Regimuri autocrate, pe bază de stabilitate

Thinking Out Loud - Selectorate Theory, February 03, 2014 

https://irblog.blogspot.com/2014/02/selectorate-theory.html

The three pillars of stability: legitimation, repression, and co-optation in autocratic regimes  https://www.econstor.eu/bitstream/10419/200982/1/f-17712-full-text-Gerschewski-Pillars-v2.pdf

“Regula nr. 3: Controlează fluxul de venituri. Pentru un conducător, ȋntotdeauna e mai bine să hotărască cine mănȋncă, decȋt să aibă o plăcintă mare din care poporul se poate hrăni singur. Cel mai important cont curent pentru lideri, e unul care face mulţi oameni săraci şi redistribuie banii, pentru a-i ţine pe cei selectaţi – clica lor – bogaţi.” 

Regimuri autocrate, pe bază de stabilitate, vechi şi noi

Cei trei piloni ai stabilităţii, ȋn regimurile autocrate sunt legitimitatea, represiunea şi cooptarea. Toate se construiesc ȋn timp şi fac parte din procesul de instaurare a dictaturii stabilităţii. Ȋn timpul procesului de transformare a democraţiei ȋn autocraţie, legitimitatea (aprobarea, complianţa publică faţă de noile norme) devine, de la un moment dat, irelevantă sau secundară pentru stabilitate, clasa conducătoare reuşind să impună, cu forţa, atȋt de multe reguli, ordine şi măsuri – pe care, apoi, le instituţionalizează - ȋncȋt nu mai are nevoie de susţinerea populară. Represiunea prin abuz de putere, naşte anti-populişti, cum li se spune pe la noi.

Represiunea e considerată de către specialişti, drept “coloana vertebrală a autocraţiei”, definitorie pentru instaurarea dictaturii. Se manifestă prin ameninţări cu sancţiuni, impotriva indivizilor, organizaţiilor sau instituţiilor, coerciţie de mai mare sau mică intensitate, funcţie de persoana sau grupul targetat, campanii agresive ȋmpotriva recalcitranţilor, arestarea liderilor de opoziţie, supraveghere, intimidare, cenzură, blocarea accesului la anumite forme de ȋnvăţămȋnt sau locuri de muncă.

Ȋnsă, represiunea costă bani şi nu garantează stabilitatea pe termen lung.

Abia al treilea pilon, cooptarea, desăvȋrşeşte opera şi-o face sustenabilă. Cooptarea este definită drept “capacitatea de a priponi actorii relevanţi din punct de vedere strategic (sau grupuri relevante) de elita regimului”.  Cu alte cuvinte, coaliţia ȋnvingătoare trebuie să-şi tragă de partea ei un “selectorat”, care să se ȋntrebuinţeze ȋn favoarea regimului şi să colaboreze, aşa, ca-ntre elite. Elitele militare şi din lumea afacerilor sunt cele mai importante. Cooptarea funcţionează pe baza principiului de… incluziune. Dacă vă vine să credeţi!  https://www.econstor.eu/

Thinking Out Loud – Din Selectorate Theory

Teoria Selectoratului (selectiv/electorat)

“Actorii şi grupurile de actori sunt definite, ȋn detaliu, mai jos:

Lidershipul: Acesta este individul sau grupul de indivizi care deţine autoritatea de a creşte taxele şi a cheltui banii, fie pentru propriul cȋştig, fie pentru politici publice, ȋn general. Ȋntr-o dictatură sau monarhie absolutistă, poate fi o singură persoană. Ȋn forme de guvernămȋnt de tip colectiv, poate fi vorba de un grup de persoane care ocupă diverse poziţii de rang ȋnalt. O aproximaţie, ȋn mare, pentru cazul Statelor Unite, sugerează că ar putea include Preşedintele, Purtătorul de cuvȋnt al Camerei şi liderul majorităţii Senatului. (BDM et. Al., 2003, p. 38-39)

Challengerii: Individul sau grupul de indivizi care ȋncearcă să ȋnlăture lidershipul aflat ȋn funcţie, folosindu-se de “normele” sau regulile tranziţiei, existente ȋn sistemul curent. Modelul presupune că scopul challengerului este să preia controlul asupra politicilor, ȋn ce priveşte taxarea şi cheltuirea banilor. Ipoteza că, challengerul face asta, prin intermediul normelor şi regulilor sistemului, nu implică, de la sine, o tranziţie ordonată sau non-violentă, fiindcă normele sistemului ar putea să nu excludă lovituri de stat şi execuţii, ca mijloace acceptate de preluare a controlului. (BDM et. Al., 2003, p 39)

Rezidenţii: Aceştia sunt toţi membrii entităţii statale sau populaţiei care o compune. Pot fi sau pot să nu fie membrii Selectoratului ȋn discuţie. Aceia care nu sunt membrii Selectoratului sunt marginalizaţi ȋn sistemul politic. Procentul rezidenţilor care sunt incluşi sau excluşi ȋn/din Selectorat reprezintă instrumente de măsurare a sistemului politic. (BDM et. Al., 2003 p 39-41)

Selectoratul nominal (amovibilii): Acesta e grupul de Rezidenţi care ȋntrunesc caracteristicile necesare, pentru ca, ȋn conformitate cu regulile guvernamentale, să se califice pentru a alege leadershipul. Aceste caracteristici necesare sunt definite de regimuri, ȋn diverse feluri, funcţie de timp şi spaţiu politic, şi de regulă, includ aspecte personale, precum originea (locul de naştere, ereditatea), calităţi speciale (abilităţi, credinţe, cunoaştere), avere, gen, vȋrstă. (BDM et, al., 2003, p 43) Caracteristicile pot fi naturale sau induse prin manipulare politică (create, transferate sau atribuite oamenilor). Abilitatea de a participa la selectarea leadershipului constituie, de asemenea, o condiţie necesară, pentru obţinerea de beneficii personale distribuite de Leadership. Cel mai important aspect al includerii ȋn Selectoratul Nominal este oportunitatea de a deveni parte din Coaliţia Cȋştigătoare de care vorbim. (BDM, et. al., 2003, p 42). Persoanele care sunt membrii ȋn selectorat dar nu au o influenţă importantă ȋn selectarea liderului sunt amovibilii [ȋnlocuibili, substituibilii]. (BDM and Smith, 2001, p 5)

Selectoratul real (influenţii): Acesta reprezintă subgrupul, aparţinȋnd Selectoratului Nominal, care alege, de facto, leadershipul. Lor li se spune influenţii. (BDM and Smith, 2001, p 5)

Coaliţia Cȋştigătoare (esenţialii): Este o categorie aparţinȋnd Selectoratului, care acordă leadershipului suficientă putere politică asupra a ce a mai rămas din Selectorat şi asupra Rezidenţilor care n-au fost incluşi ȋn Selectorat. O Coaliţie Cȋştigătoare trebuie să aibă o anvergură minimală, ca să livreze puterea necesară leadershipului iar componenţa coaliţiei cȋştigătoare devine caracteristica sistemului politic. Ȋn termeni generali, o Coaliţie Cȋştigătoare trebuie să aibă, cel puţin, majoritatea resurselor folosite ȋn competiţia politică (fie că sunt voturi, bani sau forţe armate), aflate ȋn posesia Selectoratului. Dacă resursele relevante sunt distribuite, ȋn mod egal, ȋn rȋndul Selectoratului, asta echivalează cu nevoia de sprijin din partea a peste jumătate din Selectorat. Dar, dacă resursele nu sunt distribuite uniform, sprijinul unei minorităţi formate din membrii, relativ, ȋnstăriţi, va fi sufficient. Acest grup este numit, al esenţialilor. (BDM and Smith, 2011, p 5)

Este important să reţinem că anvergura minimală a coaliţiei cȋştigătoare e, de asemenea, o caracteristică importantă a sistemului politic. Democraţiile au nevoie de mari coaliţii cȋştigătoare, de numărul milioanelor, ȋn timp ce autocraţiile au nevoie de coaliţii mult mai mici, de numărul miilor.

Folosind o simulare a unui model theoretic al competiţiei politice, BDM et al a extras cinci reguli ale supravieţuirii politice, pe care le-a sumarizat, informal, ȋn BDM and Smith (2011):

Regula nr. 1: Ține coaliţia cȋştigătoare la dimensiuni cȋt mai mici, posibil. O coaliţie mică permite liderului să se bazeze pe cȋt mai puţini oameni pentru menţinerea la putere. Mai puţini esenţiali, ȋnseamnă mai mult control şi mai multă discreţie ȋn ce priveşte cheltuielile.  (BDM and Smith, 2011, p 17)

Regula nr. 2: Ține selectoratul nominal la dimensiuni cȋt mai mari, posibil. Menţine un Selectorat mare de amovibili şi, ȋn felul acesta, poţi ȋnlocui uşor orice fel de turbulenţi din coaliţia ta, influenţi şi esenţiali deopotrivă. Ȋn fond, un selectorat mare este o mare sursă de suporteri suplinitori, aviz esenţialilor, că trebuie să fie loiali şi să se poarte frumos, altfel, vor fi ȋnlocuiţi. (BDM and Smith, 2011, p 17-18)

