Speranţa ascunsă in avertismentul lui Orwell, 1984 - 2024

UE: cum de scapă basma curată. Ȋntotdeauna.

How the EU always gets away with it

From fraud to nepotism to revolving doors between the public sector and industry, the stench of impunity is pervasive. By MARI ECCLES in Brussels

https://freefrompress.blogspot.com/2025/05/ue-cum-de-scapa-basma-curata-intotdeauna.html#more

Speranţa ascunsă in avertismentul lui Orwell, 1984 - 2024

1984/2024 – the Hidden Hope in Orwell’s Warning, by Paul Cudenec, Winter Oak

January 2, 2024 https://truthcomestolight.com/1984-2024-the-hidden-hope-in-orwells-warning/

“Au trecut 40 de ani de la anul ȋn care ȋşi plasează George Orwell societatea distopică imaginară.

Desigur, romanul 1984 n-a avut niciodată intenţia de-a fi o profeţie temporală dar, ȋn primii treizeci şi cinci de ani de la publicare, ȋn 1949, a avut o influenţă puternică asupra imaginaţiei publicului, cel puţin ȋn Marea Britanie.

Pe vremea dolescenţei mele, ȋn anii “70, numărul “1984” era ȋntruchiparea terifiantă a viitorului totalitarist, despre care, cu toţii ştiam că ne-aşteaptă la prima cotitură, dacă nu rămȋnem vigilenţi

Cred că romanul lui Orwell, alături de Minunata lume nouă a lui Aldoux Huxley, din 1931, au ajutat la amȋnarea momentului apariţiei acelui tip de lume, ȋn legătură cu care amȋndoi ne-au avertizat, făcȋnd să fie cȋt se poate de clar că nimeni, indifferent de afilierea politică, nu va accepta de bună voie un astfel de viitor.

Desigur, datarea şi-a pierdut puterea, atunci cȋnd anul a venit şi a trecut. Brusc, 1984 a devenit parte din viaţa de zi cu zi – a fost ziua ȋn care iubita te-a părăsit, cȋnd ai luat carnetul de şofer sau cȋnd Everton a bătut Wartford ȋn FA Cup Final.

Şi, deşi mulţi dintre noi am rămas ȋngrijoraţi, ȋncă, de perspectiva unui stat Big Brother tot mai puternic ȋncleştat ȋn jurul nostru, sumbra numărătoare inversă pȋnă la anul fatidic ȋşi pierduse rostul - ȋn schimb, oamenii au ȋnceput să-şi mute privirea nerăbdătoare spre noul viitor luminos, prefigurat de Anul 2000.

Acum, anul 1984 a rămas ȋn urmă, ȋntr-o formă semi-abstractă, mai ales pentru cei născuţi după aceasta dată, iar titlul cărţii pare mult mai puţin important decȋt conţinutul ei, care e pe deplin relevant şi astăzi.

Parte din forma exterioară a poveştii este acum, evident, mai degrabă vetustă. Am recitit-o, ca să scriu acest articol, şi-am fost şocat de felul ȋn care Orwell descrie, pe larg, Londra post-război, distrusă de bombe, care dispăruse deja ȋnainte să mă nasc [1963], pe care şi-o imaginează ca fiind locuită de clasa muncitoare albă (“proletarii”), care acum a fost dislocată, ȋn mare parte.

Ideea că, “nu văzuseră, efectiv, niciodată” străini mergȋnd pe străzile Londrei, ar fi sunat un pic ciudat chiar şi-n realitatea anului 1984, nu mai spun, ȋn zilele noastre!

Am observat şi o mică eroare de plauzibilitate ȋn intriga poveştii, acolo unde Winston Smith, deşi avea o grijă chinuitoare, permanentă, de-a nu fi văzut cu iubita sa Julia ȋn public, o aduce bucuros la ȋntȋlnirea cu O’Brien, avȋnd o mică speranţă că O’Brien e de partea lui.

Apoi, declamă, fără să stea pe gȋnduri, la cȋteva secunde de la sosirea ȋn locuinţa oficială: “Noi suntem inamicii partidului!” şi continuă fiind de acord cu “coruperea minţii copiilor”, “diseminarea bolilor venerice” şi “aruncarea de acid sulfuric ȋn faţă, copiilor”, dacă rezistenţa subterană, cunoscută drept Frăţia, i-o va cere.

Chiar ar face cineva aşa ceva?

Dar acestea sunt mărunţişuri prin comparaţie cu modul inexplicabil prin care Orwell a anticipat atȋt de mult din manipularea şi controlul psihologic pe care le ȋndurăm astăzi.

De exemplu, putem recunoaşte imediat, ȋn paginile romanului, pe aceia care impun acum, Marea Resetare şi-ale ei scopuri legate de Dezvoltarea Sustenabilă ȋn cadrul Naţiunilor Unite.

“Ce fel de oameni vor controla lumea e la fel de evident. Noua aristocraţie a fost alcătuită, ȋn cea mai mare parte, din birocraţi, oameni de ştiinţă, specialişti, şefi de sindicate, experţi ȋn publicitate, sociologi, profesori, jurnalişti şi politicieni de profesie.” [activişti politici, politruci]

“Aceşti oameni, care se trag din clasa mijlocie salariată şi angajaţi cu ȋnaltă calificare, au fost instruiţi şi aduşi ȋmpreună, de lumea fără fond a monopolului şi guvernelor centrale.”

Similar, păstrȋnd proporţiile ȋn ce priveşte controlul exercitat: “Pȋnă şi Biserica Catolică, ȋn Evul Mediu, era tolerantă, dacă ne raportăm la standardele moderne. Parte din raţionament e faptul că, ȋn trecut, niciun govern n-avea puterea să-şi ţină cetăţenii sub supraveghere constantă…

“Odată cu dezvoltarea televiziunii şi avansul tehnologic, care fac posibile primirea şi transmiterea simultană [de informaţie], prin intermediul aceluiaşi aparat, viaţa privată a luat sfȋrşit.

“Fiecare cetăţean, sau cel puţin fiecare cetăţean sufficient de important ȋncȋt să merite supravegheat, poate fi ţinut, 24/7, sub ochii poliţiei şi ȋn sunetul propagandei oficiale…

Posibilitatea de a impune cu forţa, nu doar supunerea completă dar şi uniformizarea completă a opiniilor - pe orice subiect - pentru prima dată, există.”

Agenda globalistă a actualei criminocraţii e şi ea descrisă clar: “Cele două scopuri ale Partidului sunt: să cucerească ȋntreaga suprafaţă a Pămȋntului şi să elimine, odată pentru totdeauna, orice posibilitate de gȋndire independentă.”

Cele trei zone de război ale lumii multipolare a lui Orwell au ideologii aproape identice, diferenţele fiind doar la nivel superficial: “Ȋn Oceania, filozofia predilectă se numeşte Ingsoc, ȋn Eurasia se numeşte Neo-Bolşevism şi ȋn Eastasia are nu nume chinezesc, tradus, de regulă, prin Death-Worship… De fapt, cele trei ideologii abia pot fi distinse iar sistemul social nu prezintă niciun fel de diferenţe.”

Tiranii imaginaţi de Orwell se complac chiar şi ȋn ce priveşte planificarea pe termen lung şi la aceeaşi dată prestabilită, a intensificării controlului, declarȋnd că, pȋnă-n 2050: “Ȋntregul climat de gȋndire va fi diferit. De fapt, nici nu va mai exista gȋndirea, aşa cum o ȋnţelegem astăzi. Normalitate ȋnseamnă să nu gȋndeşti, să nu fie nevoie să gȋndeşti. Normalitatea e starea de inconştienţă.”

Aceştia pun la cale abolirea vieţii umane naturale. – “toţi copiii vor fi concepuţi prin inseminare artificială (artsem, se numeşte ȋn Newspeak) şi crescuţi ȋn instituţii ale statului” – şi sunt mȋndri de succesul proiectului distanţării sociale – “am tăiat legăturile dintre copil şi părinte, dintre om şi om şi dintre bărbat şi femeie.”

La asta se adaugă mobilizarea ȋn vederea ȋndoctrinării tinerilor, pentru impunerea dogmei oficiale. “Devenise aproape normalitate ca oamenii de peste treizeci de ani să fie ȋnspăimȋntaţi de proprii copii. Pe bună dreptate, fiindcă nu trecea o săptămȋnă ȋn care The Times să nu publice un pasaj ȋn care să descrie cum un pȋrȋcios mic care-a tras cu urechea – “copil erou” era expresia folosită de obicei – a auzit fără să vrea o remarcă compromiţătoare şi şi-a denunţat părinţii la Poliţia Gȋndirii.”

