Ce
ne așteaptă după pandemie: Sfîrșitul Condiției Umane (“reabilitarea psihologică
a speciei umane”)
Partea I-a
Despre maimuțele
bonobo https://antipresa.blogspot.com/2022/06/solstitiul-de-vara-21-iunie-2022.html#more
Partea a -II-a
Despre bărzoiul Adam
“Dar, de vreme ce comportamentul nostru divizant e cauzat
de o psihoză, acest comportament divizant poate fi vindecat odată ce-l
înțelegem. Deci, asta e o veste foarte bună. De fapt, e o veste incredibil de optimistă,
pentru că, odată cu înțelegerea fenomenului, putem pune punct, în sfîrșit,
acestei tulburări psihologice a condiției umane. Avem nevoie să ne înțelegem pe
noi înșine, ca să vindecăm suferința din creierele noastre și să devenim
sănătoși la minte și la trup, din nou. Cum am mai spus, explicația cu “instinctele
primare” a fost doar o scuză la îndemînă, cîtă vreme am căutat adevărata
explicație a comportamentului nostru divizant, care să ducă la abordarea și
rezolvarea psihozei și pe care îmi face plăcere s-o prezint acum.
-OK, deci, ce spui tu, aici, Jeremy, e că nu ne mai
trebuie acea scuză convenabilă care spune că avem instincte animalice
(sălbatice), pentru că avem adevărata
explicație a tulburării psihologice (cauzate de mintea conștientă) a condiției
umane!
-Da, și această cheie, de importanță capitală, care ne edifică
în privința abordării și vindecării psihozei, este, de fapt, foarte evidentă.
Să ne gîndim: dacă un animal ar deveni pe deplin conștient, așa cum noi oamenii
am devenit, atunci, deciziile pe care le-ar lua acel animal - bazîndu-se pe
mintea conștientă, în mod sigur, ar intra în conflict cu concepțiile
instinctive pre-existente față de lume, nu? Automat, ar izbucni un război între
mintea conștientă, nou-apărută, care operează în baza înțelegerii cauză-efect
și instincte – care nu se bazează pe rațiune, dar care au controlat și dictat întotdeauna
comportamentul acelui animal.
-Da, are logică ce spui, Jeremy, totuși ce se-ntîmplă
atunci cînd acest animal devine conștient și toată viața lui se transformă
într-o dezordine chinuitoare din punct de vedere psihologic.
-Ei bine, ca să vezi ce se-ntîmplă, cel mai simplu e
să-ți imaginezi un animal într-o situație jenantă, animal care toată viața a
fost controlat de instinct și care, brusc, dezvoltă o minte conștientă - pentru
că, dacă facem asta, ne vom da seama foarte repede cum acel animal dezvoltă o
condiție agresivă și competitivă, disturbantă din punct de vedere psihologic și
de care noi oamenii suferim.
-Da… (aprobînd din cap)
-Deci, să ne imaginăm un bărzoi: să-i zicem Adam. În fiecare vară, Adam, din instinct, migrează spre nord împreună cu celelalte berze, de-a lungul coastei Africii, spre Europa, pentru împerechere, așa cum fac unele specii. De vreme ce nu are minte conștientă, Adam Stork (Bărzoi) nu-și bate capul, nu-și pune întrebări relativ la propiul comportament, doar își urmează instinctul. Însă, ce se-ntîmplă dacă îi dăm lui Adam un creier mare, capabil să gîndească în mod conștient?
Va începe să
gîndească pentru sine, dar multe dintre ideile noi nu vor fi compatibile cu
propriile instincte. De exemplu, în timp ce migrează spre nord cu celelalte
berze, Adam observă o insulă plină de meri. În acel moment, ia decizia
conștientă să se abată de la calea migratoare [să iasă din stol] și să
exploreze insula. Este primul lui mare experiment de self-management. Dar, cînd
instinctele lui Adam își dau seama că el a deviat de la curs, încep să-i
critice comportamentul deprogramat și, dogmatic, încearcă să-l tragă înapoi, pe
calea lui instinctivă de zbor, nu-i așa? Ca effect, instinctele încep să-l
condamne că s-a purtat rău. Imaginați-vă, prin ce traumă trece Adam: el nu se
mai poate întoarce și să-și urmeze instinctele, pur și simplu. Instinctele
care-l ghidau pe calea migrației au fost dobîndite de-a lungul a mii de
generații de selecție naturală, dar aceste instincte nu presupun raționament,
în vreme ce mintea conștientă presupune această capacitate de cunoaștere – la care
se poate ajunge doar prin experimentare – deci, inevitabil, izbucnește un
război cu instinctele.
Ideeal ar fi ca, la acest moment, mintea conștientă a lui
Adam să se așeze la discuție cu instinctele, cărora să le explice de ce le ignoră.
Le va spune că procesul de selecție naturală bazat pe gene dă speciei doar
orientări instinctive față de lume, pe cînd mintea conștientă, bazată pe sistemul
nervos central și capabilă să-și dea seama de cauză și efect, are nevoie să
înțeleagă lumea ca să poată funcționa. Dar, desigur, Adam nu are această capacitatea
de cunoaștere de sine.
El este abia la începutul căutărilor pe drumul
cunoașterii. În fapt, el nici măcar nu conștientizează problema. Doar începe să
simtă că e un individ rău, chiar diabolic.
-OK, deci ce spui tu este că a izbucnit un război între
mintea conștientă și instinct, pe care nu și-l poate explica și care-l face să
se simtă rău sau să simtă că e rău, într-un fel sau altul, dacă nu chiar foarte
rău. Ce se-ntîmplă de-acum încolo?
-Ei bine, e tragic, dar, în timp ce căutăm să înțelegem,
constatăm că apar trei chestiuni inevitabile. Adam e pe cale să retalieze – în
apărarea sa și împotriva criticismului venit din partea instinctelor; va căuta
cu disperare orice support poate găsi, ca să se elibereze de sentimentele
negative; apoi, va încerca să nege critica și s-o blocheze în minte. A devenit
furios, egocentric și alienat – adică a intrat într-o stare de tulburare
psihologică, pe care noi o numim condiție umană, pentru că noi, oamenii, suntem
cei care am dezvoltat mintea conștientă și am devenit tulburați psihic. (“Tulburat”
e cuvîntul potrivit, pentru că, noi nu suntem răi sau diabolici, suntem doar
tulburați psihic, fiindcă am fost nevoiți să participăm la căutările eroice ale
umanității pe calea cunoașterii. “Imoral” și “căzut”, sunt folosite pentru a
descrie condiția noastră, dar aceste cuvinte au conotație negative și le
considerăm nemeritate, așa că “tulburat” e un cuvînt mai potrivit.)
Deci, intelectul lui Adam sau ego-ul (ego fiind sinonim
cu intellect, de cînd Concise Oxford Dictionary definește ego-ul drept “the
conscious thinking self”) a devenit “centrat” sau focusat pe nevoia de a se
justifica – Adam, a devenit egocentric - preocupat în mod egoist de sine, competitiv-agresiv
în căutarea de oportunități care să-i dovedească faptul că e bun, și nu rău,
să-i confirme propria valoare, să “cîștige”; în esență, să compenseze prin
orice valoare adăugată care l-ar mai elibera de criticantele instincte.
Inevitabil, el a devenit preocupat de sine sau egoist, agresiv și competitiv.
Deci, comportamentul nostru egoist, agresiv și competitiv
n-are drept cauză instinctele primordiale, ci o condiție sau o stare de
tulburare psihică.
Practic, ăsta a fost prețul pe care omul conștient a
trebuit să-l plătească în căutarea eroică de înțelesuri, această suferindă
tulburare psihică. În versurile cintecului The Impossible Dream din
musicalul Man of La Mancha, noi trebuie să fim pregătiți să “trecem prin
iad pentru o cauză divină”. Trebuie să ne dezicem de noi, ca să ne regăsim;
trebuie să suferim, devenind furioși, alienați si egocentrici, înainte să
atingem cunoașterea necesară ca să ne înțelegem pe noi înșine.
-Wow, Jeremy, adică… e chiar fascinant. Deci, Adam Stork
- noi oamenii – am dezvoltat o minte conștientă și, inevitabil, am început un
război cu propiile instincte, un război supărător care nu se va încheia decît
atunci cînd vom putea înțelege și explica de ce a trebuit să ne sfidăm
instinctele, iar tu tocmai ne-ai livrat înțelesul și explicația, da?
-Exact…”
Actorul de la radio mai are puțin și pică secerat,
ca primul maratonist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu