropierea gării. "Era decrepit, prăfuit, totul era vechi". De remarcat că domnul englez n-a făcut cunoştinţă cu domnişoara Romania prin intermediul unor zone din Ialomiţa, Damboviţa, Giurgiu, Vaslui etc. pentru că atunci ar fi trebuit să înveţe s-o iubească pe Romania, aşa ca englezoaicele din romane care trebuiau să se mărite ca să n-ajungă pe drumuri. Omul s-a mutat în centrul vechi din Bucureşti. “Ştiu că străzile devin râuri inaccesibile când plouă. Ştiu că ar trebui să fiu mulţumit când gropile şi trotuarele sunt reînnoite cu fonduri europene, dar nu sunt. În mod iresponsabil, eu sunt entuziasmat de o frumuseţe pe care am găsit-o în paragină când am venit aici pentru prima oară, în 1990”, zice englezul care recunoaşte că "Totul este greu în România, după o vreme începe să-ţi placă sau înnebuneşti". Asta înseamnă că noi nu ne simţim prea bine. Pană o să auzim nişte voci care să ne spună că nu suntem nebuni, mai ţinem în noi.Un alt iubitor de Romania este Alexandre Eram, un francez care a venit la noi curand după revoluţie, cand a putut s-aleagă din varful grămezii, nu ca alţii care au venit la spartul targului şi s-au mulţumit cu ce-a rămas. De-asta s-a ales cu Andreea Esca. El are afaceri în Romania şi a sosit aici după ce a călătorit şi locuit prin alte ţări. Spune că ţara noastră este prezentată negativ în străinătate dar cred că mai proastă decat se vede ţara în televiziunile romaneşti şi, în general, în presa romanească, nu se vede niciunde. "Am venit în România în iunie 1992 cu o jachetă foare groasă pe mine. Ştiam că aici e foarte frig, că e ca-n Siberia. Dar am găsit 40 de grade şi mi-am zis: Ce se întâmplă aici? Credeam că sunt numai căruţe, dar am văzut super-maşini.” Adică omul se aştepta la cei mai rău şi d-aia s-a simţit bine.

Toate astea mi-au adus aminte de emisiunea antropologului de la Discovery, cel care, prin natura meseriei sale, descoperă triburi care trăiesc în junglă şi care e încantat peste poate de modul de viaţă al acestor “păstrători de tradiţii”.