traducere –
Partea a I-a https://antipresa.blogspot.com/2024/05/elitismul-de-mucava-azi-mincatul-sanatos.html
Partea a II-a
Moralizarea
e aducătoare de bani
“Să recapitulăm. Oamenii au multe
ciudăţenii amuzante, iată trei:
-Inventăm reguli magice despre efectul
alimentelor.
-Folosim aceste reguli pentru a defini
limitele morale.
-Apoi, ne supărăm/suntem dezgustaţi
dacă le ȋncălcăm sau depăşim limitele. (Iar uneori ne supărăm cȋnd alţii fac
acelaşi lucru.)
Această situaţie se complică din
următoarele motive:
Aceia care ȋnţeleg că noi respectăm
regulile unu şi trei, de mai sus, se vor folosi de ele ca să facă bani şi/sau
să creeze un răspuns emoţional de la tine.
De exemplu, fiţi atenţi la acest pasaj extraordinar care vorbeşte de la sine, din Proteinaholic, unde Dr. Davis (care, vă veţi da seama ȋn scurt timp, e vegan), ȋşi descrie relaţia emoţională cu un simplu cheeseburger:
Cheeseburgerul mi se pare respingător…
Mă uit la o poză cu un cheeseburger şi
mă gȋndesc ce urȋt e, cȋt de insipid şi decolorat arată.
De asemenea, ȋmi imaginez soba murdară
de grăsime unde a fost făcută mȋncarea, ȋnnegrită de murdărie şi soioasă. Ȋmi
imaginez un copil adolescent ȋntorcȋnd, fără chef, pe-o parte şi pe alta,
carnea ȋngheţată, fără nici o grijă faţă de procesul preparării.
Apoi, abatorul de unde vine, de fapt,
această carne. Ȋmi imaginez viaţa şi moartea oribile, prin care a trecut vita,
ca să nu mai spun de toate chimicalele şi antibioticele cu care a fost hrănită,
ȋnainte să-i fie amestecată carnea cu “scȋrboşenia rozalie” şi să devină carne tocată.
Apoi, văd cum scȋrboşenia se depune pe vasele de sȋnge, ȋmi invadează celulele
din tot corpul…
(După ce mănȋncă
burgerul) Ȋncep să mă simt balonat şi scȋrbit.
O să fac indigestie şi o să mă apuce starea de oboseală. Văd, deja, grăsimea crescȋnd
pe organe, dȋndu-mi lentoare, sorbindu-mi vigoarea şi dorinţa de a trăi.
E chiar aici, Moralitatea dezgustului
101. Te loveşte exact ȋn suflet, exact cȋnd digeri acest Cheeseburger al
Ruşinii.
Desigur, e foarte simplu să schimbi
scenariul pe de-a-ntregul.
Am avut şi eu o aventură cu unul din
felurile de mȋncare favorite.
Există ceva mai bun pe lumea asta
decȋt cangurul? Cangurii nu suferă.
Fiecare cangur care a ajuns friptură a
fost vȋnat, n-a crescut ȋn ferme şi felul cum ȋşi află sfȋrşitul e mult mai bun
decȋt moartea lentă, pȋnă la nici o urmă de demnitate pe care le-o acordăm
bătrȋnilor.
Ȋntr-o dis-de-dimineaţă, chiar ȋnainte
ca răsăritul, pulsȋnd roşiatic, să trimită străluciri pe pajiştile emisferei
sudice, sunt ochiţi şi extraşi din corvezile vieţii, printr-o modalitate demnă
şi eficientă.
Fără hrănire automată din iesle
murdare, fără fermă ȋn sistem intensiv, fără dietă specială din furaje, fără
nici o grijă. E, nu doar organic, e chiar sălbatic.
Sunt selectaţi masculii adulţi, ȋn
timp ce femelele şi puii sunt lăsaţi să crească şi să se ȋnmulţească ȋn pace.
Cota de vȋnătoare fluctuează annual funcţie de populaţie, rezultȋnd cea mai practică
şi sustenabilă fermă din lume.
Carnea seamănă cu friptura de vită,
doar că de o mie de ori mai plină de savoare. După ce o perpeleşti la foc mare –
trebuie s-o faci perfect, ȋntotdeauna, să nu fie nici coaptă ȋndelung, nici
fiartă – cȋnd vei smulge aromele cu dinţii la prima ȋmbucătură, vei avea două
revelaţii:
Unu: aromele puternice pot fi chiar
mai tentante decȋt credeai, şi asta te cufundă ȋntr-o cu totul altă idee despre
ce ȋnseamnă să mănȋnci carne; doi: suntem proiectaţi, construiţi şi veniţi pe pămȋntul
acesta verde să experimentăm gustul acesta sălbatic.
Cu dinţii ȋncleştaţi pe vȋnat, te
conectezi la eternul cordon vital care face legătura ȋntre strămoşii cei mai
ȋndepărtaţi şi cine ştie cȋte generaţii care vor veni.
Vedeţi că, ȋn nici un pasaj nu se
vorbeşte despre ce e carnea, ci mai degrabă despre ce crede lumea că ar trebui
să simţi ȋn legătură cu asta.
Ambele pasaje sunt intenţionat evocate
cu emoţie, chiar manipulatoare. Limbajul geme de terminologii şi metafore grele.
Nici un pasaj nu descrie fapte reale.
Nici nu trebuie luate drept manual de
instrucţiuni despre cum şi ce să mănȋnci.
Transcendenţă
prin obedienţă
Cu secole ȋn urmă, cȋnd tot ce ştiam
despre igiena, prospeţimea sau stricăciunea alimentelor era greşit, totul era o
chestiune de viaţă şi de moarte.
Pe atunci, legătura dintre magie,
ritual, ordine socială şi siguranţă alimentară, era ceva mai clară. Dacă nu
făceai ce trebuie, cum trebuie, erai ȋn mare primejdie, şi tribul tău la fel.
Evitarea unui anumit aliment sau mod de preparare – din motive de bune practici
ritualice combătȋnd “impuritatea” – aveau şi o parte bună, evitarea paraziţilor
intestinali şi a botulismului.
Poate, chiar acest trecut evoluţionist
a influenţat tendinţele actuale, ȋn care oamenii sunt atraşi de magie şi
moralitate printr-un “sȋmbure de adevăr”. Moralitatea a fost pur şi simplu o tentativă
de a exercita controlul şi a da sens unei lumi incontrolabile şi fără direcţie.
Ȋn zilele noastre, cȋnd ne simţim
ameninţaţi, deşi suntem mai ȋn siguranţă ca niciodată, magia şi moralitatea
rămȋn forţe puternice. Pare că ele ne ajută să dăm un sens lucrurilor.
Sunt oameni scȋrbiţi de cei care
mănȋncă organisme modificate genetic, sau de cei care consumă carne, sau
animale care n-au fost hrănite cu iarbă; sau care se hrănesc cu carne care nu e
bacon.
Cȋnd şi cȋnd, ȋşi face apariţia un nou
“demon alimentar” – cum e zahărul, toxina la modă care sigur te omoară.
(Evident,
carbohidraţii din “periculoasele” fursecuri şi “sănătoşii” gȋndaci sunt
metabolizaţi, la fel, ȋn aceeaşi moleculă – glucoza, la puţin timp după ce-i mănȋnci.)
Magia şi moralitatea fac o anume
promisiune: dacă faci lucrurile cum trebuie, devii o fiinţă superioară,
transcedentală. Dacă faci ce trebuie, nu vei avea de suferit. Nu vei răbda de
foame. Nu te vei simţi neȋnsemnat, neiubit sau tremurȋnd ȋn faţa
vicisitudinilor vieţii.
Nu te vei preschimba ȋn echivalentul
moral al celui care poartă puloverul lui Hitler, ca alţi fraieri.
O să te hrăneşti “curat” [“sănătos”].
Şi asta, e ceva, ce dracu’!
Totuşi, iată durerosul adevăr:
Răspunsul realist la “Ce ar trebui să
mănȋnc ca să fiu sănătos?” e din cale-afară de plictisitor.
Fără secrete şi fără magie.
Dar, dacă ne imaginăm că ce mȋncăm e o
problemă de rezolvat acum… De aici ȋncep lucrurile să fie interesante.
Ceva e rău ȋn felul cum ne hrănim!
Avem un proiect! Trebuie să punem
universul ȋn ordine! Trebuie să curăţăm murdăria, să ne facem ordine ȋn casă,
să eradicăm răul de la rădăcină!
Desigur, dacă ai fost tentat s-o iei
pe panta pierzaniei, ştii că, de la o anumit punct, n-ai mai fost nici fericit,
nici sănătos – nici măcar sănătos la cap.
…
Ce e de făcut:
Cȋteva ponturi de la Nutriţia de
Precizie [Precision Nutrition]
Dacă ai preferinţe ciudate ȋn ce
priveşte mȋncarea, e OK. Toti suntem puţin ciudaţi ȋn privinţa asta. De mii de
ani suntem. Iar ciudăţeniile ne păzeau odată să nu ne otrăvim.
Din fericire, astăzi avem alte
opţiuni, pe lȋngă superstiţii şi idei magice. Dacă te simţi rigid, anxios,
paranoic faţă de alimentaţie, uite cum să scapi de secta culinară.
Respinge conceptele morale atribuite
hranei.
Mȋncarea nu e bună sau rea.
Dacă nu e murdară, ȋn adevăratul sens
al cuvȋntului – cum ar fi, să zicem, cȋnd scapi cornetul de ȋngheţată ȋn cutia
cu nisip a pisicii – atunci nu există nici conceptul de “clean eating” [hrană curată].
[la noi, hrană sănătoasă]
Să n-ai ȋncredere ȋn limbajul
manipulator, de natură emoţională.
Cuvinte precum “otravă”, “toxină”, “dezgustător”,
“vitalitate”, “natural” sunt folosite ca să apese butoane simbolice şi să te
facă instinctiv - receptiv, mai degrabă decȋt raţional.
Ia, gȋndeşte-te! Ce ai simţit sau
gȋndit cȋnd ai citit acest articol? Ia seamă, la propriile emoţii, gȋnduri,
păreri. Ia o pauză şi notează-ţi cȋte ceva:
Ce crezi TU despre mȋncare?
Ce ȋnseamnă pentru tine hrană “curată”
sau “murdară”?
De ce?
Notează orice reacţie puternică.
Dacă te simţi foarte dezgustată de
alimente care, altfel, sunt inoffensive - ştiu, ştiu, frappé-ul ăla din cafea,
lapte, frişcă, arome de vanilie şi pepene verde… e moartea la ceaşcă, dar nu-ţi
pierde răbdarea – această aversiune puternică faţă de ce depăşeşte limitele pe
care ţi le-ai impus ȋn materie de alimentaţie, ȋţi semnalează că eşti prea
strictă.
Ȋn acest moment, probabil nu te mai
surprinde că oamenii cu tulburări de alimentaţie tind să atribuie ȋnsuşiri
morale hranei şi/sau să se simtă revoltaţi de alimentele “rele” sau obiceiurile
“rele” ȋn aceeaşi privinţă.
Probabil se simt vinovaţi, anxioşi sau
ruşinaţi cȋnd consumă lucruri “rele”, ȋntr-un mod “greşit” sau la ore “nepotrivite”.
Dacă observi că ai reacţii emoţionale
puternice faţă de anumite feluri de mȋncare sau te trezeşti că ȋţi impui (şi
ȋncalci) “reguli” din ce ȋn ce mai stricte, puneţi ȋntrebări. Cere ajutor. Dacă
te lupţi cu dezordini de alimentaţie, sunt oameni special pregătiţi să te ajute,
cărora le pasă.
Dacă vrei să mănȋnci cum trebuie, fără
reguli stricte despre alimente şi obiceiuri “bune” sau “rele”, ȋncercȋnd să “deţii
controlul”, apoi văzȋnd cum “pierzi controlul” iar şi iar, obsedat de “mȋncarea
sănătoasă” sau ai stări de anxietate, ruşine, vină, teamă sau regret – atunci ia
ȋn considerare să lucrezi cu un specialist ȋn nutriţie. Ȋnvaţă despre asta.
Poate nici nu te lupţi, ȋn realitate, cu probleme de alimentaţie sau reguli din
acelaşi domeniu.
Poate vrei să fii ȋncă ȋn formă. Să te simţi mai puternic şi mai ȋncrezător. Sau doar vrei să ai mai multă energie pentru a face faţă unei zile ȋncărcate.”
Why
‘clean eating’ is bad for you: The damaging psychology behind the latest health
fad. By James Heathers, PhD - https://www.precisionnutrition.com/clean-eating-bad-for-you
Democraţia cu Două vaci. Ideologice
“Fred
McFeely Rogers (March 20, 1928 – February 27, 2003), better known as Mister
Rogers, was an American television host, author, producer, and Presbyterian
minister.[1] He was the creator, showrunner, and host of the preschool
television series Mister Rogers' Neighborhood, which ran from 1968 to 2001.” https://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Rogers
“The contagion heuristic is a psychological heuristic
leading people to avoid contact with people or objects viewed as
"contaminated" by previous contact with someone or something viewed
as bad — or, less often, to seek contact with objects that have been in contact
with people or things considered good.” https://www.lesswrong.com/tag/contagion-heuristic
“Today, we
have genomics, and glucose clamps, and calorimeters, and microbiological
assays, and public health surveys, and the World Health Organization, and
Western Blots, and RDs, and MDs, and NDs, and RNs, and PhDs, and billions of
dollars of public money, and billions of dollars of your money…
…and Sancho
Panza’s doctor is still on the TV telling us what to do.” https://www.precisionnutrition.com/clean-eating-bad-for-you
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu