UE: cum de scapă basma curată. Ȋntotdeauna.
How the EU always gets away with it
From fraud to nepotism to revolving doors between the public sector and industry, the stench of impunity is pervasive. By MARI ECCLES in Brussels
https://freefrompress.blogspot.com/2025/05/ue-cum-de-scapa-basma-curata-intotdeauna.html#more
Speranţa
ascunsă in avertismentul lui Orwell, 1984 - 2024
1984/2024 – the Hidden Hope in Orwell’s Warning, by Paul Cudenec, Winter
Oak
January 2, 2024 https://truthcomestolight.com/1984-2024-the-hidden-hope-in-orwells-warning/
“Au
trecut 40 de ani de la anul ȋn care ȋşi plasează George Orwell societatea
distopică imaginară.
Desigur,
romanul 1984 n-a avut niciodată intenţia de-a fi o profeţie temporală
dar, ȋn primii treizeci şi cinci de ani de la publicare, ȋn 1949, a avut o
influenţă puternică asupra imaginaţiei publicului, cel puţin ȋn Marea Britanie.
Pe
vremea dolescenţei mele, ȋn anii “70, numărul “1984” era ȋntruchiparea
terifiantă a viitorului totalitarist, despre care, cu toţii ştiam că
ne-aşteaptă la prima cotitură, dacă nu rămȋnem vigilenţi
Cred că romanul lui Orwell, alături de
Minunata lume nouă a lui Aldoux Huxley, din 1931, au ajutat la amȋnarea
momentului apariţiei acelui tip de lume, ȋn legătură cu care amȋndoi ne-au
avertizat, făcȋnd să fie cȋt se poate de clar că nimeni, indifferent de
afilierea politică, nu va accepta de bună voie un astfel de viitor.
Desigur, datarea şi-a pierdut puterea,
atunci cȋnd anul a venit şi a trecut. Brusc, 1984 a devenit parte din viaţa de
zi cu zi – a fost ziua ȋn care iubita te-a părăsit, cȋnd ai luat carnetul de
şofer sau cȋnd Everton a bătut Wartford ȋn FA Cup Final.
Şi, deşi mulţi dintre noi am rămas
ȋngrijoraţi, ȋncă, de perspectiva unui stat Big Brother tot mai puternic
ȋncleştat ȋn jurul nostru, sumbra numărătoare inversă pȋnă la anul fatidic ȋşi
pierduse rostul - ȋn schimb, oamenii au ȋnceput să-şi mute privirea
nerăbdătoare spre noul viitor luminos, prefigurat de Anul 2000.
Acum, anul 1984 a rămas ȋn urmă,
ȋntr-o formă semi-abstractă, mai ales pentru cei născuţi după aceasta dată, iar
titlul cărţii pare mult mai puţin important decȋt conţinutul ei, care e pe
deplin relevant şi astăzi.
Parte din forma exterioară a poveştii
este acum, evident, mai degrabă vetustă. Am recitit-o, ca să scriu acest
articol, şi-am fost şocat de felul ȋn care Orwell descrie, pe larg, Londra
post-război, distrusă de bombe, care dispăruse deja ȋnainte să mă nasc [1963],
pe care şi-o imaginează ca fiind locuită de clasa muncitoare albă
(“proletarii”), care acum a fost dislocată, ȋn mare parte.
Ideea că, “nu văzuseră, efectiv, niciodată” străini mergȋnd pe străzile Londrei, ar fi sunat un pic ciudat chiar şi-n realitatea anului 1984, nu mai spun, ȋn zilele noastre!