Presa, ca de
obicei, s-a centrat de-o parte sau de alta și a ocolit problema esențială care
e libertatea de conștiință, adevărata libertate, condamnată agresiv și aproape interzisă
în zilelele noastre fiindcă nu “consumă” ce-i dai și refuză să poarte eticheta
cu pro-ceva. E vorba de fascismul pe stil nou dar asta-i altă poveste.
Povestea din
Norvegia este despre o familie mixtă (româno-norvegiană) de penticostali care își
îndoctrina copiii așa cum fac familiile bigote și protecția copilului din țara “civilizată” care, în mod surprinzător
și periculos, nu e o instituție de stat.
Am mai spus
odată că bătălia se dă pe copii și asta nu pentru c-am descoperit apa caldă ci
pentru că nimeni n-o spunea. Totuși, cine s-ar fi gândit că am ajuns déjà în
filmele SF de profil!
Poporul norvegian
a fost adus déjà în stadiul de “acceptare” și este un triumf pentru “cercetătorii”
care se ocupă cu spălături de mentalitate-
le-am simțit și noi, pe propria piele, șamponul de propagandă și manipulare -
care nu se vor opri cum nu se opresc criminalii în serie.
Deci,
povestea este despre două extreme: una religioasă în care părinții îșî
terorizează copiii cu fraze gen Dumnezeu
pedepsește păcatul (chiar tatăl a declarat asta) și cealaltă extremă în
care copiii sunt îndepărtați de familie și transformați în zombie ai lumii noi.
E un preambul, de altfel până la Brave
New World a lui Aldoux Huxley când “Statul” își va face zombie direct în
eprubetă.