Pagini

Pagini

luni, 30 martie 2020

Virusul Leonora și bocancii Humvee



Dar, mai întîi, este adevărat că tînăra victimă de 27 ani, care suferea de diabet și a fost numărată la morți de coronavirus, nu-și mai luase tratamentul de cîteva zile?
Seamănă din ce în ce mai mult cu o cacealma, dacă e să te uiți cum se potrivește recuzita Virusului nou cu scenografia HIV, din anii “90. Pînă și pe Zîna Surprizelor, veche de pe vremea sidei, o mănîncă grija de virusul ăsta nou și, la fel ca-n vremuri imemoriale, amenință că le știe pe toate și va veni cu ajutoare. Odată cu ea, fostul consort al moldovencelor s-a ivit și el aseară la Antenă, cu o chitară pe burtă, alături de un demers sinistru de strîngere de fonduri…
- Ne cîntă “Veta, mi-a dezinfectat chiuveta”?

… care nu e altceva decît un pretext, în lupta pentru canonizarea, în viu, a lui D. Voiculescu și a fundației lui, dar și pentru reînsuflețirea acelei “rețete de succes” cu care a debutat democrația noastră, umilită și stoarsă de lacrimi cu ajutorul televizorului. Acum, a venit rîndul celor tineri să fie luați la frăgezit și scărpinat la coarda sensibilă, cu donații de la pensionari săraci și copii care își dau alocația, bașca, un micuț bolnav de cancer care-și dă bănuții, pentru ca binefăcătorii TV să-și facă reclamă cu ei. Exact ca-n “90!


Chiar și gravida infectată cu virusul nou corespunde, în timp, gravidei infectate cu HIV de acum treizeci de ani, amîndouă fiind refuzate de medici.



Teledonul vine după ce, săptămînile trecute, o mămică își arăta recunoștința față de Antene invocînd o relație directă între “binefăcători” și Dumnezeu, cel care lucrează prin oameni. Într-o lume normală, asta nu s-ar întîmpla.
Cît o privește pe steaua postului, A. Stoicescu, cea care se scarpină pe burtă cu orice “tabu”, de la contactul de tip “puneți mîna pe Vasilică”, între ea și Papa Francisc, la țigările electronice, ce să mai zic…
- Mai e cineva care nu i-a pus mîna pe burtă, cei din platou, oricine…?
Spre deosebire de acum treizeci de ani, surpriză-surpriză!, avem și tancuri pe stradă, Humvee  - noii bocanci de primăvară.
Asta, în timp ce șeptelul așteaptă, cuminte și izolat în staul, “testarea în masă”, pe model coreean, pe care presa o cere cu insistență. Apropo de asta, dimineață am sărit, ca de obicei, după un canal privat setos de coronavirus, pe TVR (de unde, la ceas de folclor, m-arunc în gol direct pe Discovery) și-am nimerit chiar într-un serial coreean. În secvența pe care-am picat, un cerber de-al lor purtînd un acoperiș pe cap semănînd cu un wok întors cu fundul în sus, inspecta și interoga un șir nesfîrșit de slujitoare în legătură cu scopul și durata vizitei. Fetele, cu supușenia specifică, răspundeau invariabil ceva, ce suna de genul shînshahshînșhîai… (cu accent pe ultima parte). Traducere: “Am venit să scarpin chiparosul sacru.”.
Cred că, d-asta s-a făcut loc pe străzi!

Atît de mult loc încît, Papa de la Roma stă singur în piața Sf. Petru, preoții de la noi își țin slujbele din fața bisericilor devenite muzee iar “credincioșii” stau ascunși în case de frica virusului Leonora (îi spun așa pentru că, mai mult decît un virus, e o obsesie, Lenore, care, după cum previzionează specialiștii și ordinele militare, se va întinde pe o perioadă nedeterminată). Stau în case și se zgîiesc la noile tancuri. Americane și nu rusești ceea ce e… cu totul și cu totul altceva.

Asta mi-a adus aminte de uriașul care se uita la bocanci, în timpul slujbei, pe vremea cînd bunica ne ducea și pe noi, la biserică, mai ales de sărbători. Nu m-au convins niciodată, nici picturile cu sfinți amenințători, nici mirosul de lumînări sau aglomerarea claustrofobă de obiecte care mă scoteau afară din cînd în cînd și nici reprezentarea lui Isus, aproape dezbrăcat, răstignit și însîngerat pe cruce, numai bun de arătat copiilor. Dar, nici n-am dat cu pietre.
Odată, în timp ce mă concentram să înțeleg ceva din perorația evlavios-cantabilă (ca să aflu de ce sunt acolo și să mai treacă timpul), am văzut un munte de om care, spre deosebire de adunarea cu capul plecat în lumina lumînărilor, nu-și putea lua ochii de la proprii bocanci noi. Îi studia pe toate părțile, fără întrerupere, așa că, după o vreme, cînd am văzut că tot nu-și îndreaptă atenția spre scopul comun, deși trecuse sufficient timp cît să-i învețe pe de rost și să scoată o producție de serie, am prins un hiatus și-am întrebat ce e cu el. Am aflat că omul primise bocancii de pomană și, deci, nu se putea opri să se minuneze.
Așa e și cu Humvee-urile astea noi. Mai de firmă, dar tot bocanci.

Bunicii noștri n-ar fi stat niciodată departe de biserică în ziua de Paști. Mama mea s-ar fi dus și-ar fi stat singură acolo, împotriva tuturor.
Credincioșii noului virus stau acasă și se uită la televizor, unde se anunță vîrf de epidemie și moarte, nu Învierea, de Paște!
   
“Locuitorii vor trebui să circule doi cîte doi, pentru ca fiecare să-l poată supraveghea pe celălalt și să-i anunțe pe gropari dacă se prăbușește.”  https://www.cristoiublog.ro/in-1970-cu-o-jumatate-de-secol-inainte-de-criza-coronavirus-eugen-ionescu-profetise-dezastrul-moral-politic-al-vremurilor-de-restriste-de-acum/
  
Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.”  https://www.riseproject.ro/articol/institutul-de-boli-inventate/ (3 mil. vechi/zi, pentru hrană, a fost facturat cineva care a stat în spital în urma unei operații care nu i-a permis să mănînce mai multe zile!)


„Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”, a spus Lagarde referindu-se la riscul de longevitate, una din temele principale ale Fondului Monetar Internațional în ultima perioadă.” http://evz.ro/fmi-sfarsitul-pensionari.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu