Sfîrșitul Condiției Umane

“Președintele și Primul ministru se întrunesc de urgență… https://freefrompress.blogspot.com/2022/07/simulatorul-de-catastrofe.html

Ce ne așteaptă după pandemie: Sfîrșitul Condiției Umane (“reabilitarea psihologică a speciei umane”)

Partea I-a

Despre maimuțele bonobo  

https://antipresa.blogspot.com/2022/06/solstitiul-de-vara-21-iunie-2022.html#more

Partea a -II-a

Despre bărzoiul Adam

https://antipresa.blogspot.com/2022/06/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html

Partea a III-a

Adam și Eva. Suntem pe cale să ne-ntoarcem în Grădina Raiului

https://antipresa.blogspot.com/2022/06/interviul-care-rezolva-conditia-umana_23.html

Partea a IV-a

Despre Anticorupția sufletului. Acum și-n România

https://antipresa.blogspot.com/2022/07/sfirsitul-conditiei-umane.html 

Partea a V-a

Despre “colaboraționistul de integritate” și poziția morală semi-bipedă

Am sesizat și ceva intervenționism al lui “poate”

Abia acum devine interesant!  https://antipresa.blogspot.com/2022/07/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html

Partea a IV-a

Despre Anticorupția sufletului. Acum și-n România

Craig: Pentru că pe vremea aceea nu exista știința.

Jeremy: Exact. Abia în ultimii aproximativ 150 ani, știința ne-a dat: A: capacitatea de a cunoaște faptul că procesul natural bazat pe selecția genetică ne indică locul nostru în lume; B: știința despre nervi (sistemul nervos) și cum își pot aminti aceștia evenimentele, care, dezvoltîndu-se, a făcut ca mintea noastră să fie în stare să înțeleagă destul de bine relația dintre cauză și effect, să devină conștientă, să conștientizeze, să trateze intelligent această relaționare. Deci, asta s-a întîmplat doar în ultimii 150 ani dar, de vreme ce descoperirile antropologice fosile sugerează că lărgirea cortexului asociativ, gîndirea, creierul pe deplin conștient a apărut cu vreo 2 mil. de ani în urmă, înseamnă că, timp de aproape 2 mil. ani, noi am fost conșțienți dar n-am avut abilitatea de a înțelege și explica de ce ne-am corrupt eul instinctiv sau sufletul.

Iar, fără această explicație salvatoare (mîntuitoare), singurul mod prin care am putut face față vinovăției astronomice de a fi distrus Eden-ul, a fost să negăm acea parte a existenței noastre din starea de cooperare și iubire inocentă – ăsta fiind exact momentul cînd scuza “avem instincte sălbatice, agresive și competitive, la fel ca alte animale”, ne-a sărit în ajutor.

Și, chiar dacă e falsă, a fost o scuză absolut genială, fiindcă, în loc să fie instincte atot-iubitoare - intransigent condamnînd, astfel, întreaga noastră stare ne-iubitoare - au devenit vicioase și brutal motivate de instinctul de reproducere, ca la celelalte animale; în consecință, mintea conștientă, în loc de a fi considerată cauza coruperii noastre, prin sfidarea instinctului de bază, a ajuns să fie candidul “erou” mediator nevoit să intervină și să încerce a controla acele presupuse instincte vicioase dinlăuntrul nostru. Iar aceia care, precum Hesiod și Platon, au îndrăznit să admită adevărul despre trecutul cooperant și iubitor, au fost catalogați drept romantici incurabili, în timp ce, despre întreaga idee a trecutului Edenic, innocent, s-a spus că nu e nimic altceva decît nostalgia pentru securitatea și căldura maternă a copilăriei și că n-a existat niciodată, de-a lungul istoriei, un asemenea loc, așa cum spune psihologul Jungian Erich Neumann, în cartea sa The Origins and History of Consciousness (1949, p.15 of 493).

-Da, n-am putut face față adevărului care spune că am transformat utopia în distopie, adică într-un loc îngrozitor al conflictului și suferinței, nu-i așa?

-Da, exact așa, Craig, și trebuie să spun că, în timp ce mulți dintre gînditorii contemporani s-au agățat de scuza cu instinctele sălbatice, care ar sta la baza comportamentului nostru divizant, există cîțiva care, asemenea înțelepților antici, recunosc adevărul, anume că elementele rezultate din instinct vs. intellect sunt implicite în generarea condiției umane. Eugène Marais, Paul MacLean și Arthur Koestler sunt doat cîțiva care-mi vin în minte.

Dar, deși toți gînditorii contemporani au beneficiat de știință - care face diferența între cele două sisteme de învățare, genetic și nervos, avînd deci mijloacele necesare pentru a explica, cu adevărat, condiția umană – cei care au înțeles fenomenul instinct de bază vs. intellect n-au mers mai departe cu raționamentul, pînă la a explica, de fapt, condiția umană. Iar aceia care s-au lipit de scuza falsă a instinctelor sălbatice – adică majoritatea oamenilor de știință – evident, n-au gîndit cu adevărat, așa că nu puteau spera să găsească explicația condiției umane.

