Hush,hush,girls!

Dacă e cu americani, și de data asta, înseamnă că le-am dat spre “adopție” și pe fetele de la Caracal!

Hush, Hush, Children! Lumini și Umbre.

Binențeles că mă uit la serialul, de mare succes înainte de “89, difuzat de TVR1! Are muzică bună, toată pleiada de actori din vremea respectivă și asta face să fie, de departe, cea mai interesantă chestie din tot ce există la televizor acum. Mă uit, și-mi vine să-mi fac un partid communist. Da’, cu ceee?!, vorba reclamei.

Ne-am băgat spiritul în litera legii, ca de obicei

Poate dădeau dreptul mai departe, fiindcă toți sunt încă în funcții!

“Lege și procedură pentru luarea unui copil dintr-o familie avem, doar aplicarea lor se pare că nu este suficient cunoscută.”  https://evz.ro/cazul-sorina-hai-sa-taiem-in-carne-vie-ca-sa-vedem-puroiul.html

Foarte bun și cuprinzător articol. Aproape 100% correct și drept. Ni se sugerează că, în ciuda faptului că această adopție, după cum am văzut cu toții, a fost făcută cu încălcarea legilor în vigoare (bani, pile, relații, intermediary, bani, pe repede-n ‘nainte, forțarea copilului ș. a.), în spirit, interesul copilului a fost respectat deoarece abuzul din partea statului nu face decît să scape o fetiță din ghearele propriului popor, un popor de oameni răi și proști, iar pe deasupra și săraci. Pare că, ce-i drept e drept, indifferent de litera legii.

Spiritul, în accepțiune mistico-religioasă este separat de materie deci, ce-am văzut noi în imaginile tîrîrii micuței de către o procuroare (ajutată, în stradă, de o altă femeie de care nu se vorbește la TV) este, de fapt, purtarea pe brațe a spiritului copilului spre o lume mai bună. Triumful spiritului asupra materiei, vorb-aia.

Epoca Salvatorismului sau Jucăria: Păpușa Albă - Păpușa Neagră

Aseară la Antena 3 (prin intermediul unui post craiovean) soții româno-americani au povestit cum le-a venit ideea cu adopția. Fiica lor a jucat într-o piesă de teatru cu tema asta și, inspirată fiind de povestea pusă în scenă, le-a sugerat părinților: ce-ar fi să ne luăm și noi o orfană?

- Exact ca în Jucăria, cu Pierre Richard!

Jucăria este un film excepțional, franțuzesc, genul de film pe care americanii nu l-ar face niciodată sau, dacă ar îndrăzni cineva să abordeze genul ăsta de subiect (așa cum Charlie Chaplin a îndrăznit să facă Timpuri Noi), acela ar trebui să se exileze în urma linșajului mediatic împroșcat cu acuzații repetate de communist.

Jucăria, este o satiră tragi-comică, cu final fericit, îndreptată asupra bogaților care o iau razna de la bani, ajungînd să-i cumpere copilului, pe post de jucărie, un om.

 
Filmul începe cu evacuarea umilitoare, din propria casă, a unor săraci. Nu, nu vine o procuroare să-i scoată cu forța! Pur și simplu, bogații intră în căminul nepricopsiților și, în timp ce aceștia luau masa, le oferă o sumă enormă pentru conacul neîngrijit în care locuiau, cu condiția ca familia să se ridice și să plece imediat. Iar aceștia se execută, fiindcă oferta era de nerefuzat.