“Protestele sărăciei” e porecla sau
eticheta pe care au lipit-o responsabilii cu astfel de lucruri, protestelor din
Europa. Altfel, nişte proteste ciudate, amestecate, şi de stȋnga şi de dreapta,
avȋnd ȋn comun un “tineret revoluţionar” şi tendinţa de a da foc, mai mult
decȋt de obicei. Ȋn orice
caz, “cancel culture” e acolo. Arderea primăriei din Limoges, despre care o
rezidentă spunea că e un Notre-Dame pentru localnici, reprezintă, poate, un sacrificiu
symbolic ȋn sensul ăsta. Ne aduce aminte chiar de originala Notre-Dame de
Paris, care a luat foc, la rȋndul ei, ultima dată ȋn 2019, incendiul fiind o
grozăvie mai puţin şocantă decȋt ideile “progresiste” de renovare.
De altfel, protestatarii rămaşi pe
metereze, nişte vandali rezilienţi purtători de măşti sunt, ȋn continuare,
prezentaţi ȋn presă drept elevii şi studenţii nemulţumiţi de “costul vieţii,
condiţiile din educaţie şi criza locuinţelor”. Seamănă a “progress” de stȋnga modernă.
Ȋn Albania, protestele au ȋnceput cu opoziţia faţă de un resort de lux pe care familia Trump ȋl construieşte ȋntr-o zonă pe care ecologiştii o vor protejată, care s-a intins la anti-corupţia ce-l vizează pe prim-ministrul E. Rama iar acum e la faza jos cu toţi, vrem guvern de tehnocraţi şi alte alegeri.