-OK. Și, Jeremy, presupun că oamenii pot citi despre gînditorii contemporani care recunosc elementele teoriei instinct vs. intellect și implicarea acesteia în generarea condiției umane, dar și ale celor care se agață de scuza instinctelor sălbatice, pe site-ul World Transformation Movement, https://www.humancondition.com/. nu?

-Da, pot, în partea a patra, în video, în partea de sus a paginii principale.

De asemenea, felul cum Sir Laurens van der Post și cu mine am reușit să abordăm și să rezolvăm condiția umană se găsește în cartea mea din 2020, How Laurens van der Post Saved The World, care e de asemenea disponibilă pe website.

Practic, ce este explicat în această carte e că, deși toată lumea este tulburată psihologic, în mod natural, dar variat - funcție de experiențele diferite accumulate de fiecare om în parte de-a lungul bătăliei pe care umanitatea a purtat-o în căutarea cunoașterii - întotdeauna vor exista cîțiva, puțini, care au fost destul de norocoși ca, în copilăria lor, să nu se întîlnească cu efectele furiei, egocentrismului și alienării produse de această luptă disturbatoare iar ei sunt cei care pot studia condiția umană fără patimă – Sir Laurens și cu mine suntem doi dintre acești extraordinar de norocoși negaționiști ai liberului arbitru, acesta fiind mecanismul prin care am reușit să înțelegem condiția umană.

Trebuie să mai spun că, deși există un sprijin crescînd pentru această nevoie absolut disperată, acum, de a înțelege condiția umană, știința convențională încă n-o recunoaște și n-o sprijină – dar așa se-ntîmplă cînd se schimbă paradigma, cînd apar noi descoperiri științifice. Cînd fizicianul Max Planck a spus “Ştiința avansează după fiecare înmormîntare.” (Marilyn Ferguson’s reference to a comment by Planck in his Scientific Autobiography, 1948; New Age mag. Aug. 1982; see www.wtmsources.com/174), el recunoștea cît de atașată este fiecare generație de oameni de știință de felul de gîndire în care a evoluat; cu alte cuvinte, cît de greu se mișcă știința, în general, spre o nouă paradigmă de înțelegere. Iar scriitorul G. B. Show a avertizat, de asemenea, cît de greu este să introduci o nouă paradigmă de gîndire – în special, una care îndrăznește să confrunte subiecte tabu sau care nu suportă contrazicere, din punct de vedere istoric, în ce privește condiția umană – atunci cînd a spus “Toate marile adevăruri încep prin a fi considerate blasfemii.” (Annajanska, 1919).

Deci, da, a confrunta condiția umană cînd toată lumea trăiește într-o temătoare negare, chiar dacă a fost în sfîrșit lămurită și ușor de abordat, reprezintă cea mai mare dintre “blasfemii”.

-Mda, înțeleg pe deplin. Vreau să spun, din experiența mea limitată, că știu cît e de greu să-i faci pe oameni să-și schimbe modul de gîndire. Dar, în esență, ce spui tu e că descoperirea științifică a felului cum funcționează sistemele nervos și genetic, în sfîrșit, face posibilă eliberarea umanității de sub oroarea condiției umane.

-Da, acesta este adevărul fundamental: știința este eliberatorul, așa-numitul “mesia” sau “mîntuitorul” omenirii, așa cum am sperat întotdeauna că va fi!

-Şi vine exact la timp, Jeremy, fiindcă, serios, chiar nu cred că mapamondul ne mai suportă, cu comportamentul nostru supărător – desigur, încă avem nevoie de acceptul comunității științifice, care să sprijine această descoperire.

-Absolut. Adevărul e că, în timp ce noi trăiam negînd condiția coruptă (imorală), tulburată psihologic, pe care n-o puteam explica, pe un graphic ce ne indică nivelurile de tulburare mintală ale omenirii, acolo, mai ales psihoza și alienarea au crescut atît de rapid în ultima vreme încît, linia care urmărește evoluția e aproape verticală, cu gradul de disturbanță, practic, dublîndu-se, acum, la fiecare generație. Freedom Essays 55 & 59, de pe site-ul World Transformation Movement descriu terifiantul stop-joc cu care amenință psihozele în stadii terminale. În esență, noi am pierdut aproape complet cursa dintre auto-înțelegere și autodistrugere.”

Wow! Să luăm o pauză ca o continuare firească: “din cauza creșterii practice a prețurilor”; “un fulger a lovit cu putere termocentrala”; “fetița ar fi împlinit astăzi 12 ani însă nu se-ntîmplă acest lucru” (fetița accidentată mortal) - Dorel Jurnalistul

“And those who dared to admit the truth of our cooperative and loving past, like Hesiod and Plato, were dismissed as deluded romantics, and the whole idea of an innocent, Edenic past was said to be nothing more than a nostalgia for the security and maternal warmth of infancy, that it was ‘never an historical state’ as the Jungian psychologist Erich Neumann said in his book The Origins and History of Consciousness (1949, p.15 of 493).”  https://www.humancondition.com/the-interview/#transcript

“Cortexul asociativ permite formarea percepțiilor noastre, care sunt o interpretare a senzațiilor noastre, o conexiune a acestor senzații cu experiența noastră, așteptările și cunoștințele noastre.”  https://ro.frwiki.wiki/wiki/Cortex_associatif