Dar, mai întîi, este adevărat că
tînăra victimă de 27 ani, care suferea de diabet și a fost numărată la morți de
coronavirus, nu-și mai luase tratamentul de cîteva zile?
Seamănă din
ce în ce mai mult cu o cacealma, dacă e să te uiți cum se potrivește recuzita
Virusului nou cu scenografia HIV, din anii “90. Pînă și pe Zîna Surprizelor,
veche de pe vremea sidei, o mănîncă grija de virusul ăsta nou și, la fel ca-n vremuri
imemoriale, amenință că le știe pe toate și va veni cu ajutoare. Odată cu ea, fostul
consort al moldovencelor s-a ivit și el aseară la Antenă, cu o chitară pe
burtă, alături de un demers sinistru de strîngere de fonduri…
- Ne cîntă “Veta,
mi-a dezinfectat chiuveta”?
… care nu e
altceva decît un pretext, în lupta pentru canonizarea, în viu, a lui D. Voiculescu
și a fundației lui, dar și pentru reînsuflețirea acelei “rețete de succes” cu
care a debutat democrația noastră, umilită și stoarsă de lacrimi cu ajutorul
televizorului. Acum, a venit rîndul celor tineri să fie luați la frăgezit și
scărpinat la coarda sensibilă, cu donații de la pensionari săraci și copii care
își dau alocația, bașca, un micuț bolnav de cancer care-și dă bănuții, pentru
ca binefăcătorii TV să-și facă reclamă cu ei. Exact ca-n “90!
Chiar
și gravida infectată cu virusul nou corespunde, în timp, gravidei infectate cu
HIV de acum treizeci de ani, amîndouă fiind refuzate de medici.
Teledonul vine după ce, săptămînile trecute, o mămică își arăta recunoștința față de Antene invocînd o relație directă între “binefăcători” și Dumnezeu, cel care lucrează prin oameni. Într-o lume normală, asta nu s-ar întîmpla.
Cît o
privește pe steaua postului, A. Stoicescu, cea care se scarpină pe burtă cu
orice “tabu”, de la contactul de tip “puneți mîna pe Vasilică”, între ea și
Papa Francisc, la țigările electronice, ce să mai zic…
- Mai e
cineva care nu i-a pus mîna pe burtă, cei din platou, oricine…?
Spre
deosebire de acum treizeci de ani, surpriză-surpriză!, avem și tancuri pe
stradă, Humvee - noii bocanci de
primăvară.
Asta, în
timp ce șeptelul așteaptă, cuminte și izolat în staul, “testarea în masă”, pe
model coreean, pe care presa o cere cu insistență. Apropo de asta, dimineață am
sărit, ca de obicei, după un canal privat setos de coronavirus, pe TVR (de unde,
la ceas de folclor, m-arunc în gol direct pe Discovery) și-am nimerit chiar
într-un serial coreean. În secvența pe care-am picat, un cerber de-al lor
purtînd un acoperiș pe cap semănînd cu un wok întors cu fundul în sus, inspecta
și interoga un șir nesfîrșit de slujitoare în legătură cu scopul și durata
vizitei. Fetele, cu supușenia specifică, răspundeau invariabil ceva, ce suna de
genul shînshahshînșhîai… (cu accent pe ultima parte). Traducere: “Am venit să
scarpin chiparosul sacru.”.
Cred că, d-asta
s-a făcut loc pe străzi!
Atît de mult
loc încît, Papa de la Roma stă singur în piața Sf. Petru, preoții de la noi își
țin slujbele din fața bisericilor devenite muzee iar “credincioșii” stau
ascunși în case de frica virusului Leonora (îi spun așa pentru că, mai mult
decît un virus, e o obsesie, Lenore, care,
după cum previzionează specialiștii și ordinele militare, se va întinde pe o
perioadă nedeterminată). Stau în case și se zgîiesc la noile tancuri. Americane
și nu rusești ceea ce e… cu totul și cu totul altceva.
Asta mi-a
adus aminte de uriașul care se uita la bocanci, în timpul slujbei, pe vremea
cînd bunica ne ducea și pe noi, la biserică, mai ales de sărbători. Nu m-au
convins niciodată, nici picturile cu sfinți amenințători, nici mirosul de
lumînări sau aglomerarea claustrofobă de obiecte care mă scoteau afară din cînd
în cînd și nici reprezentarea lui Isus, aproape dezbrăcat, răstignit și
însîngerat pe cruce, numai bun de arătat copiilor. Dar, nici n-am dat cu
pietre.
Odată, în
timp ce mă concentram să înțeleg ceva din perorația evlavios-cantabilă (ca să
aflu de ce sunt acolo și să mai treacă timpul), am văzut un munte de om care,
spre deosebire de adunarea cu capul plecat în lumina lumînărilor, nu-și putea
lua ochii de la proprii bocanci noi. Îi studia pe toate părțile, fără întrerupere, așa că,
după o vreme, cînd am văzut că tot nu-și îndreaptă atenția spre scopul comun,
deși trecuse sufficient timp cît să-i învețe pe de rost și să scoată o
producție de serie, am prins un hiatus și-am întrebat ce e cu el. Am aflat că
omul primise bocancii de pomană și, deci, nu se putea opri să se minuneze.
Așa e și cu
Humvee-urile astea noi. Mai de firmă, dar tot bocanci.
Bunicii
noștri n-ar fi stat niciodată departe de biserică în ziua de Paști. Mama mea
s-ar fi dus și-ar fi stat singură acolo, împotriva tuturor.
Credincioșii
noului virus stau acasă și se uită la televizor, unde se anunță vîrf de
epidemie și moarte, nu Învierea, de Paște!
“Locuitorii
vor trebui să circule doi cîte doi, pentru ca fiecare să-l poată supraveghea pe
celălalt și să-i anunțe pe gropari dacă se prăbușește.” https://www.cristoiublog.ro/in-1970-cu-o-jumatate-de-secol-inainte-de-criza-coronavirus-eugen-ionescu-profetise-dezastrul-moral-politic-al-vremurilor-de-restriste-de-acum/
“Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.” https://www.riseproject.ro/articol/institutul-de-boli-inventate/ (3 mil. vechi/zi, pentru hrană, a fost facturat cineva care a stat în spital în urma unei operații care nu i-a permis să mănînce mai multe zile!)
“„Bătrânii trăiesc prea
mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”, a spus
Lagarde referindu-se la riscul de longevitate, una din temele principale ale
Fondului Monetar Internațional în ultima perioadă.” http://evz.ro/fmi-sfarsitul-pensionari.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu