DESPRE ACCIDENTUL LUI HUIDU

CANIBALISMUL IN DIRECT SI IN EXCLUSIVITATE-imagini de arhivă

In fiecare săptămană, dar mai ales în weekend, în Romania se întamplă accidente de circulaţie care omoară oameni şi care sunt expediate rapid de la o vreme, de cand presa nu mai are voie să filmeze morţii şi să-i transmită nebluraţi. Chiar şi aşa, una din fricile oamenilor sănătoşi la cap este să nu li se întample ceva în spaţiul public, spaţiu luat cu japca de către presă, şi să ajungă la televizor. Ei bine, de cand jurnaliştii nu mai au voie să oblige victima să reconstituie violuri şi să filmeze creierii zdrobiţi pe şosea, accidentele de maşină, principala cauză de mortalitate în Romania, sunt mai puţin înspăimantătoare decat vremea. Ieri a avut loc un accident soldat cu 5-7 morţi dar să vedem cum stăm cu vremea. Ia spune tu, jurnalista lu’peşte, să ne luăm umbrelele sau ochelarii de soare? In schimb gherţoii care se filmează cu picioarele pe volan stau pe ecrane zile întregi şi-i vedem şi la recapitulare. In ceea ce priveşte soluţiile auzim la infinit aceleaşi prostii despre amenzi mai mari, examenul de permis să fie mai greu, conducere de noapte, poligon şi alte imbecilităţi. Nu ştiu dacă se obţine undeva permisul mai greu decat la noi dar morţi asa de mulţi în accidente de maşină nu sunt în Europa. Tupeul poliţiştilor de a cere să fie examenele mai grele este tipic miliţienesc avand în vedere că ţara e plină de cocalari analfabeţi cu permis iar cine le-a dat permisul încă are serviciu la stat. Amenzile sunt enorme pentru veniturile noastre şi dacă le măreşti nu faci decat să-i laşi fără bani de benzină pe săraci pentru că ceilalţi plătesc amenda şi pleacă imediat  într-un slalom printre maşini chiar sub ochii poliţiştilor. Problema accidentelor de maşină din ţara noastră nu e o chestie de măiestrie în alte şoferiei, e o problemă de character. Ce trebuie făcut este altceva: în cazul accidentelor cu morţi sau răniţi grav din cauza şoferului, trebuie ridicat permisul pe o perioadă mai lungă, un an, doi…nouă. Cineva din poliţie chiar a arătat hiba şoferilor romani: ei nu sunt co-participanţi la traffic ei sunt concurenţi. Romanii nu se iau la întrecere nicăieri, nu protestează la nici o mizerie pe care trebuie s-o înghită de la statul roman şi aşteaptă frumos pană joacă nunta ţigănească în mijlocul străzii sau la bloc pentru că le e frică să nu le zgarie maşina ăştia care trăiesc în triburi. In schimb, ascunşi în coteaţa aia de fier, se simt în siguranţă să refuleze, să umilească şi ei pe alţii să se creadă mai deştepţi decat alţii. Ocazia de a se insulta în traffic este singura sfidare pe care romanul şi-o permite.

Nenorocirea care s-a întamplat pe 16 oct., una din datele anunţate pentru sfarşitul lumii, a dat de lucru televiziunii, acest “support de publicitate”, cum îl numeşte Vantu. A picat taman bine, duminica şi a pus în umbră accidentul de interes naţional, Ion Columbeanu buşit de bicicletă şi a închis o vreme albumul de fotografii al familiei Ceauşescu.

Serban Huidu de la Cronica Carcotaşilor a intrat pe contrasens cu jeepul, bolidul cum este numit în vocabularul de clasa întai al unora, şi a omorat trei oameni, doi pe loc iar al treilea a murit a doua zi la spital. Angajaţii tv. au tabărat pe subiect şi vor face un serial deşi s-ar putea să nu poată scoate vreo noutate din el. In fapt este vorba de tipologia tanărului de “familie bună” care s-a descurcat şi înainte şi după revoluţie şi care nu s-a maturizat sufficient cat să ia în considerare consecinţa actelor sale după cum nu-şi asuma nici conţinutul emisiunii cam pornografice pe care o prezenta. Cand “ruşinica” sărea calul zicea: nu eu, Silviu! Altfel era un băiat căruia i se puteau ierta multe pentru că făcea pe plac publicului care înjura nevăzut din faţa ecranului.

Dincolo de abordarea  ocultă gen “blestemul familiei Huidu” cu trimitere şi la accidentul de schi din Austria şi abordarea prudentă “să vedem, nu ştim ce s-a întamplat că n-am fost acolo” spre seară, frustraţii de la Antenna 3 s-au apucat să-i dea cu picioarele în cap ca dezaxaţii de la Giurgiu.

Sub pretextul că vrea să facă legătura dintre accidentul de schi şi cel de maşină Gadea de la Sinteza zilei, acest baby-face incurabil, a dat o animaţie în care un schior burtos se lovea cu capul de pom. Poate vă întrebaţi de ce dăm aceste imagini, zice el? Ia, de ce, zicem noi? Ca să vedem dacă există vreo legătură între accidentul de schi şi accidentul de maşină. Hai, lasă-ne! Si noi care credeam că vrei doar să exemplifici ce a zis celălalt necopt, M. Badea care a venit special la emisiune ca să zică de Huidu că e un gras care se crede Alberto Tomba. Să loveşti un om căzut este dovada ultimă de neputinţă. Nu trebuie să te rogi pentru el şi nici să-ţi pese, trebuie doar să stai deoparte. E al doilea caz de cannibalism de presă din ultima vreme. Primul a fost cand Realitatea a reprodus toată ziua pe ecran mesajul infantil-jenant de iubiiiire pe care i l-a trimis o angajată din tv. iubiiitului. Ei, de fapt, dădeau ştirea despre un hacker care le-a spart Messengerul unor vedete. In realitate, înfometaţii de la RTV au făcut mai mult rău persoanei decat hackerul. Ar fi trebuit, la randul lor, să fie interogaţi de poliţie, dar ei sunt deasupra legii.  

In rest, doar Protv-ul a avut imagini imediat după accident, ei au fir direct cu Smurdul, ceilalţi au ajuns după ce se terminase. Spre turbarea telespectatorilor, televiziunile au ţinut pe ecran imagini de la un alt accident în care a fost implicat tot un jeep asa că toată lumea şi-a dat cu părerea după imagini pană a apărut ARHIVA pe ecran. Sper c-aţi sughiţat că vi s-a umplut ecranul de măscări! De altfel Realitatea a mai pus o dată imagini de arhivă de la o crimă mai veche în timp ce se vorbea de o crimă “news alert”. Pe ecran era o confuzie totală: Direct, Exclusiv, Arhivă.

Spuneam, mai devreme “Huidu era”, pentru că el nu va mai fi niciodată ce-a fost. “Ghinionul” despre care s-a spus că l-a urmărit a fost că el n-a învăţat niciodată nimic din ce i s-a întamplat aşa cum nici barfitorii lui n-au învăţat. Sfarşitul lumii vine în fiecare zi pentru cineva, nu trebuie să stăm ca proştii să ne uităm după o comeată care, dacă va cădea, oricum tot o să ne ia prin surprindere.