“Iohannis este un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât
vorbeşte”.-Crin Antonescu[1]
Adică e prost, asta spune Antonescu
despre Iohannis.
Fiind o percepere subiectivă, prostia
altuia spune și despre observator ceva, în cazul de față spune mai multe.
De pildă, cât de deștept e Crin
Antonescu dacă și-a ales un prost drept collaborator? Sau câtă încredere are în
propria deșteptăciune? S-a aliat cu Ponta pentru că îl considera o persoană
inteligentă sau pentru că îl făcea pe el să se simtă mai deștept?
Dacă e așa mintos Crin Antonescu, de ce
s-a dus la președintele Băsescu să-i propună un “prost” drept prim-ministru
după care i l-a propus și lui Ponta vicepremier și PNL-ului șef?
Proiectul ăsta măreț și de succes, USL-ul,
a fost unul deștept? Ce-a fost, de fapt, această prostie PSD-PNL, această
promisiune făcută baronilor locali și adunăturilor anti-Justiție, cu Becali moț
și umflată-n sondaje ani de zile și zi-lumină cu patru televiziuni?
