Dihonia pornită de la o minciună, lupta de clasă, i-a făcut pe mulţi intelectuali să nu se declare de stanga, de ruşine să nu fie asociaţi cu comuniştii. Multă “lume bună” de la noi, luată de val, s-a declarat de dreapta şi a înfierat clasa muncitoare, aia ridicol de umilă care şi acum zice “Să trăiţi!”, fără să fi avut vreodată vreun deserviciu de pe urma acestei categorii sociale.
Era greu să te pui contra valului de complimente şi compătimiri pe care gazdele de emisiuni tv. le revărsau asupra artiştilor “iubiţi”, profesorilor “mentori”, doctorilor “care făceau minuni” etc.
Artiştii, de exemplu, oameni deschişi la minte prin natura lor, fiind cei care trăiesc în cea mai mare măsură din libertatea de exprimare, s-au năpustit toţi spre dreapta de frica cenzurii. Atunci nu ştiau că există şi-n capitalism cenzura “politically correct”.