Regula nr. 3: Controlează fluxul de venituri. Pentru un conducător, ȋntotdeauna e mai bine să hotărască cine mănȋncă, decȋt să aibă o plăcintă mare din care poporul se poate hrăni singur. Cel mai important cont curent pentru lideri, e unul care face mulţi oameni săraci şi redistribuie banii, pentru a-i ţine pe cei selectaţi – clica lor – bogaţi. (BDM and Smith, 2011, p 18)

Regula nr. 4: Plăteşte-i pe susţinătorii - cheie, atȋt cȋt să-i păstrezi loiali. Ține minte, aceştia ar vrea să fie, mai degrabă, ȋn locul tău, decȋt să depindă de tine! Marele tău avantaj, ȋn faţa lor, e că tu ştii unde sunt banii şi ei nu. Dă clicii doar atȋt cȋt să nu plece la cumpărături pentru altcineva, ca să te ȋnlocuiască, nimic ȋn plus. (BDM and Smith, 2011, p 18)

Regula nr. 5: Nu lua bani din buzunarul susţinătorilor, ca să faci viaţa oamenilor mai bună. Un alt aspect al regulii nr. 4 este să nu fii prea zgȋrcit cu coaliţia susţinătorilor. Dacă eşti bun cu oamenii, ȋn detrimentul coaliţiei, nu peste mult timp, “prietenii” tăi vor ȋncerca să te pună la pămȋnt. Politicile eficace pentru mase, nu produc, neapărat, loialitate printre esenţiali şi, ȋn plus, sunt al naibii de costisitoare. (BDM and Smith, 2011, p 18)

Ȋn plus, faţă de regulile de mai sus, BDM at al (2003) a găsit că alegerea pe care o face Leadershipul, cȋnd vine vorba de a livra beneficii private coaliţiei cȋştigătoare sau bunuri şi servicii publice pentru ţară, depinde de mărimea coaliţiei cȋştigătoare. Ȋn general, vorbind, liderii pot mitui efficient mii (poate zeci de mii) de esenţiali, dar nu milioane. De aceea, cȋnd trebuie să cȋştige sprijinul unei coaliţii largi, aşa cum e cazul ȋn cele mai multe democraţii, liderii găsesc necesar să livreze bunuri şi servicii publice sau politici publice.”

References:

Bueno de Mesquita, Bruce, Alastair Smith, Randolph Siverson, and James D. Morrow. (2003) The Logic of Political Survival. Cambridge, MA: The MIT Press.

Bueno de Mesquita, Bruce, Alastair Smith. (2011) The Dictator’s Handbook: Why bad Behavior Is Almost Always Good Politics. New York, NY: Public Affairs.

Dave Hayes

I am an Assistant Professor of International Relations at Troy University. I set up this site to foster discussion with my students (and anyone else who is interested) outside of class.

“The nominal selectorate, also referred to as the interchangeables, includes every person who has some say in choosing the leader (for example, in an American presidential election, this is all registered voters). The real selectorate, also referred to as the influentials, are those who really choose the leaders (for example, in an American presidential election, the people who cast a vote for one of the candidates). The winning coalition, also referred to as the essentials…”  https://en.wikipedia.org/wiki/Selectorate_theory

“Cele mai mari salarii din statul român sunt în aceste institute. Cel puțin din cele pe care le-am descoperit eu. Salarii mai mari decât cel al președintelui SUA. Într-un caz am descoperit și un salariu mai mare decât toate salariile miniștrilor din guvern la un loc.

Ei tot cercetează de 35 de ani. Ce cercetează? Care e rezultatul? Vă las pe dumneavoastră să ziceți.”  https://www.graiul.ro/2025/06/04/institute-consumatoare-de-bani/

Rezumat generat de AI

Co-optation is the act of incorporating members or dissenting groups into an existing organization or power structure, often to neutralize their threat or maintain stability.

NOMINÁL ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦

Sistemul de supraveghere ȋţi intră sub piele

We are at a watershed moment where surveillance is no longer limited to what we do, but how we feel. By Yuval Noah Harari

https://antipresa.blogspot.com/2025/08/sistemul-de-supraveghere-iti-intra-sub.html

Tirania “Binelui comun”

 Freedom Focus, Liberty - The Tyranny of the “Common Good” by Brian Balfour, Senior Vice President of Research, John Locke Foundation  https://antipresa.blogspot.com/2025/08/tirania-binelui-comun.html#more

Oare, ce-am fi ales? - Chiar aşa, dacă, ȋn anii “80, am fi primit o săptămȋnă de viitor, plasat fix ȋn zilele noastre, ȋn paralel cu prezentul acelor vremuri, ce alegeam?  https://antipresa.blogspot.com/2025/01/oare-ce-am-fi-ales.html#more