Mitul Progresului joacă un rol important ȋn menţinerea acordului comunităţii, pentru acest regim fictiv.

“Zi şi noapte, teleecranul ȋţi ȋnvineţea auzul, cu statistici care dovedeau că, oamenii, ȋn zilele noastre, au mai multă mȋncare, mai multă ȋmbrăcăminte, case mai bune, condiţii de recreere mai bune – că trăiesc mai mult, muncesc mai puţine ore, erau mai ȋnalţi, mai sănătoşi, mai puternici, mai fericiţi, mai inteligenţi, mai educaţi, decȋt oamenii care trăiseră cu cincizeci de ani ȋn urmă.

Nimic din toate astea n-a putut fi vreodată dovedit sau infirmat.”

Ȋn centrul controlului psihologic al populaţiei, Ingsoc, stă crearea şi dezvoltarea Newspeak (vorba nouă), un jargon politically-correct, făcut cu scopul de a introduce valorile Partidului ȋn chiar termenii necesari pentru a gȋndi şi comunica.

Folosirea cuvintelor cu sensul lor original, ȋn vorbire şi scriere, era considerat Oldspeak (vorba veche), deci dublugreşit şi putea duce chiar la prelungirea şederii ȋn “tabără”.

Newspeak ȋndeplinea un rol important ȋn criminalizarea libertăţii, de către regim.

Alături de conceptul binecunoscut thoughtcrime (gȋndirea delincventă), al Ingsoc, exista şi facecrime (mimica infracţională) – “a avea o expresie a feţei inadecvată (să pari sceptic atunci cȋnd este anunţată o victorie, de exemplu)”.

Orwell adaugă: “Să faci orice sugerează gust pentru solitudine, chiar să mergi la plimbare singur, era ȋntotdeauna un pic periculos. Ȋn Newspeak exista un cuvȋnt pentru asta: viaţăproprie, se numea, care ȋnsemna individualism şi excentricitate”.

Pe lȋngă tehnica mentală doublethink (gȋndire dublă) şi crimestop (precrimă), pe care am descris-o ȋntr-un articol anterior, mai găsim blackwhite (alb-negru) – “ o dorinţă sinceră de a spune că negru e alb, atunci cȋnd disciplina de partid ţi-o cere” şi de asemenea “abilitatea de a crede că negru e alb şi, mai mult, de a ştii că negru e alb şi chiar să uiţi că ai crezut vreodată că e altfel.”

Vaccinurile sunt sigure şi eficiente. Femeile pot avea penisuri. Gȋndirea critică e periculoasă.

Chiar şi atunci cȋnd vechile cuvinte nu au fost eliminate, au fost golite de ȋnţelesul de bază.

Orwell explică: “Cuvȋntul liber ȋncă există ȋn Newspeak dar mai poate fi folosit doar in afirmaţii precum “Acest cȋine e liber de păduchi” Sau “Acest cȋmp e liber de buruieni”. Nu poate fi folosit ȋn sensul vechi de “libertate politică” sau “libertate intelectuală”, de vreme ce libertatea politică şi libertatea intelectuală nu mai existau, ca principii, devenind, astfel, lipsite de utilitate.

Această manipulare are un impact real ȋn crearea unui spaţiu sigur şi incluziv social, liber de dezinformare, discurs al urii şi orice fel de teorie a conspiraţiei sau negaţionism: “Ȋn Newspeak, exprimarea opiniilor neconforme, exceptȋnd clasa socială inferioară, era aproape imposibilă.”

Una dintre cele mai memorabile replici din roman este afirmaţia stăruitoare a Partidului că “cine controlează trecutul, controlează viitorul: cine controlează prezentul, controlează trecutul”.

Orice conţinut inadecvat, publicat anterior, trebuie trimis ȋn uitare, pe tubulatura de la ghena memoriei.

“Pentru noi, este intolerabil ca un gȋnd greşit să mai existe oriunde ȋn lume”, spunea apăsat O’Brien, omul din elita Partidului, de la care aflăm că nicio ştire sau exprimare de opinie, care intră in conflict cu necesitătile momentului, nu va fi “permis, vreodată, să existe ȋnregistrată”.

Rezultatul, o populaţie total dezorientată. “Totul dispărea ȋn ceaţă. Trecutul era şters, ştergerea era uitată, minciuna devenea adevăr”.

“Ȋn final, partidul avea să anunţe că doi plus doi fac cinci iar tu trebuia să crezi că-i aşa. Era inevitabil ca, mai devreme sau mai tȋrziu, să se simtă ȋndreptăţiţi să pretindă asta: raţiunea funcţiei o cerea. Nu doar dovada bazată pe propria experienţă, ci ȋnsăşi realitatea obiectivă, erau negate tacit de filozofia lor. Bunul simţ era erezia supremă.”

Cuvintele lui O’Brien preiau o anume tentă post-modernistă, atunci cȋnd insistă: “Controlăm materia, deoarece controlăm mintea. Realitatea e ȋn interiorul minţii. Nimic altceva nu există, ȋn afară de ceea ce omul conştientizează.”

Peste toate, mafia de la putere vrea să ascundă realitatea inacceptabilă a controlului exercitat. “Toate credinţele, obiceiurile, gusturile, atitudinile mentale care caracterizează timpurile noastre sunt planificate, ȋntr-adevăr, să susţină mistica de Partid şi să ȋmpiedice ca adevarata natură a lucrurilor, din zilele noastre, să fie percepută.”

Falsa opoziţie e un alt instrument folosit de Ingsoc, ca să păcălească şi să zdrobească dizidenţii potenţiali, ȋn particular, figura caricaturală a radicalizatului Emmanuel Goldstein, autorul cărţii numite Teorie şi practică ȋn Colectivismul Oligarhic, care, clar, are un iz de Karl Marx.

Acestuia nu i se nega publicitatea, aşa cum te-ai aştepta din partea regimului, faţa şi cuvintele lui fiind constant servite publicului, pe telescreenuri, drept exemplu care trebuie urȋt, fiind pus ȋn antiteză cu imaginea Ingsoc - capul lui Big Brother.

“Goldstein livra obişnuitul atac veninos ȋmpotriva doctrinei Partidului – un atac atȋt de exagerat şi transparent, ȋncȋt şi-un copil ȋşi dădea seama, ȋnsă sufficient de credibil pentru ca unii să se panicheze la gȋndul că alţi oameni, inferiori, s-ar fi lăsat influenţaţi”, scrie Orwell.  

Deşi, Golstein “susţinea libertatea cuvȋntului, libertatea Presei, libertatea de ȋntrunire, libertatea de gȋndire”, o făcea printr-un “discurs rapid, plin de cuvinte lungi, un soi de parodie a stilului obişnuit al oratorilor partidului, folosind chiar cuvinte din Newspeak; chiar mai multe cuvinte din Newspeak decȋt ar fi folosit orice membru de partid, ȋn mod normal, ȋn viaţa reală”.

Inversarea intenţionată şi malignă a conotaţiei cuvintelor, din distopia lui Orwell, face parte şi din lumea noastră, cel mai celebru slogan al Partidului fiind “Războiul e pace. Libertatea e sclavie. Ignoranţa e putere.”

Ingsoc şi alte ideologii globale similare se spune că se trag din filozofii tip “lip-service” [unde “susţii” o idee doar din vorbe, nu şi din fapte], ȋn timp ce inversează idealurile originale “cu intenţia clară de a perpetua inegalităţile şi a restricţiona libertăţile.”

“Partidul respinge şi calomniază fiecare principiu pe care l-a susţinut mişcarea socialistă, iniţial, şi-o face chiar ȋn numele socialismului.”

“Pȋnă şi numele celor patru Ministere care ne guvernează, arată un soi de lipsă de respect, prin răsturnarea deliberată a realităţii. Ministerul Păcii se ocupă cu războiul, Ministerul Adevărului, cu minciunile, Ministerul Iubirii, cu tortura şi Ministerul Bunăstării, cu ȋnfometarea.”

Ȋn combinaţie cu această inversiune diabolică a valorilor, vine obsesia malefică pentru putere, atȋt de familiară nouă, astăzi.

O’Brien declară: “Partidul vrea puterea doar pentru el ȋnsuşi. Nu ne interesează binele altora; ne interesează doar puterea… noi ştim că nimeni, niciodată, nu ia puterea cu intenţia de a-i mai da drumul. Puterea nu e un mijloc, e un scop. Nu instaurezi o dictatură, ca să salvezi o revoluţie; faci o revoluţie, ca să instaurezi o dictatură. Scopul persecuţiei e persecuţia. Scopul torturii e tortura. Scopul puterii e puterea.”

Ȋntr-o altă frază sinistră, pentru care 1984 e atȋt de celebru, el adaugă: “Dacă vrei o imagine a viitorului, imaginează-ţi o cizmă imprimată pe o faţă umană – pentru totdeauna.”

Pentru regim, important e să exercite un aşa control absolut, ȋncȋt să devină imposibil chiar să-ţi imaginezi că s-ar putea sfȋrşi ȋntr-o zi.

O’Brien ȋi spune lui Winston: “Dacă ai visat vreodată, cu ochii deschişi, o insurecţie violentă, ia-ţi gȋndul. Nu există nicio modalitate prin care Partidul să fie dat jos. Conducerea Partidului e pentru totdeauna. Asta să-ţi fie regula de start, ȋnainte să-ţi vină idei.”

Senzaţia de neputinţă indusă de Partid pare să funcţioneze cu Winston - cel puţin ȋn legătură cu perspectiva micii sale rebeliuni - care o interpretează drept “o lege a naturii care spune că individul va fi ȋntotdeauna ȋnvins”.

Faptul că sfȋrşeşte prin a-şi trăda principiile sub tortura din Celula 101, denunţȋnd-o pe-a lui Julia şi cedȋnd iubirea lui Big brother, poate lăsa cititorul cu sentimentul greu şi demoralizator al ȋnfrȋngerii şi, mult timp, am considerat acest lucru ca fiind o eroare ȋn opera lui.

Dar, la o privire mai atentă, am văzut că se mai ȋntȋmplă ceva acolo, un contra-curent profund care curge ȋmpotriva fluxului represiunii totalitare.

Parte din această speranţă e observată de Winston ȋn acea populaţie de 85% cunoscută ca “proletari”, chiar dacă lipsa de imaginaţie şi credulitatea lor e frustrantă: “E nevoie doar ca ei să se ridice şi să se scuture precum calul de muşte. Dacă vor, pot să arunce Partidul ȋn aer, mȋine dimineaţă. Sigur, mai devreme sau mai tȋrziu, trebuie să le treacă prin cap s-o facă? Deşi…!”  

De asemenea, el se simte ȋncurajat de abilitatea unei persoane, precum Julia, de a vedea dincolo de minciunile răspȋndite de regim, ȋn ciuda zidului ȋnşelător uriaş construit ȋn jurul activităţilor sale.

Ea ȋl şochează pe Winston “spunȋnd, ȋn treacăt, că după părerea ei războiul nu era adevărat. Rachetele cu bombe care cădeau zilnic ȋn Londra erau, probabil, date chiar de Guvernul Oceaniei, “doar ca să ţină oamenii ȋnspăimȋntaţi”.

Capacitatea omului de a vedea adevărul şi a-i rămȋne loial, ȋn cele mai dificile situaţii, este speranţa păstrată ȋn ciuda tuturor obstacolelor.

Pentru Orwell, abilitatea umană de a vedea adevărul şi a rămȋne loial adevărului, ȋn vremurile cele mai grele, e principala variantă a speranţei ȋn ciuda tuturor obstacolelor.

“Faptul că eşti ȋn minoritate, chiar şi de unul singur, nu ȋnseamnă că eşti nebun. Există adevăr şi există neadevăr şi, dacă te agăţi de adevăr, chiar şi ȋmpotriva lumii ȋntregi, nu ȋnseamnă că eşti nebun.”

De asemenea, el descrie ȋnsuşirea nativă de a simţi binele şi răul, care ne permite să ne dăm seama cȋnd ceva e profund greşit in societatea ȋn care trăim.

Reflectȋnd asupra propriei nelinişti, Winston se luminează: “Oare n-a fost un semn că nu asta era ordinea firească a lucrurilor… De ce-ar simţi cineva că e insuportabil, dacă n-ar avea un soi de memorie ancestrală ȋn care lucrurile au fost odată, altfel?”

Aceasta e sursa de speranţă, de dincolo de slăbiciunea muritorului de rȋnd, de care Smith ȋncearcă să se agaţe ȋn timpul interogatoriului.

El ȋi spune lui O’Brien: “Cumva o să dai greş. Ceva o să te-nfrȋngă. Viaţa o să te-nfrȋngă… Ştiu că o să dai greş. Există ceva ȋn univers – nu ştiu ce, un spirit, un principiu – pe care nu-l vei ȋnvinge niciodată.”

Cu sănătatea şubrezind cȋnd scria romanul, Orwell n-a putut proiecta nicio perspectivă a unei schimbări immediate ȋn societatea sa ficţională.

Totuşi, ȋl pune pe Winston să-i spună Juliei: “Nu-mi imaginez că putem schimba ceva ȋn timpul vieţii noastre. Dar ne putem imagina că mici puncte de rezistenţă, apărute ici-colo – mici grupuri de oameni strȋngȋndu-se laolaltă şi, treptat, crescȋnd şi chiar lăsȋnd ceva ȋnscrisuri ȋn urmă, aşa ȋncȋt generaţiile următoare să ducă mai departe ce noi am ȋnceput.”

Acestea nu sunt cuvintele unui om care s-a predat disperării.

Dar cel mai important element al acestui contra-curent ascuns al optimismului Orwellian e ceva ce-am observat doar cȋnd, de curȋnd, am recitit romanul.

Addenda, “Principiile Newspeak”, priveşte ȋnapoi ȋn perioada Ingsoc la timpul trecut, dintr-un punct de vedere avantajos – un viitor ȋndepărtat, ȋn care coşmarul Big Brother a luat, evident, sfȋrşit, şi ȋn care, un fel de libertate şi bun simţ natural au fost restaurate.

Remarcă, de exemplu, că: “Doar o singură persoană ancorată systematic ȋn Ingsoc, poate aprecia ȋntreaga forţă a cuvȋntului bellyfeel, care presupune acceptarea oarbă, entuziastă, greu de imaginat ȋn zilele noastre.”

Deci, dincolo de linia orizontului, există un “azi” ȋn care “acceptarea oarbă, entuziastă” a totalitarismului nu mai e doar un element al trecutului, ci şi “greu de imaginat”.

Confirmȋnd acest punct de vedere, scriitorul necunoscut al cronicii pseudo-istorice notează că “adoptarea finală a Newspeak a fost fixată pentru o dată atȋt de tȋrzie precum 2050”.

Acestea sunt ultimele cuvinte, după ultima pagină a cărţii, iar Orwell ne spune aici, exact la finalul explicaţiei, că regimul Ingsoc a căzut ȋnainte să reuşească să-şi pună ȋn practică agenda pe termen lung, de anihilare totală a libertăţii umane!

Partidul poate fi răsturnat! Cizma nu s-a imprimat pe faţa omului pentru totdeauna!

Cum a fost posibil, avȋnd ȋn vedere controlul, zdrobitor şi pe toate planurile, asupra vieţii şi minţii oamenilor, descris de Orwell ca avȋnd un aşa effect ȋnfricoşător?

Nu se putea ȋntȋmpla decȋt dacă oamenii refuzau să abandoneze adevărul şi păstrȋnd credinţa ȋn spiritul universului care, finalmente, avea să nu lase moartea să domine viaţa, sclavia să ȋnlocuiască libertatea sau puterea să supună umanitatea.

Orwell trebuie să fi scris 1984 din disperare, ȋntr-un moment de inspiraţie, din nevoia de a-şi aduce contribuţia ȋn lupta cu forţele ȋntunericului care se vedeau la orizont.

A făcut tot ce-a putut şi, cum spuneam, mulţi ani, avertismentul lui a ajutat la ȋntȋrzierea progresului tiraniei.

Acum depinde de noi să preluăm ştafeta sfidării profunde, pe care ne-a transmis-o de-a lungul zecilor de ani.

Depinde de noi să ne extragem seva inspiraţiei din memoria ancestrală a ordinii naturale, să vedem dincolo de minciunile sistemului, să ne strȋngem ȋn grupuri mici, să formăm puncte de rezistenţă care vor ţine steagul zdrenţuit al libertăţii fluturȋnd cu mȋndrie ȋn anii ce vor veni.

Trebuie s-o facem, fără speranţa că victoria va fi, neapărat, dobȋndită ȋn timpul vieţii noastre, dar trebuie, pur şi simplu, să facem tot ce e necesar pentru ca, după cum spune Orwell, “generaţia următoare să ducă mai departe ce-am ȋnceput noi”.

Cu alte cuvinte, cine ştie?

Poate sistemul cade mai repede decȋt ne aşteptăm.

Orwel ȋl pune pe Winston să remarce că “singura victorie se află ȋn viitorul ȋndepărtat”.

Totuşi, el a spus asta acum 75 de ani.

Poate viitorul ȋndepărtat este chiar acum!"

Ține capul deasupra apei! Rămȋi pe linia de plutire! https://antipresa.blogspot.com/2025/06/tine-capul-deasupra-apei.html#more

 

[Audio version]

Connect with Paul Cudenec Substack | Website

1984/2024 – the Hidden Hope in Orwell’s Warning, by Paul Cudenec, Winter Oak

January 2, 2024 https://truthcomestolight.com/1984-2024-the-hidden-hope-in-orwells-warning/

“'You are prepared to give your lives?'

'Yes.'

'You are prepared to commit murder?'

'Yes.'

'To commit acts of sabotage which may cause the death of hundreds of innocent people?'

'Yes.'

'To betray your country to foreign powers?'

'Yes.'

'You are prepared to cheat, to forge, to blackmail, to corrupt the minds of children, to distribute habit-forming drugs, to encourage prostitution, to disseminate venereal diseases -- to do anything which is likely to cause demoralization and weaken the power of the Party?'

'Yes.'

'If, for example, it would somehow serve our interests to throw sulphuric acid in a child's face -- are you prepared to do that?'

'Yes.'”  https://www.keilaty.ee/FlipBook/3d-flip-book/public/books/html/1984/115.html

“You are prepared to cheat, to forge, to blackmail, to corrupt the minds of children, to distribute habit-forming drugs, to encourage prostitution, to disseminate venereal diseases—to do anything which is likely to cause demoralization and weaken the power of the Party? If, for example, it would somehow serve our interests to throw sulphuric acid in a child’s face—are you prepared to do that?” https://www.sparknotes.com/lit/1984/quotes/character/obrien/ (“O’Brien is interviewing Winston and Julia when they have come to his apartment and reveal themselves as enemies of the Party. They believe that he is testing the limits of their commitment to overthrowing the party, but Winston later learns that O’Brien is recording their response to use it as an example of how depraved they are.”)

“The 2030 Agenda for Sustainable Development, adopted by all United Nations Member States in 2015, provides a shared blueprint for peace and prosperity for people and the planet, now and into the future. At its heart are the 17 Sustainable Development Goals (SDGs), which are an urgent call for action by all countries - developed and developing - in a global partnership. They recognize that ending poverty and other deprivations must go hand-in-hand with strategies that improve health and education, reduce inequality, and spur economic growth – all while tackling climate change and working to preserve our oceans and forests.

The SDGs build on decades of work by countries and the UN, including the UN Department of Economic and Social Affairs

In June 1992, at the Earth Summit in Rio de Janeiro, Brazil, more than 178 countries adopted Agenda 21, a comprehensive plan of action to build a global partnership for sustainable development to improve human lives and protect the environment.

Member States unanimously adopted the Millennium Declaration…”  https://sdgs.un.org/goals

În psihanaliza și alte teorii psihologice, mintea inconștientă este partea psihicului care nu este disponibilă pentru introspecție. GOOGLE, Wikipedia

“Dublugânditul (în versiunea originală Doublethink) este un termen din nouvorbă inventat de George Orwell în romanul său distopic O mie nouă sute optzeci și patru, indicând o capacitate de acceptare, în mod simultan, a două puncte de vedere opuse, anihilându-se astfel orice spirit critic. Este și o ruptură cu „principiul necontradicției” ( Est, est, non, non ), pe care se bazează orice știință demonstrabilă.”  https://ro.wikipedia.org/wiki/Dublug%C3%A2nditul

pay lip service to something

to say that you agree with something but do nothing to support it:

She claims to be in favour of training, but so far she's only paid lip service to the idea.  https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/lip-service#google_vignette

lip-service – să spui că eşti de acord cu ceva dar să nu faci nimic, ca să sprijini acea idee

Aur şi Plumb - Visul alchimiştilor medievali s-a ȋmplinit la CERN https://antipresa.blogspot.com/2025/05/aur-si-plumb.html#more

Stress management: Fii indiferent!

https://antipresa.blogspot.com/2025/04/stress-management-fii-indiferent.html

Ce să faci cȋnd simţi că lumea e cu susu’n jos?

Here’s What You Can Do When the World Feels Upside Down, by Dr. Samantha Boardman https://antipresa.blogspot.com/2025/05/ce-sa-faci-cind-simti-ca-lumea-e-cu.html#more

E o felie de orizont de cinşpe minute. Ştii cȋt ȋnseamnă un mers pe jos de cinşpe minute? https://freefrompress.blogspot.com/2024/06/this-is-all-about-living-locally.html