O idee genială

 

Cristian Tudor Popescu ȋşi continuă exerciţiile de scrimer ȋn gol, care-l ţin ȋn viaţă, de la o vreme, aşa cum orice fel de activitate ne ţine ȋn viaţă pe toţi, după atȋta amar de ani de la revoluţia/lovitură de stat.

Vȋrsta ȋnaintată e o scȋrbă care, dacă nu te mişti cumva, nu face decȋt să-ţi aducă aminte că şi viaţa e tot o scȋrbă.

Aşa că, ȋn lipsă de altceva, să bagi capul ȋntr-o nişă cu ecran, e activitate. Acolo, poţi chiar să parchezi ȋntre două camioane.

Dl. Popescu, deci, ȋn loc să iasă la pensie, a mers la unul din miile de podcasturi - un fel de păcănele TV, online – unde a fost invitat să-şi expună o idee, de fapt să-şi (re)lanseze o provocare, fiindcă omul cu asta se ocupă. Zgȋndăre furia latentă, fortează debuşee, ceea ce, ȋmi pare bine s-o spun, nu vor avea efectul scontat.

Ciorba reȋncălzită, de data asta, e că cei care n-au luat bacalaureatul să nu aibă drept de vot. Și se opreşte aici. De parcă, cei care l-au luat sunt musai mai deştepţi.

Se-ntȋmplă să fiu de acord cu restrȋngerea dreptului de vot, vorbesc serios!

Democraţie, by Nicuşor Dan

 

Dragi tovarăşi,

După cum ştiţi preocuparea mea, mandatul meu de preşedinte, pentru care am renunţat la pasiunile de-o viaţă, este democraţia ştearsă şi reimaginată.

- Măi Andreea, s-a.. se… Ce reality-show zici c-ai prezentat? (şuşoteală la ureche) A… Şi cum era acolo ȋn casa Big Brother, era democraţie? (şuşoteli) Deci, opiniile erau pe jumătate formate, nu-i aşa? Iar cȋnd votau… Votau pe cine să dea afară, nu pe cine să rămȋnă? Interesant! Deci, votau să elimine adversarul cel mai puternic.

Era democraţie, deci! La fel am făcut şi noi. (aplecȋndu-se să caute sub pupitru)

- Măi, ce, vezi că, s-a… se…

Botezul (la romȃni)

 

Ȋn politică, e greu să deosebeşti şobolanii de şinşile

Din călătoria inţiatică a tagmei politice de la starea de urgenţă militaro-pandemică, pȋnă la explozia mămăligii, momentan, atomizate.

Pe vechi:

“La Borca au căzut ȋntr-o cumătrie. Le-au ieşit ȋn cale oameni, au apucat de căpestre caii şi i-au abătut ȋntr-o ogradă. Erau aprinşi la obraz şi aveau plăcere să cinstească pe drumeţi şi să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descalece, să intre la lehuză şi să-i puie rodin sub pernă un costei de bucăţele de zahăr şi pe fruntea creştinului celui nou o hȃrtie de douăzeci de lei. S-a ȋnchinat cu paharul de băutură cătră nănaşi, a sărutat mȃna preotului, s-a arătat tuturor celor care vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani de la Dorna.” M. Sadoveanu, Baltagul

Deci, la botez trebuie să inviţi şi drumeţii care se-ntȋmplă prin preajmă 

Despre etalarea de lux şi opulenţă a pesediştilor, ocazionată de un botez, care a dat prilej televiziunilor să se indigneze cu mare audienţă, n-am de spus decȋt atȋt: personal, etalare am văzut, lux nu!

Altfel, binenţeles că e o problemă să ȋmpleteşti armonios, ȋn comunicarea publică, paradoxuri precum “să vedem dacă se găsesc bani pentru creşteri de pensii şi salarii” (indexări cu rata inflaţiei, de fapt) şi etalarea prostească (putea fi evitată), nu arogantă - fiindcă aroganţa are măcar un pic de ştaif - a chiolhanului hibrid compus din scumpeturi de prost gust şi stele Michelin sau fandacsie de răcituri preparate cu două zile ȋnainte. Adică, nu doar răcite, dar şi ruginite.

Pe vechi:

“De o parte şi de alta a rafturilor de scȃnduri umplute cu garafi ȋn rȃnduri strȃnse, alte rafturi şi saltare se ȋnşirau, bucşite de toate bunătăţile pămȃntului. A scos muntencei dintr-o putină o scrumbie bună, ţinȃnd-o atȃrnată de coadă cu cleştele delicat al degetelor. A aşezat-o cu grijă pe o coală de hȃrtie, pe o măsuţă curată şi bine frecată. A adus o pȃnişoară, călduţă ȋncă. Dintr-un butoiaş, a umplut cu bere spumată două pahare năltuţe.” M. Sadoveanu, Baltagul

După ȋnmormȋntările-n saci din pandemie, ȋnţeleg c-o s-avem şi nunţi

Un Halloween de speriat

 

Mai avem nevoie să ne speriem? S-ar putea să da. Ȋncepem să ȋnţelegem de ce sărbătoresc occidentalii Frica. Nu ȋnţeleg de ce n-au inclus, ȋncă, pandemia, ȋn garderoba şi bomboanele de sezon. Oare virusul acela cu multe spike-uri, care a stat pe cinşpe mii de ecrane, non-stop, timp de doi ani de zile, nu merită şi el să fie o bombonică?

Mda, acum ştiu de ce le place vesticilor să se sperie controlat, fiindcă au simţul umorului. Noi, nu! Apoi, o sperietură poate fi sănătoasă, te eliberează de alte sperieturi. Pe noi, nu!

Noi suntem aşa de speriaţi, ȋncȋt nu există leac. Dovlecii sculptaţi sunt foarte simpatici, pe noi ne lasă reci.

Mercur Retrograd

 

Mercur Retrograd. E bine să ai dublură pentru orice (un plan B pentru tot).

Mercur intră retrograd sȋmbătă, 24 octombrie 2026, pȋnă pe 14 nov. 2026. Ȋn acest timp se ȋntoarce la “valoarea” din 4 oct., cȋnd intră direct şi revine la “discuţia” de-acum, pe 30 nov. 2026. Yes, to all!

E timpul, din nou, pentru Mercur, să fie retrograd și să ne joace obișnuitele farse. https://astromatrix.org/Forecasts/mercury-retrograde-in-gemini-may-29th-2021

“Trage aer în piept, nu durează veșnic!”  https://www.treehugger.com/what-does-mercury-retrograde-mean-4864332

“Vorbește mai puțin și ascultă mai mult!”  https://www.wemystic.com/mercury-retrograde-in-gemini-2021/

“Fă lucruri care încep cu "RE": repară, recalculează, regîndește, rescrie, reia, repune, reamintește etc.” http://earther-rise.com/mercury-retrograde/

Iar Georgescu. No f…k! Nu e adevărat aşa ceva!

 

Ai ucide pentru o ciocolată caldă?

Lui Călin Georgescu i s-a deschis un al patrulea dosar penal, ăsta, pe motiv că a ȋncercat să detecteze dacă organele de forţă ale statului şi-au băgat gȋndaci la el ȋn casă, ca să-l supravegheze? Gȋndaci pe care nici nu i-a găsit, măcar, deşi chiar erau plantaţi ȋn locuinţa, proprietate personală, dar… gestul contează şi se numeşte ȋncercare de obstrucţionare a justiţiei, ȋn Romȃnia. No f..ck!

Adică, n-avem voie nici să bruiem, cum am aflat data trecută, nici să ȋnlăturăm aparatura organului care s-a implantat la noi ȋn casă? No sh.t!

Atunci, dacă e p-aşa, să dezvoltăm! Să luăm un exemplu absolut ipotetic, care nu s-a ȋntȋmplat niciodată şi nici nu se va ȋntȋmpla vreodată.

Proteste ȋn Europa

 

“Protestele sărăciei” e porecla sau eticheta pe care au lipit-o responsabilii cu astfel de lucruri, protestelor din Europa. Altfel, nişte proteste ciudate, amestecate, şi de stȋnga şi de dreapta, avȋnd ȋn comun un “tineret revoluţionar” şi tendinţa de a da foc, mai mult decȋt de obicei. Ȋn orice caz, “cancel culture” e acolo. Arderea primăriei din Limoges, despre care o rezidentă spunea că e un Notre-Dame pentru localnici, reprezintă, poate, un sacrificiu symbolic ȋn sensul ăsta. Ne aduce aminte chiar de originala Notre-Dame de Paris, care a luat foc, la rȋndul ei, ultima dată ȋn 2019, incendiul fiind o grozăvie mai puţin şocantă decȋt ideile “progresiste” de renovare.

De altfel, protestatarii rămaşi pe metereze, nişte vandali rezilienţi purtători de măşti sunt, ȋn continuare, prezentaţi ȋn presă drept elevii şi studenţii nemulţumiţi de “costul vieţii, condiţiile din educaţie şi criza locuinţelor”. Seamănă a “progress” de stȋnga modernă.

Ȋn Albania, protestele au ȋnceput cu opoziţia faţă de un resort de lux pe care familia Trump ȋl construieşte ȋntr-o zonă pe care ecologiştii o vor protejată, care s-a intins la anti-corupţia ce-l vizează pe prim-ministrul E. Rama iar acum e la faza jos cu toţi, vrem guvern de tehnocraţi şi alte alegeri.

Analiza unui imparţial