La rubrica Adevăruri utile, o să omagiez un
Salvator/zi, un erou în lupta pentru eradicarea covidului și-o lume mai bună.
C. T. Popescu este un analist de
televizor, de tip one-man show, sau chiar doi, ceva între “atac dur” și Viorel &
Vulpița. Cîștigă bani insultînd poporul cu televizorul. Nimic original. Am
reținut doar că și-a dus pisica de-acasă ca să n-o infecteze cu coronavirus (a
aflat el, din surse credibile, că se transmite covidul de la analist la pisică).
Acum cîteva
luni, a sunat cineva la ușă, într-o chestiune administrativă.
-Mă scuzați,
zice, dar eu, dacă n-am mai ieșit, n-am văzut că e o problemă…
-Nu-i nimic,
zic, n-ați mai ieșit de cînd cu…
-Nu de asta,
fiindcă eu pot să ies. Mai am pînă la iarnă…
“Următorul
lucru la care trebuie să ne uităm. Și e un lucru foarte important, e rata de
mortalitate. Rata de mortalitate pare să fie foarte mare sau, cel puțin așa ni
se spune. Dar, să ne uităm la cifre: dacă 100 de oameni au o infecție cu
coronavirus și patru dintre ei mor, atunci avem, evident, o rată de mortalitate
de 4%, dacă 1000 de oameni au coronavirus și mor 4, atunci rata de mortalitate
e de 0,4% și tot așa, dar ei testează pentru coronavirus numai în spitale și
doar pacienții cu boli grave, deci e clar că există, în comunitate, un număr
considerabil de oameni care au coronavirus dar n-au fost testați. Asta înseamnă
că rata mortalității nu e nici pe departe așa de prăpăstioasă, pentru că, dacă 10
000 -20 000 de oameni au coronavirus și nr. morților e cel care e, atunci, rata
mortalității e mult mai mică.
E doar un
alt mod de a încerca să exagereze importanța acestei infecții. Dar, de ce-ar
face asta? Ce se-ntîmplă?