Pagini

Pagini

miercuri, 30 ianuarie 2013

REVELION




IN FIECARE ZI E REVELIONUL

Nu știu alții cum sunt dar noi am sărit peste sfârșitul lumii și-am pus de “un nou început” în același décor, cu aceleași personaje și turnând aceeași scenă la infinit pe fundalul unor imagini care se derulează fără nici o legătură cu noi, lăsând impresia că ne mișcăm odată cu acțiunea filmului.

Spectacolul a fost reluat la sfârșitul anului trecut pe care românii l-au petrecut cu aceiași Vadim, Becalii și cu turnători și profitori rămași cu nesimțire în tagma “vectorilor de opinie” chiar și de Revelion (vezi Paula Iacob). Apoi, începutul de an nu se poate urni la noi decât cu alte revelioane și aniversări între care Zilele Dictatorilor sunt déjà tradiție în presă. Campania dementă de reabilitare a “dictatorului bonom”, cum a fost numit la RTV, este o reluare, la nesfârșit, a aceleiași idei fixe promovate încă din “90, cum că Sinistra era rea dar Odiosul era bun. Sinistra înjura servitorii dar Odiosul regreta că n-a adus niște bomboane copiilor care l-au așteptat în frig, până târziu în noapte, ca să-l ovaționeze.


Lait- motivul perioadei este o continuare a reciclării democrației, începută astă-vară, și a ceea ce se numește déjà sindromul “eu vreau să fiu președinte” al lui Crin Antonescu ce și-ar putea găsi vindecarea doar printr-un nou hold-up propus, din nou, de Dan Voiculescu, cel care și-a dat, a doua oară demisia din fața justiției. Din teren am aflat că, în continuare, copiii se leagă de pat în spitale, o tradiție păstrată cu îndărătnicie din communism și că un alt doctorat, cel al Liei Olguța Vasilescu are o problemă de ghilimele care, tradițional, la noi nu se folosesc. De asemenea, în ceea ce privește relațiile cu alte state, China va fi cel mai mare investitor în țara noastră, visul Revoluției Române, iar America Latină are, în România, o poartă de intrare în Europa, după cum s-a exprimat ministrul șifonat de externe, și are dreptate pentru că, doar la noi, mai există pușcăriași care să diriguiască țara din pușcărie, ca Năstase.
E un nou început, unul din multele, care acum se montează din frânturi asamblate, intenționat, greșit, în care deținuții corupți proveniți din nomenclatura ceaușistă sunt asimilați deținuților politici omorăti de comuniști, revoluționarii fictivi masați de Iliescu în coasta revoluționarilor adevărați și-au băgat revoluția în buzunar iar poporul a înțeles, în sfârșit, că democrație e atunci când, dacă vrea mușchiul lui să voteze un pușcăriabil, legea n-are ce face!

Toate aceste mostre de Românie Nouă sunt proliferate pe ecranele strident colorate ale televizoarelor de către femei cu pielea goală la subraț și pătată la decolteu și de bărbați împodobiți cu batiste colorate la buzunarul hainei după modelul Becalii. In modă suntem totdeauna c-un sclipici înainte dar, când vine vorba de civilizație, ne proptim pe picioarele de dindărăt!

Restul anului vom viziona aceleași reluări: inimioare “scumpe” de Ziua Indrăgostiților, primăvara care vine sau nu vine, natura care “nu ține cu fructele”, cel mai lung cârnat cu fasole, vara care ne prăjește sub radiații solare, suspendare, suspendare și, cine știe, poate vre-un polițist se va lupta cu Voiculescu să-i smulgă pistolul?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nu-mai-vreau-politicieni-care-vorbesc-despre-pensionari-1021439.html 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu