Demisia lui George Maior e poveste, Finanțarea partidelor e CHEIA

Continuă povestea demisiei/demiterii fostului șef SRI. Cheia înlăturării acestuia, spun unii,  s-ar găsi în interviul cu Dan Andronic de la B1TV, în care George Maior a sugerat că dă vina pe CCR dacă ne atacă teroriștii. Asta după ce, la TVR, se luase déjà de Daniel Morar. Alții spun că recunoașterea existenței “acoperiților” în presă, dar asta nu e decât o banalitate fiindcă  toată lumea s-a convins că presa e țesută de securici după reacția pe care au avut-o colegii de breaslă ai lui Turcescu după auto-desconspirare.

Singurul lucru “deranjant” din acest interviu a fost unul singur: “Văd că unii dintre autorii acestor suspendări, sau primei suspendări, sunt extrem de atașați statului de drept, astăzi.”(George Maior)

În rest, să-mi anunți că după pauză vom vorbi de Alina Bica și să-l întrebi pe șeful SRI despre pozele cu Elena Udrea la Paris (dă care nu mă durea nici în spatele ușii) dar să nu-l întrebi cum a ajuns Bica șefa DIICOT când era băgata până-n gât în “retrocedări”, mi se pare culmea!

Sau să nu-l întrebi despre mai proaspătul corrupt descoperit în CCR, Greblă cel, pe deasupra, bănuit ca fiind amestecat în încălcarea embargoului cu Rusia, la fel!

Mai vine și ONG-istul implementator de democrație, Cumpănașu care, din surse pe care le ține-n el, știe că înlăturarea lui Maior s-a făcut pentru oprirea luptei anticorupție. (Apropo, câte ONG-uri sunt în România și cine le plătește pe ele? S-ar putea dubla salariile medicilor cu banii primiți de ONG-uri de la stat?)

Uite, cum se vede de la noi!

REVELION

IN FIECARE ZI E REVELIONUL

Nu știu alții cum sunt dar noi am sărit peste sfârșitul lumii și-am pus de “un nou început” în același décor, cu aceleași personaje și turnând aceeași scenă la infinit pe fundalul unor imagini care se derulează fără nici o legătură cu noi, lăsând impresia că ne mișcăm odată cu acțiunea filmului.

Spectacolul a fost reluat la sfârșitul anului trecut pe care românii l-au petrecut cu aceiași Vadim, Becalii și cu turnători și profitori rămași cu nesimțire în tagma “vectorilor de opinie” chiar și de Revelion (vezi Paula Iacob). Apoi, începutul de an nu se poate urni la noi decât cu alte revelioane și aniversări între care Zilele Dictatorilor sunt déjà tradiție în presă. Campania dementă de reabilitare a “dictatorului bonom”, cum a fost numit la RTV, este o reluare, la nesfârșit, a aceleiași idei fixe promovate încă din “90, cum că Sinistra era rea dar Odiosul era bun. Sinistra înjura servitorii dar Odiosul regreta că n-a adus niște bomboane copiilor care l-au așteptat în frig, până târziu în noapte, ca să-l ovaționeze.