ZIDURI, CUTITE și AVOCATUL DIAVOLULUI
A fost o săptămână plină de evenimente, majoritatea
catastrofale, cu prăbușiri și înjunghieri.
De fapt, prăbușirile se țin lanț de vreo două luni, tavane,
schele, macarale, o remorcă de două tone, multe ziduri, un avion și prăbușirea PDL-ului în el însuși
ca o budincă răsuflată. Injunghierile s-au făcut cu cuțite de bucătărie bine
ascuțite si cu prăsele încrustate cu pete de sânge de la tăiatul porcului și al
mielului sau cu cuțite de recuzită pentru înjunghieri teatrale în interiorul PDL. Victimele
cuțitelor adevărate au fost femeile și, mai nou, un preot, în timp ce, de la partid, nu s-a prăbușit
nimeni în afară.
Ziariștii profunzi ca fixativul de păr, s-au ocupat mai mult
de politică și, pentru că femei omorâte de bărbați sunt pe toate drumurile ca
accidentele de mașină, au dezbătut ce-a fost “senzațional”, crima din Biserică. Presa și-a folosit
stereotipurile din dotare gen “diavolul sau apostolul diavolului în casa Domnului” iar un reprezentant al Bisericii a făcut o
greșeală nescuzabilă spunând de mai
multe ori, la Rtv, că ucigașul preotului
nu e om.
Corogeanu de la Tanacu, cel care a omorât o fată în chinuri
răstignind-o pe cruce, aplicându-i astfel, după cum spunea, ritualuri de exorcizare învățate în Biserică,
nu doar că e om dar e și liber după doar trei ani de detenție. Nu mai vorbim de
epidemia de crime făcute de bărbații pe care îi părăsesc nevestele pentru că
aici blestemul vine chiar din ritualul de căsătorie: “până
când moartea ne va despărți”.
“Senzaționalul” din presă, însă, a fost unul pe care mulți ziariști nu l-ar
vedea nici dacă l-ar viziona în buclă. El s-a petrecut la România
TV în timpul unui interviu luat de reporterul Sebastian Oancea avocatului din oficiu al lui
Florentin Pușcoiu, cel care l-a omorât pe preotul Tudor Marin.
“Avocatul Diavolului”, s-a grăbit să facă pe plac Bisericii,
povestind dintr-o răsuflare cum și-a
sfătuit el clientul să recunoască fapta și cum, după părerea lui, fapta a fost premeditată. De parcă
el era procurorul sau avocatul Bisericii. Noroc cu reporterul, care se vedea că
se pricepe și care, ținând cont de faptul ca a fost o crimă motivată religios
s-a interesat de facultățile mintale ale
criminalului și a scos în evidență problemele psihice ale acuzatului, inclusiv o
internare la Socola.
Drept-credincioasele
de la Tanacu poate nu știu că avocatul nu
este împărțitor de dreptate ci este apărătorul clientului, oricare ar fi el.
Biserica, însă, știe și ar face bine să nu se amestece în treburile pământești
ale justiției care funcționează după legi clare și judecă după probe, nu după afurisenii. In cazul profesorului
pervers de la Jean Monnet, acuzat de viol, Biserica și-a recuperat creștinul din ghearele acuzațiilor, i-a dat o avocată cu influență și l-a adăpostit la mânăstire. In cazul nebunului criminal, Biserica s-a
grăbit să spună că nu e om și, în loc de avocat calificat, acuzatul s-a ales cu prostovanul care l-a trădat încă
de la început.
Nimeni n-a explicat că, în timp ce rudele victimei sunt
îndreptățite să-l vrea la închisoare pe viață sau să-l vrea mort, la fel și societatea
care, pe drept, îl considera pericol
public, avocatul, fiind apărătorul
clientului său, nu are voie să-l înfunde, cu atât mai mult cu cât omul e dus cu capul.
Dar, dacă Biserica spune că “nu e om”, înseamnă că vrea să-i aplice exorcizarea mult practicată în bisericile românești și, dacă nu ies dracii din el, să meargă până la capăt, ca la Tanacu.
Tot la fel cum au încercat “grupările politice creștine” să exorcizeze PDL-ul și l-au omorât.
