informaţia
La tastatură merge mai repede dar scrisul de mȋnă rămȋne ȋn
memorie
“Imaginaţi-vă asta: e o zi de lucru ȋntr-o companie
financiară de procesare a datelor şi am ca sarcină de serviciu completarea unui
system de colectarea datelor de maximă importanţă. Ȋn acest caz,
eu sunt inginerul de date care trebuie s-o ȋndeplinească dar ȋmi lipsesc
informaţiile necesare pentru a o duce la bun sfȋrşit. Informaţiii auzite
ȋntr-una dintre şedinţe, ȋntr-o discuţie de scurtă durată. Mi-am luat cȋteva
notiţe, ȋn format digital, dar nu-mi mai amintesc detaliile tehnice necesare
să-mi termin treaba. Nu era nimeni disponibil să-mi răspundă la ȋntrebări.
Atunci mi-a picat fisa: ar fi trebuit să-mi notez de mȋnă, ȋn timpul şedinţei.
Dacă
mi-aş fi luat notiţe de mȋnă, aş fi avut cȋteva surse diferite, tangibile, care
mi-ar fi fost de ajutor ȋn găsirea informaţiilor lipsă, dar de maximă
importanţă: o memorie mai bună a şedinţei, detaliile lipsă ale discuţiei avute
şi chiar notiţele care m-ar fi ajutat să-mi amintesc mai bine evenimentele,
doar uitȋndu-mă pe foaie. Ce mi-am notat din taste, deşi folositor, nu m-a
ajutat să reţin şi să-mi amintesc informaţia din şedinţă ȋn acelaşi fel ȋn care
ar fi făcut-o scrisul de mȋnă.
E greu de ţinut documentele ȋn ordine, la nivel micro şi
macro, pentru o ȋntreagă organizaţie sau chiar pentru o echipă, zi după zi, cu
atȋtea sarcini, programe, proceduri şi fluctuaţii din partea clienţilor. Dar,
ca indivizi care consumă informaţie nouă minut de minut, putem ȋnvăţa ce avem
nevoie prin retenţia informaţiei, memoria cognitivă, ȋnţelegerea textului şi o
memorie vizuală şi tactilă dobȋndite doar prin notarea de mȋnă.
Scrisul de mȋnă rămȋne, ȋncă, cea mai bună metodă de a
ȋnvăţa şi a reţine informaţia.
Scrisul de mȋnă determină o mai bună ȋnţelegere a textului
