 |
|
Nostalgie de
toamnă. Măcar de o dictatură adevărată mai scapi după 40-50 de ani, de dictatura
prin presă-niciodată!
|
Asta pentru că democrația nu există, altfel durerea-n cot ar fi foarte supărătoare.
Democrația e
la mâna presei.
De pildă,
acum, toată presa, chiar și cea care se preface a-l critica, îl susține pe
Victor Ponta pentru că acesta susține exploatarea gazelor de șist care e
susținută de americani care ne scapă de Rusia, care înțeleg că ne-atacă…dar,
pentru ca totalitarismul să nu sară-n ochi de la o poștă, cartelul media ne
îndeamnă să mergem numaidecât să votăm, indifferent cu cine, ca să nu ne scăpăm
în dictatură tehnică. Adică să fie ca și când am avea și opoziție deși nici măcar opoziția nu-l zguduie pe Ponta
care, chiar zilele acestea, a fost susținut de fostul ambassador american
vizavi de “independența energetică”[1],
Gitenstein fiind …martor, cel puțin, al “pactului de coabitare”.
In 2012, de exemplu, a fost democrație? Atunci când, după 8 ani în care câteva trusturi de presă au tocat continuu guvernarea Boc și președintele țării, peste șapte milioane de alegători au ieșit la vot ca să dea jos un “dictator” care nu exista?
Şi-apoi, ne
e și rușine să mai abuzăm de democrația asta! Ce să căutăm noi în ea pen’ că
și-așa suntem proști, după cum ne-au zis chiar PSD-iștii după ce-am votat să
rămână doar 300 de parlamentari, fiin’că, dacă eram deștepți, votam să fie
dublu, ca acuma. În plus, am văzut că, după ce pun toate scursurile pe listele
electorale, chiar partidele se plâng de cât de prost e electoratul că le
votează iar câte un academician cere scârbit votul cenzitar. Nu mai spun de
numărătoarea de după alegeri când aleșii se laudă doar cu electoratul… record
din rândul celor cu studii superioare. Care
studii, mă?
Nu există
democrație! Ea a fost stricată atunci când notorietatea a devenit principalul
criteriu de selecție iar totul a devenit o afacere politico-mediatică. O
industrie care s-a dezvoltat pe orizontală, ca să zic așa, deoarece a dat de muncă și institutelor de
sondaje care urcă și coboară “încrederea” politicianului funcție de “știrile”
și talk-show-urile pro sau contra. Tușa finală o dau, desigur, firmele de
consultanță care periază, tund și frezează personajul politic, fiindcă om nu e,
după care mingea ajunge din nou în presă care amenință: Votați, altfel ne
scăpăm în dictatură!
Votați voi,
pentru că voi ați umflat “dictatorul” în sondaje!
Iar, dacă democrația nu e
ireversibilă, făceți-o obligatorie!
Şi încă ceva: cine plătește ŞTIREA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu