MILITIANUL SORIC

Prostie, thy name is Miliţian!

Cand, după revoluţie, presa şi-a luat libertatea de a face  băşcălie  de poliţişti şi numai de ei, ca şi cand toate celelalte categorii de “bugetari” erau curate ca lacrima, noi, cei care n-am avut de-a face cu această categorie profesională nici cat o amendă, am considerat că se exagerează dacă nu chiar era meschin. Asta pană n-am ajuns şi noi să fim ameninţaţi de aceste clanuri mafiote formate din miliţieni şi criminalitatea organizată. Chiar şi aşa, părea că Poliţia încearcă să-şi facă ceva curăţenie în interior şi speram că, de cate biciuiri a luat pe spinare i s-a mai subţiat şoricu’ dar se pare că nu.

In Ceauşism, candidatul la şcoala de miliţieni trebuia să aibă două calităţi: să nu deţină proprietăţi şi să fie de accord că şpaga, dată sau luată, face parte din profesie. După prăbuşirea vechii dictaturi  nu mai era un defect să ai proprietăţi dar se cerea, în continuare să n-ai character, o tradiţie naţională, nepieritoare pe meleagurile noastre. In fond, de vreme ce ai aceiaşi profesori şi, mai apoi, aceiaşi şefi, nu poţi să evoluezi. Un student la miliţie după vremea împuşcatului povestea că unul dintre profesori le-a zis că dacă-i prinde că sunt “proşti” el cu mana lui îi dă afară. “Prost” pentru miliţieni nu e tot aia ca pentru noi. De-asta Soric crede ca el e deştept! Doar e Soric cu Marar! Sigur, Prostia miliţianului ajuns împărat e brută dar avem şi prostie abstractă, cultă. Oricum o fi nu trebuie  subestimată, fiind veşnică şi, la noi, nici n-a suferit cine ştie ce modificări, e tot şefă şi cu viziuni..Ar fi o diferenţă şi anume tichia de mărgaritar care e “televizorul” şi care o face să strălucească ca o vedetă.

Inainte de libertatea originală am văzut pe cineva razand în mijlocul drumului zicandu-le unor prieteni: “Uite un miliţian la coadă. Asta ori e prost, ori e la pensie”. Pe vremea aia miliţienii nu stăteau la coadă, ei “păzeau” cozile ca să nu sară lumea în capul sălbaticilor împuţiţi care intrau în faţă iar acum îi păzesc tot p-ăia cand fac nunţi în mijlocul străzii sau cand îşi cară hoiturile pe ultimul drum oprind circulaţia. Practic, cei mai mulţi poliţişti lucrează pentru interlopi şi chiar cu ei asa cum e cazul “şerifului” de la Neamţ. Că, vorb-aia, cum ronţăie el engleza, nici Shakespeare nu poate, c-a lui e prea veche. Poliţistul acesta modern şi deştept se bazaie rupand un pic şi pe englezeşte: Desdemona dă-mi batista! Can you read me?

Dar de ce deştept? Pentru c-aşa a zis poliţistul Abraham- persoană importantă, că e un băiat deştept care a fost pus prea de tanăr pe o funcţie aşa de mare. Adică omul nu s-a harşit îndeajuns cat să ştie să vorbească cu presa şi să nu le spună cinstit că el nu vede  nimic rău în cămătarie chiar dacă, în interiorul poliţiei asta chiar nu e nimic rău. Nu e nimic rău să pui capul la roată unuia care nu vrea să-ţi dea casa aşa cum nu e rău să torturezi prin prostituţie nişte fiinţe umane. De-asta unii poliţişti, cand fetele astea scapă si le cer ajutorul ei anunţă peştii : Bă, vino să ţi-o iei p-asta c-a venit la mine!”

Miliţianul prost-deştept care s-a făcut de ras în direct şi a ridicat audienţa mai abitir decat orice promo nu e altceva decat conştiinţa unei categorii profesionale şi nu numai. El este chintesenţa unei ideologii originale dospite în communism şi rumenită în capitalismul iliescian, nestingherită de nimeni pentru că toţi deştepţii se concentrau pe libertatea de expresie.

 Intre poliţistul compliment direct pentru breasla lui şi doctorul care crede că “urgenţă” e atunci cand pacientul trebuie operat cat mai repede după ce a adus “aparţinătorul” banii, nu e nici o diferenţă ideologică. Intre militienii care fraternizează cu şeful lor pentru că ce? dacă vine altul, e mai deştept? şi formatorul de opinie, exponentul sărac şi cinstit al generaţiei următoare, care are de toate, adică-şi permite să fie ideolog, păstorul naţiei într-ale politicului, care credea că o “mătuşă” nu e un defect prea mare pentru un preşedinte de ţară, nu este nici o diferenţă. La fel de bun e şi prinţişorul presei, Crin,  “intelectual rasat” chiar dacă e “prost” de prim-ministru şi toată gradena lui s-a zguduit de ras cand catindatul a obosit citind o întrebare de politică externă. Cat îl priveşte pe Geoană…ce să mai vorbim? Era “golănaş” de-al presei din Jacuzzi, apă chioară cu vanturi. Păi, ce, dacă vine altul, e mai dăştept?

In fond d-l Abraham avea dreptate, indirect, totu-i dualism: prost- deştept, şpagă-control financiar ,dreptul-doctor, premiul întai- inel de aur, bugetar-pile şi, mai nou şoric-marar.

De-asta trebuia făcută “lipoaspiraţia” bugetară fiindcă s-a împuţit sunca asta de 20 de ani iar şoricul s-a întărit ca pingeaua. Asta se vede foarte bine la Finanţe unde Soricul e atat de gros încat angajaţii vor să-şi treacă legea stimulării corupţiei prin Parlament iar Partidul Sexforţat Democrat le dă o mană de ajutor. Că veni vorba, A. Năstase e de părere că tanărul urat democrat Negoiţă o poate lua de nevastă pe minora care se prostitua făcand sex cu el, şi cu asta scapă. Case closed!

Poliţistul, substantiv cu adjectivul interlop, ca să-i rezolvăm dilema, interpretează democraţia după mintea lui şi respectă legile date de el, judecătorul crede că să fi putere în stat şi inamovibil înseamnă să dai sentinţe făcand abstracţie de lege iar presa a vrut să-şi facă din puterea-i simbolică o putere dictatorială care pune preşedinţi şi terorizează populaţia. Apropo, presa făcea băşcălie de poliţişti doar cand nu făcea reconstituirea cu forţa a violurilor, caz în care victima era terorizată de două categorii de “miliţieni” presari.

Cam la asta se reduce democraţia noastră ceţoasă: fiecare cu legea lui. De-asta au fost omoraţi oamenii într-o revoluţie programată să fie însangerată şi de către diaspora nu doar de fitiliştii din interior, ca să intrăm în haosul ăsta abstract din care fiecare înţelege ce-i convine. Astfel că, după 20 de ani, în loc să privatizăm fantomele astea comuniste, să le trimitem dracu’ spre lumină fiindcă ele nu ştiu că sunt moarte, am ajuns să ne minunăm ca proştii de capitalismul chinezesc de stat.

Acum putem să sărbătorim, cu neruşinarea care ne caracterizează, streaptease-ul miliţianului ieşit din tort ca să ne arate democraţia originală şi goală aşa cum a fost ea concepută de minţile ţăcănite care vor să hotărască pentru noi.

You can leave your hat on!