Masculin, feminin, copil innocent nu sunt nici tradiţionale, nici discriminatoare. Plus, ce spunea sburătorul din presă, acum mai mulţi ani, despre campaniile homosexuale? O să fiţi mai uimiţi decȋt v-aţi aştepta! https://freefrompress.blogspot.com/2023/07/de-la-foile-de-ceapa-la-suferinta.html#more
Incendiul de la spitalul N. Robanescu. Dorel Jurnalistul
Un drill care a ieşit prea bine, nici măcar atacuri de panică nu
s-au ȋnregistrat. https://freefrompress.blogspot.com/2023/08/incendiul-de-la-spitalul-n-robanescu.html#more
“Pacienţii ar trebui ca, ȋncepȋnd cu vȋrsta de 18
ani, să-şi facă ȋn fiecare an, cȋte o colonoscopie!” (Dr. la Digi 24) Atenţie! Nu vorbim de oameni diagnosticaţi
cu ceva!
Eu zic s-o facă ȋn direct, la TV. Aşa cum se va face şi justiţie, acum că au năvălit americanii.
“Azilele
groazei”. Am aflat de ce ne-am resetat cu o pandemie https://freefrompress.blogspot.com/2023/07/azilele-groazei-tara-lui-hannibal.html#more
Tom McAllister is the author of the novels "How to Be Safe" and "The Young Widower's Handbook," as well as the memoir "Bury Me in My Jersey." He is the non-fiction editor of Barrelhouse magazine and the co-host of the weekly Book Fight! podcast.
- fragment -
"O ȋntrebare pe care oamenii o pun ȋntotdeauna ȋn legătură cu gunoiştea programelor zi-lumină, de la TV: cine participă la aceste show-uri? De ce te-ai expune ȋntr-o situaţie penibilă, la Mauryshow, pentru un test de paternitate? De ce ai lăsa-o pe Judge Judy să zbiere la tine, la televizor?
Răspunsul e
simplu: oamenii săraci merg la aceste show-uri. Fără acces la mijloacele clasice
de justiţie – probabil fără nici o ȋncredere ȋn sistemul de justiţie, care, se
vede că-i consideră inferiori celor bogaţi – recursul justiţiabilului la aceste
show-uri ȋnseamnă speranţa că nişte producţii TV pot ajuta, cumva.
Ceea ce ȋnseamnă,
ȋn subliminal, că spectatorul vede aici nişte oameni care au fost forţaţi de
ȋmprejurări să se ȋnjosească la TV, pentru a ȋndrepta o nedreptate, fiind de
acord să se supună unei judecăţi care, aproape sigur, nu are la bază un temei
juridic rational şi care, ȋn esenţă, devine support pentru un show de comedie,
ȋn care joacă un ticălos de judecător şi un aprod care chicoteşte complice.
O femeie, ȋn
America’s Court, cu Judecătorul Ross, ȋl dă ȋn judecată pe unul pe care
ȋl consideră vinovat pentru că ea şi-a pierdut slujba la un lanţ de fast-food
de pui prăjit. “Era o slujbă bună, cȋştigam 312 dolari la două săptămȋni”, zice
ea. Fusese concediată fiindcă a dat pe gratis pui prăjit unui client, despre
care a aflat mai tȋrziu că avea “un serviciu grozav”, fiind recepţioner la
AutoZone.
Ȋn Supreme Justice cu Judge Karen, o femeie dă un
bărbat ȋn judecată, pentru 390 de dolari, fiindcă n-a făcut treabă bună, ȋn
calitate de om costumat ȋn pasăre, la aniversarea fiului ei (cei 390 de dolari includ
atȋt serviciile omului-pasăre, cȋt şi “paguba emoţională”). La Judge Alex,
un hair-stilist e chemat ȋn judecată pentru că a livrat extensii rasta de
proastă calitate. La People’s Court, un zăpăcit e dat ȋn judecată,
pentru 260 de dolari, de o femeie ȋncă şi mai buimacă, pentru că l-a dus cu
maşina sau aşa ceva, nu prea e clar din cauza explicaţiilor alambicate.
Un caz de la
AnotherPeople’s Court se ocupă de un bărbat care vrea ca fosta iubită
să-i returneze ȋmprumutul pe care i l-a dat cȋnd a fost evacuată din
apartament. Un alt caz, din People’s Court, se concentrează pe doi vecini
răi care ȋşi distrug intenţionat şi reciproc, proprietăţile – bărbatul e
posibil să-i fi omorȋt porcul femeii (“Că n-am primit necropsia aia”, a zis
femeia cȋnd a fost ȋntrebată dacă ştie cum a murit porcul – “Pentru mine, cȋnd
moare porcu’, e mare chestie. E traumatizant.”
Deodată,
simt c-am dat prea multe exemple şi totuşi nu suficiente. Vreau să subliniez
că, ȋn aproape fiecare caz, e evident că oamenii care vin ȋn faţa judecătorului
sunt vai de capu’ lor, ori săraci lipiţi, ori la limita sărăciei. Nu există
nici un motiv să-ţi iroseşti doi ani din viaţă, cerȋnd 216 dolari de la un
prost organizator de evenimente, decȋt dacă chiar ai nevoie de acei bani;
altfel nu merită efortul, timpul şi banii. De aceea, chiar şi mizele mici sunt
mize mari, ȋn cazul lor. Ȋnsă, aceşti oameni nu sunt luaţi ȋn
considerare, cu adevărat. Sunt părţi interschimbabile cu care se hrăneşte
sistemul ca să facă bani pentru producători şi vedete. Sunt doar o altă
oportunitate pentru bogaţi, ca să facă bani din problemele săracilor."
Tom
McAllister is the Barrelhouse Non-fiction Editor. His memoir, "Bury Me in
My Jersey," was published in 2010, and his shorter work has appeared in
FiveChapters, Black Warrior Review, elimae, and some other places. He has a
novel forthcoming from Algonquin in Spring 2016. He co-hosts the Book Fight
podcast and you can find him on twitter @t_mcallister.
“The
audience of daytime TV is largely comprised of the elderly, stay-at-home
parents, shift workers, the unemployed and the infirm. With the exception of
stay-at-home parents, this is an economically suppressed community. This is a
group that should sympathize with the poverty of the participants, but instead
they are tuning in to laugh at them. This seems like a defense mechanism, a way
to feel things may not be great here, but at least I’m better than that. It
feels like a way to stratify and divide a group of people that should be united
in fighting for a society that places more value on actual humans than it does
on profit margins.” https://www.barrelhousemag.com/onlinelit/2014/6/17/judge-shows-part-2-cultural-masochism-and-performed-poverty
“Ȋnainte de
a începe orice schemă de tratament, pune-i doctorului cea mai importantă
întrebare: Care sunt dovezile că, urmînd acest tratament, voi trăi mai
mult sau voi avea o calitate a vieţii mai bună decît dacă n-aş urma acest
tratament?” https://anticancerantiteroare.blogspot.com/2022/11/filozofii-periculosului-poate.html
Uciderea vitelor. Ridicarea morților Aprilie, 1856. Africa de sud https://freefrompress.blogspot.com/2021/10/uciderea-vitelor-ridicarea-mortilor.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu