IN FIECARE ZI E REVELIONUL
Nu știu alții cum sunt dar noi am sărit peste sfârșitul lumii
și-am pus de “un nou început” în același décor, cu aceleași personaje și turnând
aceeași scenă la infinit pe fundalul unor imagini care se derulează fără nici o
legătură cu noi, lăsând impresia că ne mișcăm odată cu acțiunea filmului.
Spectacolul a fost reluat la sfârșitul anului trecut pe care
românii l-au petrecut cu aceiași Vadim, Becalii și cu turnători și profitori rămași
cu nesimțire în tagma “vectorilor de opinie” chiar și de Revelion (vezi Paula
Iacob). Apoi, începutul de an nu se poate urni la noi decât cu alte revelioane
și aniversări între care Zilele Dictatorilor sunt déjà tradiție în presă.
Campania dementă de reabilitare a “dictatorului bonom”, cum a fost numit la RTV,
este o reluare, la nesfârșit, a aceleiași idei fixe promovate încă din “90, cum
că Sinistra era rea dar Odiosul era bun. Sinistra înjura servitorii dar Odiosul
regreta că n-a adus niște bomboane copiilor care l-au așteptat în frig, până târziu
în noapte, ca să-l ovaționeze.
