Pagini

Pagini

miercuri, 20 iulie 2022

Sfîrșitul condiției umane. Parlamentule, ești terminat! Ciuma roșie din perspectivă științifică. Ciuma neagră din perspectivă apocaliptică

“London bridge is down!” Atenţie, cad poduri!  https://freefrompress.blogspot.com/2022/09/london-bridge-is-down-atentie-cad-poduri.html

https://freefrompress.blogspot.com/2022/09/inceput-de-scolar.html#more

Mi-e frică… şi sufăr ://freefrompress.blogspot.com/2022/08/mi-e-frica-si-sufar.html#more

“Interviul care rezolvă condiția umană și salvează lumea” - INTEGRAL

“Interviul care rezolvă condiția umană și salvează lumea”  - interviu cu un biology Australian care susține “sfîrșitul condiției umane” și întoarcerea la condiția maimuței  https://freefrompress.blogspot.com/p/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html

Partea a VI-a

Am aici o altă fotografie cu un grup de bonobos odihnindu-se într-o poiană, pe care o voi include de asemenea în carte, care explicitează perfect descrierea lui Platon, menționată mai devreme, cu referire la viața oamenilor în “Golden Age”, aceea de solicitudine de grup. Platon spune, “Trăiau fără haine, mai mult în aer liber, pentru că era o climă blîndă; n-aveau paturi dar se-ntindeau în pătule de iarbă, care creștea din belșug pe pămînt”. E clar că avem o memorie instinctivă, perfectă (dacă nu vrem s-o negăm) a ceea ce era viața noastră înainte de “căderea din paradis”, fiindcă Platon nu știa de existența maimuțelor bonobo și totuși cunoștea exact cum era viața noastră de tip bonobos, înainte de “cădere”.

Bun. Acum, acest citat este un pic mai lung, dar e o amintire intuitivă atît de minunată despre timpurile cînd specia noastră trăia ca bonobos, într-o stare de inocență, plină de iubire, sensibilitate și împreunare, încît trebuie s-o citesc. Este din marele romancier rus, Fyodor Dostoevsky. El scria despre un timp cînd: “Iarba scînteia de flori parfumate, strălucitoare. Prin aer, păsările zburau în stol și se așezau, fără teamă, să se odihnească pe umerii mei, pe brațele mele și mă loveau vesel fîlfîind din aripile drăgălașe. Iar, în final, am văzut și am recunoscut oamenii acestui tărîm fericit. Au venit de bună voie spre mine, m-au înconjurat și m-au sărutat. Copiii soarelui, copiii soarelui – oh, cît erau de frumoși!... Fețele lor radiau… în voce și cuvinte aveau o notă de bucurie copilărească… Era Pămîntul neprihănit de căderea în dizgrație iar oamenii care-l locuiau nu păcătuiseră… Nu-și doreau nimic și trăiau în pace; nu aspirau la cunoașterea vieții așa cum ne dorim noi s-o înțelegem, pentru că viața lor era împlinită. Dar cunoașterea lor era mai profundă, superioară față de a noastră, însă n-o puteam înțelege. Mi-au arătat copacii lor, dar nu puteam pătrunde dragostea intensă cu care-i priveau… era ca și cînd vorbeau cu creaturi asemenea lor… și sunt sigur că și copacii înțelegeau. Întreaga natură era văzută la fel – animalele care trăiau în pace cu oamenii și nu-i atacau, ci îi iubeau, cucerite de dragostea lor… Nimeni nu se certa, nimeni nu invidia… pentru că toți formau o mare familie” (The Dream of a Ridiculous Man, 1877). [again The Dream of a Ridiculous Man]

Această descriere - a fi “cucerit de dragostea lor” - este atît de asemănătoare cu descrierea, abia menționată, pe care cercetătoarea Vanessa Woods ne-o dă spunînd despre bonobos: “Te iubesc cu atîta abnegație încît ajungi să le iubești și tu pe ele. Trebuie să le iubești.” Din nou, vedem cît de exactă e memoria noastră, dacă nu o negăm, în ce privește viața noastră înainte de “Cădere”.

-Citatul acesta e atît de minunat, uimitor, pur și simplu, mulțumesc Jeremy, mă bucur că ni l-ai citit. Devotamentul [grija] față ceilalți pare o explicație corectă și evidentă pentru instinctele noastre morale, iar asta reiese și din acele citate despre comportamentul maimuțelor bonobo, din fotografiile cu bonobos, de asemenea; deci, de ce n-am auzit de asta pînă acum?

-Ei bine, exact ca și adevărul despre specia noastră, care spune că am trăit odată în iubire și cooperare, acest adevăr, anume că am dobîndit instinctele morale prin cultivarea grijii față de ceilalți, a fost un adevăr greu de suportat, cîtă vreme n-am putut explica de ce, noi oamenii devenim furioși, egocentrici și înstrăinați iar asta are drept rezultat pierderea abilității de a ne crește copiii în mod adecvat, cu dragoste necondiționată, altruistă. Adevărul despre trecutul innocent, Edenic, al speciei noastre, cînd eram numai iubire și sensibilitate și adevărul despre cum devotamentul față de ceilalți ne-a făcut oameni, ambele au fost adevăruri imposibil de acceptat, cîtă vreme nu ne puteam explica actuala condiției umană, coruptă pînă-n măduva oaselor și cum am ajuns în halul ăsta, pierzîndu-ne abilitatea de a ne îngiji cu desăvîrșire de propriile progenituri. Și, după cum s-a constatat “părinții mai degrabă ar recunoaște că sunt criminali care-și hăcuiesc victimele cu toporul, decît să admită că nu sunt buni părinți”. (John Marsden, Sunday Life, The Sun-Herald, 7 Jul. 2002)

De fapt, această explicație evidentă și rațională, a devotamentului, care stă la baza conștiinței noastre morale, a fost scoasă pentru prima dată în evidență de filozoful American John Fiske, în cartea sa Outlines of Cosmic Philosophy, publicată în 1874, la doar cîțiva ani după ce Darwin și-a publicat teoria selecției naturale. Iar, la acel moment, explicația lui Fiske a fost recunoscută ca fiind, și citez, “de departe, mult mai importantă” decît “principiul selecției naturale a lui Darwin” și “una dintre cele mai frumoase contribuții, vreodată, la Evoluția omului”.  (Dorothy Ross, G. Stanley Hall: The Psychologist as Prophet, 1972, p.262 of 482)

Darwin însuși a mers pînă-ntr-acolo încît să-i scrie lui Fiske “N-am citit niciodată în viața mea un exponent (deci, un gînditor) atît de lucid precum ești tu. (1874; Life and Letters of Charles Darwin, Vol. 2) Dar, din nou, cîtă vreme nu ne-am putut explica pierderea abilității de a ne crește urmașii cum se cuvine, acest adînc “de departe, mai important” decît “principiul selecției naturale a lui Darwin” a fost lăsat în uitare și în final a dispărut din perspectiva teoriei biologice!

Aș vrea să subliniez că 1) Teoria selecției naturale aparținînd lui Darwin, care explică varietatea speciilor; 2) Explicația dată de Fiske, devotamentul stă la baza instinctelor noastre morale; 3) teoria instinct vs. intellect, cu care eu clarific condiția umană; 4) expozeul despre Libertate, pe care l-am făcut în capitolul șapte, în care arăt că doar noi oamenii am devenit pe deplin conștienți, nu și celelalte specii și 5)  semnificația integrativă a existenței - motivată de entropia [starea de incertitudine] negativă (pe care noi am personificat-o în “Dumnezeu”) – este explicată în capitolul patru al Libertății [FREEDOM] – împreună sunt cinci întrebări esențiale despre lumea noastră și locul nostru în această lume, la care știința trebuie să răspundă. – toate fiind explicații simple, directe, evidente, într-un mod rezonabil, care l-au determinat pe biologul nostru Allan Savory să facă următoarea observație “ori de cîte ori omenirea a întîmpinat o problemă majoră, insurmontabilă, cînd în final a fost găsit, răspunsul a fost întotdeauna foarte simplu.” (Holistic Resource Management, 1988, 1st edition, p.3) Așa cum reiese clar din FREEDOM, pentru c-am trăit în negare – în ce privește condiția umană, ne-am blocat accesul la atît de multe adevăruri evidente, din punct de vedere logic.

-Mulțumesc, Jeremy. E de-a dreptul uimitor să aflăm cum știința a respins însușirile ereditare, de iubire și ajutor reciproc, ale speciei noastre și originile sufletului altruist. Dar, totul are logică – adică, noi, categoric aveam nevoie de un system de apărare, în fața acuzației de condiție imorală, înainte să înfruntăm adevărul.

Vorbesc cu biologul Australian Jeremy Griffith.

Partea a IV-a

Cum poate avea loc reabilitarea speciei umane, acum după ce am înțeles condiția umană iar acest lucru chiar este posibil?

Craig: Salut și bine ați revenit în partea a IV-a a interviului. Sunt Craig Conway și mă aflu aici cu Jeremy Griffith, biologul care tocmai a explicat cum ne-am dobîndit, noi, oamenii, instinctele morale. Acesta este un interviu absolut remarcabil!

Deci, să continuăm, Jeremy, ce zici de această a treia întrebare a mea – pentru finalul celei de-a patra părți a interviului, care este: Cum se va produce, practic, “reabilitarea psihologică a condiției umane”, acum că am înțeles aceste lucruri; trebuie să mergem cu toții la terapie sau așa ceva?

Jeremy: Ei bine, realizarea fundamentală a acestei explicații instinct vs.intelect – de altfel, reală și absolut evidentă – este să ridice “povara păcatului” de pe umerii speciei umane. Stabilește că oamenii sunt buni, nu răi, în cele din urmă. Deși, suntem inevitabil dar variabil furioși, egocentrici și alienați din cauza experienței dobîndite în urma bătăliilor pe care umanitatea le-a purtat în căutarea cunoașterii, în final, a auto-cunoașterii, apoi înțelegerea condiției umane corupte, acum știm că fiecare om e fundamental bun. Iar această abilitate, de a înțelege și a ști că există un motiv valabil care stă la baza comportamentului tulburat psihologic al speciei umane, este cheia, fiindcă ne revelează înțelesul pe care-l tot căutăm încă de cînd am devenit conștienți, acum două milioane de ani, cînd a apărut condiția noastră imorală.

Asta e cheia care ne eliberează mintea – faptul de a fi capabili să înțelegem că suntem buni, nu răi, ne aduce eliberarea psihologică supremă. Psihoanalistul Carl Jung spunea “unitatea omenirii depinde de capacitatea noastră de a deveni conștienți de propria umbră” și cum, acum, putem fi conștienți de “umbra” celor două milioane de ani de condiție coruptă, specia umană e în sfîrșit în situația de a deveni un “întreg”. Cuvîntul “psihoză” înseamnă “boala sufletului” iar psihiatrie înseamnă “vindecarea sufletului (derivate din “psyche” – suflet, osis – “stare sau condiție anormală” și iatreia – “vindecare” -  see pars 63 & 72 of FREEDOM), dar n-am fost niciodată capabili să ne “vindecăm sufletul”, să explicăm eului nostru, original, instinctiv - sufletului, că eul nostru care gîndește, deplin conștient, este bun, nu rău iar făcînd asta, să reconciliem cele două jumătăți separate – însă acum putem, în sfîrșit, s-o facem.

-Ei bine, e o vorbă care spune “Adevărul te va elibera”, deci, ce spui tu, Jeremy este că adevărul despre bunătatea noastră fundamentală este adevărul de care avem nevoie ca să ne eliberăm de condiția umană.

-Exact, aceasta e principala ușurare de care are nevoie mintea noastră și evident, cu cît digerăm mai mult acest înțeles, cu atît eliberarea prin vindecare apare în fiecare aspect al condiției noastre tulburate – iar faptul că a trebuit să îndurăm pe nedrept acuzația de a fi fost “răi” timp de două milioane de ani, înseamnă că avem multă tulburare de vindecat.

Ca să înțelegi cîtă supărare există în noi oamenii acum, imaginează-ți că suporți, chiar și pentru o zi, nedreptatea de a fi condamnat ca immoral, chiar nelegiut, cînd tu știai, instinctiv, că ești, de fapt, exact opusul, adică minunat, bun, înțelegător – de fapt, nu doar bun, ci chiar eroul poveștii vieții pe Pamînt! Te-ar durea sufletul și ai fi furios, nu-i așa? Acum, să extrapolăm această experiență la două milioane de ani și astfel începem să ne dăm seama ce vulcan de furie și frustrare trebuie să existe acum în noi, oamenii. Deoarece, am învățat să ne abținem și să ne ascundem cît putem de mult – să ne “civilizăm”, așa-i spunem – cantitatea incredibilă de supărare dinlăuntrul nostru (toți trebuie să fi dat în clocot de furie, dincolo de aparențe) iar uneori, cînd contențiunea nu mai putea fi suportată, acea furie trebuia să-și găsească un debușeu – a rezultat în capacitatea noastră de a șoca prin acte de cruzime, sadism, ură, crimă și război.

Şi nu e de mirare că am dus o existență evazivă, practicînd negarea, mințind, evitînd orice critică, existență evazionistă, superficială și artificială, lacomă, egocentrică, dornică de putere-faimă-avere și glorie. A trebuit să ne înconjurăm, pînă la sufocare cu gloria materială, în timp ce ne lipsea gloria spirituală a cunoașterii de sine, pline de compasiune.

Deci, există multă tulburare ce trebuie diminuată și vindecată în noi, oamenii, iar asta, evident, necesită timp. De fapt, trebuie să ne așteptăm să treacă generații pentru a se ameliora complet. Dar, vestea bună e că, și asta e foarte important, deși trebuie să treacă generații ca să vindecăm toată supărarea din noi, oricine poate începe să trăiască eliberat de aceasta, imediat. Motivul e că, atîta timp cît ne-a lipsit o apărare reală și tăria de a ne înțelege condiția umană coruptă, aveam nevoie absolută de apărarea și tăria artificiale pentru a ataca orice criticism la adresa condiției noastre corupte, pentru a nega, a bloca și a găsi orice cale – furia, alienarea, egocentrismul ne susțineau – dar acum, cînd avem la dispoziție un bord de apărare real și forța date de bunătatea noastră fundamentală, toate aceste chestiuni artificiale sunt caduce, nu mai e nevoie de ele. De fapt, să continuăm a folosi retalierea și apărarea artificiale, negarea și căutarea puterii, faimei, averii și gloriei pentru a ne despovăra, cînd am stabilit deja că posedăm virtutea fundamentală, nu doar că n-are sens, dar este și o nenecesară auto-distrugere, distrugere a celor din jur și a planetei. Acest fel de a trăi este ieșit din uz, am terminat cu el.

-Asta are logică pe de-a-ntregul; înțeleg că modurile noastre artificiale de supraviețuire sunt anulate de adevărata noastră forță. Se termină un stil de viață și începe altul, eliberat de condiția umană – pfu, mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta!

-Asta e sigur! Practic, acum că, în sfîrșit, a fost explicată, cu adevărat, condiția imorală, onestitatea înlocuiește negarea iar lumea se vindecă. “Rahat” care e cuvîntul pe care-l folosim zilnic pentru toate negările lipsite de onestitate, ne-a protejat de toate adevărurile despre condiția umană coruptă, pe care nu le puteam explica cum trebuie - dar distrugea lumea, iar acum încetează să existe.

Cu acest sfîrșit al minciunii în minte, mai am un încă un lucru de explicat, care este că: socialismul, mișcarea new age, mișcarea politically corect și toate celelalte mișcări idealiste, toate au fost starturi false ale eliberării globale de condiția umană, pentru că bătălia disturbatoare pentru cunoaștere - auto-cunoaștere, într-un final – înțelesul ameliorării psihologice – adică de ce suntem buni, nu răi – încă nu sunt complete. În fapt, dacă insistăm dogmatic pe faptul că fiecare trebuie să fie cooperant și iubitor îți poate induce sentimentul că faci bine și să te simți, în mod artificial, foarte ușurat, din punct de vedere psihologic – asemenea insistență pe un comportament ideal le-a negat oamenilor libertatea de care aveau nevoie ca să-și continue acea problematică și de maximă importanță, cercetare pentru dobîndirea cunoașterii.

Aceste mișcări erau mișcări pseudo-idealiste care au împiedicat și reprimat cercetarea pentru înțelegerea condiției umane corupte, de care era nevoie ca să ne elibereze din acea stare. Au reprezentat un regres, aceste mișcări, nu un progress, așa cum s-au iluzionat a fi. De fapt, ideologia de dreapta e cea care a susținut lupta pentru cunoaștere, și care deține superioritatea morală, nu pseudo-idealista aripă-stîngă.

Cultura de stînga îi face pe oameni să se simtă bine, într-un mod superficial, dar asta este periculos de lipsit de etică, este fals – un rahat. Grija față de ceilalți și de întreaga lume este foarte importantă dar, dacă o faci ca să te simți bine, este boala egoismului periculos, dă într-adevăr, cea mai distructivă adicție dintre toate drogurile – și s-a întins în întreaga lume. Așa cum am explicat în cartea mea, oferită gratuit, Moartea prin dogmă, dogma nu este medicament, e otravă.

Vedem aici că, adevărata explicație dată condiției umane, teoria instinct vs. intellect, ne permite să lămurim și să expunem ce e rău la ideologia de Stînga și ar trebui să ne grăbim, fiindcă această cultură ne conduce rapid specia spre extincție, aducîndu-ne moartea-prin-dogmă.

Acum, și asta e partea cea mai frumoasă dintre toate, explicarea condiției umane din instinct vs. intellect, nu doar că expune cultura de Stînga, ca fiind minciuna care nimicește specia umană – ceea ce și e, dar aduce, cum am spus, sfîrșitul întregii căutări stresante a înțelesului reabilitării, de ce suntem buni, nu răi - iar asta înseamnă că nu mai suntem constrînși de această problemă și putem apela la sprijinul idealismului cooperant și iubitor – căutarea a luat sfîrșit. De fapt, idealismul iubirii și cooperării este, acum, singurul mod justificat de a trăi. Brusc, nu mai e nevoie de ideologia de Dreapta în politică, fiindcă toată lumea devine de Stînga. Practic, toată afacerea numită politică se termină odată cu descoperirea înțelesului condiției umane și întreaga specie umană devine un tot unitar, care renunță la partea de furie, egocentrism și alienare și sprijină idealismul iubitor, altruist și cooperant. (Mai multe explicații despre pseudo-idealism în Video/F. Essay 14 on the World Transformation Movement’s website.)

-Da, sfîrșitul lumii politice polarizate va fi, cu siguranță, cea mai mare ușurare posibilă!

-Absolut, Craig. Va fi o imensă ușurare.

Deci, ăsta e modul în care întreaga lume va comuta brusc și imediat de la starea belicoasă de furie, alienare și egocentrism, la o lume unde toți au abandonat comportamentul competitiv și agresiv, care acum se întemeiază pe existența în iubire și comuniune.

Descoperirea care înțelege condiția umană aduce sfîrșitul acestei lumi alienate, egocentrice, bazată pe forța artificială a furiei, nesiguranței și tristeții. Odată cu rezolvarea condiției umane, apare o nouă lume, cooperantă, iubitoare, altruistă. Luminița de la capătul tunelului se revarsă peste lumea negaționistă în care am trăit și va fi ca și cînd ne-am trezit dintr-un coșmar!  

Practic, avînd abilitatea de a ne înțelege pe noi înșine, ne putem întoarce la starea primordială de iubire și cooperare, de data asta, pe deplin conștienți. Cum anticipa poetul T. S. Eliot, “Nu vom înceta să cercetăm iar, la sfîrșit, vom ajunge de unde-am plecat, și ne vom ști locul pentru prima oară.” (Little Gidding, 1942)

-Wow, Jeremy, a fost absolut incredibil, iluminant, captivant și nu-ți pot mulțumi destul pentru că ne-ai împărtășit și nouă cunoașterea profundă. Cînd te gîndești că specia umană poate fi transformată, exact în ceasul al doisprezecelea, cred că e ceea ce speră toți cei care ne-au ascultat.

Și, din nou, cartea ta FREEDOM este disponibilă pe HumanCondition.com, pentru oricine vrea s-o acceseze, la liber. Deci, vă rog, urmăriți acest interviu, ascultați-l iar și iar, faceți eforturi să înțelegeți ce spune Jeremy aici, luați-vă informația, continuați să studiați și să sperăm că vom îmbrățișa cu toții și ne vom bucura de noua schimbarea a lumii, a noastră, a tuturor.

Jeremy, a fost minunat să vorbesc cu tine. Mulțumesc pentru c-ai fost cu noi, sperăm să mai vorbim – sau chiar mai bine, că vom vedea cum rezultatul muncii tale se răsfrînge asupra tuturor, pe planetă, cît de curînd.

-Sunt Craig Conway, acesta a fost interviul meu cu Jeremy Griffith."

 WOW!

“Interviul care rezolvă condiția umană și salvează lumea” - INTEGRAL

“Interviul care rezolvă condiția umană și salvează lumea”  - interviu cu un biology Australian care susține “sfîrșitul condiției umane” și întoarcerea la condiția maimuței  https://freefrompress.blogspot.com/p/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html

alienation (noun); alienation effect (noun); alienation effects (plural noun) the state or experience of being isolated from a group or an activity to which one should belong or i..."unemployment may generate a sense of political alienation"  (starea sau experiența de a fi izolat de grup)

Imaginați-vă că vă aflați pe un aeroport și vi se rătăcește bagajul iar angajatul (sau robotul) responsabil cu asta vă indică să luați orice…  https://freefrompress.blogspot.com/2022/06/pachetul-de-stiri.html#more

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu