Tămpită de cat a ţinut camera în rectul dansatoarelor din cluburi şi microfoanele în boturile siliconate ale acestor animatoare, presa a luat-o razna la propriu cand l-a întampinat pe profesorul pervers de la Jean Monnet ca pe un erou. Dezaxatul a fost eliberat din arest preventiv şi a fost aşteptat la poartă de mama lui, dar şi de o armată de ziarişti înfometaţi care au făcut zid în jurul abuzatorului în lipsa eventualilor prieteni care au lipsit cu desăvarşire. Stricăciunile îşi poartă de grijă între ele aşa că schimbul de amabilităţi nu putea fi decat unul familiar de genul: “Ce i-aţi pregătit de mancare?” iar răspunsul l-aţi ghicit: “Sarmale”.
Inainte de eliberarea eroului naţional s-a tot vorbit zile în şir în favoarea lui pentru că, acest “sărac”, fiul unei cuvioase angajate a bisericii, e plin de pile tocmai datorită poziţiei modeste pe care o ocupă maică-sa în instituţia miruită cu sfinţenie. Aşa se face că, la recomandarea unui “enoriaş”, persoană importantă, nevolnicul are apărarea asigurată de firma avocatei Paula Iacob, pe care lumea şi-o aduce aminte, în principal, pentru că l-a apărat pe Nicu Ceauşescu şi mai puţin pentru că a reprezentat o bandă de ţigani care a atacat un poliţist. Singur împotriva haitei înarmate cu arme albe, poliţistul a tras cu pistolul, de frică, şi l-a omorat pe unul dintre sălbatici. Cum “legitima apărare”, după vechiul cod penal, însemna că nu poţi să acţionezi asupra agresorului peste ce ţi-a făcut el ţie, o imbecilitate care condamna victima la viol, la moarte etc., poliţistul, după luni de zile de hărţuire din partea ţiganilor şi aflandu-se în faţa condamnării cu închisoarea, s-a sinucis.
Acestea fiind spuse, noi ştim că un avocat este o creatură folositoare societăţii care are datoria de a-şi apăra clientul indifferent dacă acesta e un nevinovat sau o scursură, dar religiozitatea pe care o afişează de multe ori d-na Paula Iacob e deranjantă şi inutilă.
In orice caz, dacă avocatul are o datorie faţă de client, presa faţă de cine e datoare? Păi din două una: fie are şi ea un client, fie serveşte un principiu pe care îl are în comun cu profesorul pervers.
De fapt, zilele astea, presa şi-a dat doctoratul după mai mult de douăzeci de ani de aberaţie ideologică asupra libertăţii de exprimare pe care a redus-o la libertatea sexuală după ce a anulat libertatea reală de a alege, singura care contează. Aşa încat, în realitate, cand alegi, să zicem, să urmăreşti interviul cu o mare solistă de operă, te trezeşti cu moderatorul că atrage atenţia asupra lui într-un fel dezgustător. Asta e cazul unui complexat care, ca şi alţi vedetoi, face terapie pe seama telespectatorilor. In loc să se rezume la a o întreba pe Angela Gheorghiu despre viaţa şi cariera ei, el s-a apucat să spună că, atunci cand s-a uitat la pozele sopranei, el, ca bărbat…hm….hm. Aşa şi-a făcut el curaj să înfrunte o femeie autoritară, cu o carieră impresionantă recunoscută în toată lumea: a ridicat piciorul şi a însemnat locul. Pentru că nu cred că-si imaginează cineva că Angelei Gheorghiu îi pasă dacă hâmâie Turcescu la pozele ei! E drept că şi ea l-a întrebat superioară: Eşti professor?, după ce el s-a lăudat că nu ştiu ce banalitate le spune “studenţilor mei”. Da, este! Si el şi Teo Trandafir! Are tineretul de unde învăţa!
Ăsta e exemplul cu facultate dar avem şi pentru nebărbieriţi. Pe cand îl avea Radu Moraru invitat permanent pe prietenul patronilor lui pe care nici nu-l băga în ecran din prima, de frică să nu schimbe lumea canalul, Gigi Becalii zicea cam aşa: E uniiii, care cand să duce acasă şi-i zice nevestii să să dăzbraaace, ea nu vrea! După care făcea o pauză şi aştepta reacţia lui Radu Moraru care înţepenise în spatele ochelarilor. Orice înţelegea el din lipsa de reacţie a moderatorului îl făcea să continue: Tu nu crezi, zicea el, dar e unii care aşa face! După o vreme, cănd inima îşi aducea aminte să bată, R. Moraru reuşea să schimbe nenorocitul de subiect.
De altfel, în televiziuni, bărbaţia e invocată la fel de des ca tumoarea şi nu doar pentru că stă rasfirată prin platouri pe niste scaune prea mici pentru bătrâneţile invitaţilor. Prin intermediul televizorului, stă şi la noi în case odihnindu-se ba în zona intelectului, în biblioteci, ba în bucătării, în aburii de ceapă fiartă. Oricum ar fi dăunează mediului, noroc cu beţişoarele parfumate!
In preajma alegerilor, mai ales, bărbăţia este o cerinţă imperativă care, în virtutea egalităţii dintre sexe, se întalneşte la femeile bărbătoase dar sunt acceptate şi cele care nu fac nazuri. Stereotipul este “Ne trebuie un preşedinte cu cojones!”. Să vezi ce poze o să-şi facă Elena Udrea la alegerile viitoare! Apoi, după alegeri, se cere, mai ales, extirparea tumorilor pentru că bărbăţia se relaxează.
Alte bărbăţii răspândite în natură mai sunt: însămănţătorul, un fel de sburător anonym care procrează fără rost, Mister Vedetă, postură în care i s-a scorojit pieptul lui Valcan de atata stat sub reflectoare, violatorul de bătrane, pedofilul protejat de Parlament împotriva castrării chimice, omoratorul din dragoste, oştenii din clubbingul de la Ruginoasa şi, mai nou, străngerea testiculelor în jurul sodomistului sărac.
In ceea ce priveşte bărbăţia în formare, de la Hollywood, singura cultură propovăduită de televiziunile romaneşti, ne-au venit serialele cu adolescenţi idioţi care erau ridiculizaţi pentru că nu şi-au început viaţa sexuală. Tot din America, prin intermediul documentarelor, mai ales, am primit şi informaţia conform căreia sexul dintre un adult şi un copil se numeşte viol, dar, la noi, n-a prins. Aşa se face că, de sărbători, băieţelul bătut, violat şi omorat de un dezaxat a fost prezentat, de către o televiziune, drept partener de sex al ucigaşului.
In ceea ce priveşte profesorul stricat, presa a luat-o personal. Că fata nu era cuminte, că a fost dragoste şi aici s-a dat exemplul Eminescu-Veronica Micle, varianta anală. Avocaţii defectului au făcut turul televiziunilor să-l reabiliteze public iar ziariştii, preocupaţi de corectitudine, au observat că procuroarea a făcut exces de zel cănd a obţinut reţinerea protejatului lor în baza acuzaţiei neadevărate c-ar fi consummator şi traficant de droguri. Indicat este ca legea să fie aplicată ca la carte pentru că erorile se dovedesc a fi în avantajul inculpatului pană la urmă. Totuşi, prea îi poartă de grijă presa unui abuzator care s-a încurcat în minciuni. Iniţial a declarat că fata s-a dus peste el în cameră şi i-a zis s-o facă fericită şi că e milă de ea, apoi că era îndrăgostit de ea şi voia s-o ia de nevastă, asta cand a apărut transcriptul în care el, un biet professor cu salariu mic se dădea la fata bogată. Să fie clar, faptul că tatăl fetei e cineva constituie mai degrabă avantaj pentru că, dacă era un nimeni, îi lua până acum gatul sodomistului.
Singura normalitate în noianul ăsta de aberaţii a fost emisiunea Alinei Petrescu de la Antena3 unde, moderatoarea şi cei doi invitaţi sănătoşi la cap ne-au adus aminte că lumea n-a înnebunit de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu