Toasturi cazone, GH. Brăescu, Nuvele
1924
Urlătorul
“- Ai
venit?... Hai la masă.
- Ce masă,
n-ai aflat nimic?
- Ce?
- Nu v-a
spus nimeni?
- Ce să
aflăm, cine să ne spună?... Vorbește omule, ce stai ca mutu?
- Strînge,
încuie tot, ia-ți bijuteriile, îmbracă copiii…
- Vai de
mine!... unde mergem?... Nu s-a potolit?
- Ce să se
potolească, se duce dracului Bucureștii… Au băgat ecrasită în subterane,
închipuiește-ți cîteva mii de tone. Închide geamurile.
- Nu, că se
sparg.
- Treaba ta.
Ia ce-i lua la repezeală și s-o ștergem! Străchini mai găsim, dar dacă nu ți-o
cădea soba pe nas… ia și lingurițele de argint…
- Conașule,
a trimis de la madam Ionescu să întrebe, dumneavoastră ce faceți, stați pe loc
sau vă duceți?
- Spune-i că
mergem.
- Unde,
domnule Popescu?
- Ați venit?
Sărut mîna… Ce faci, cavalere? Uite și fetița…
- Cu cățel,
cu purcel, n-am mai avut răbdare… “Bonjour”, unde ne duci, că la dumneata e
toată nădejdea, Costică nu e acasă. “Bonjour” madam Popescu.
- “Bonjour”
madam Ionescu.
- Mergem la
Moși.
- Ce-ți
este, ai înnebunit?
- Hm!
Priviți pe nevastă-mea cît e de deșteaptă!
- Bine,
dragă, de Moși ne arde nouă?
- Mă rog, ce-i omul?... Animal, nu?... Bun! Ce face animalul
în fața primediei?... îi întoarce spatele… Același lucru facem și noi… Ai
înțeles acuma? Punem Cotrocenii la dosar… Hai! Gata!
- Ascultă, Anico, să nu cumva să pleci, să lași casa singură…
- Nu se află, coniță.
- Să nu te temi.
- Nu coniță.
- Ce să se
teamă, nu-i nici o primejdie… Altfel v-aș duce eu la Moși?... închide poarta și
stai în curte, proasto, nu-ți fie frică.
- Nu
conașule.
Cîteva minute mai tîrziu, prin valuri de căldură două familii
complete, cu soldat, doică și copii mai mărișori, din care unul trăgea după el
un cățel pe roate, luau cu asalt tramvaiul de la Sfîntu Elefterie. Domnul
Popescu, organizatorul expediției, cumpără bilete, dînd socoteală pe din două,
făcu jucării copiilor, spuse snoave pentru galerie, devenind din ce în ce mai
guraliv, pe măsură ce se depărta de focarul primediei.
- Mă întrebau funcționarii, cînd s-a comunicat ordinul de
evacuare: “ Dumneavoastră ce faceți, domnule director?”… “ Mă duc acasă și fac
ce face cîinele.” “ Vaaai!” făcură toate domnișoarele… “Stați, nu vă rușinați,
nu-i ce credeți dumneavoastră.”
