informaţia
La tastatură merge mai repede dar scrisul de mȋnă rămȋne ȋn
memorie
“Imaginaţi-vă asta: e o zi de lucru ȋntr-o companie
financiară de procesare a datelor şi am ca sarcină de serviciu completarea unui
system de colectarea datelor de maximă importanţă. Ȋn acest caz,
eu sunt inginerul de date care trebuie s-o ȋndeplinească dar ȋmi lipsesc
informaţiile necesare pentru a o duce la bun sfȋrşit. Informaţiii auzite
ȋntr-una dintre şedinţe, ȋntr-o discuţie de scurtă durată. Mi-am luat cȋteva
notiţe, ȋn format digital, dar nu-mi mai amintesc detaliile tehnice necesare
să-mi termin treaba. Nu era nimeni disponibil să-mi răspundă la ȋntrebări.
Atunci mi-a picat fisa: ar fi trebuit să-mi notez de mȋnă, ȋn timpul şedinţei.
Dacă
mi-aş fi luat notiţe de mȋnă, aş fi avut cȋteva surse diferite, tangibile, care
mi-ar fi fost de ajutor ȋn găsirea informaţiilor lipsă, dar de maximă
importanţă: o memorie mai bună a şedinţei, detaliile lipsă ale discuţiei avute
şi chiar notiţele care m-ar fi ajutat să-mi amintesc mai bine evenimentele,
doar uitȋndu-mă pe foaie. Ce mi-am notat din taste, deşi folositor, nu m-a
ajutat să reţin şi să-mi amintesc informaţia din şedinţă ȋn acelaşi fel ȋn care
ar fi făcut-o scrisul de mȋnă.
E greu de ţinut documentele ȋn ordine, la nivel micro şi
macro, pentru o ȋntreagă organizaţie sau chiar pentru o echipă, zi după zi, cu
atȋtea sarcini, programe, proceduri şi fluctuaţii din partea clienţilor. Dar,
ca indivizi care consumă informaţie nouă minut de minut, putem ȋnvăţa ce avem
nevoie prin retenţia informaţiei, memoria cognitivă, ȋnţelegerea textului şi o
memorie vizuală şi tactilă dobȋndite doar prin notarea de mȋnă.
Scrisul de mȋnă rămȋne, ȋncă, cea mai bună metodă de a
ȋnvăţa şi a reţine informaţia.
Scrisul de mȋnă determină o mai bună ȋnţelegere a textului
Pentru mulţi, nu e o surpriză ce spun: omul este o fiinţă
care foloseşte stilul vizual de ȋnvăţare. Asta se aplică şi scrisului deşi, la
prima vedere, cuvintele scrise şi ȋnvăţarea vizuală pot părea diferite.
Cȋnd cineva se gȋndeşte la “ȋnvăţarea vizuală”, se
gȋndeşte la filme, imagini şi alte feluri de informaţie grafică şi media.
Totuşi, literele şi cuvintele sunt reprezentări vizuale ale unei forme de
comunicare socială, acceptată de toată lumea ca “limbaj scris”.
Cȋnd un copil ȋnvaţă să scrie, ȋnvaţă să recunoască
diverse forme numite “litere” care aparţin alfabetului său nativ. O literă nu
ȋnseamnă nimic pentru cineva care nu ştie ce sunet sau funcţie reprezintă acea
literă ȋn limba respectivă. Deci, ca fiinţe umane, ȋnainte să ȋnvăţăm un
cuvȋnt, trebuie să-nvăţăm că reprezentarea grafică a unei litere ȋnseamnă ceva.
De asemenea, trebuie să ȋnvăţăm diferenţele ȋntre litere, luate separat, ca şi
variaţiile de formă, mărime şi stil ale acelor litere.
Ȋntr-un
studiu din 2012, publicat de Tendinţe ȋn Neuroştiinţă şi Educaţie,
cercetătorii Karin James şi Laura Engelhardt observau la copiii pre-şcolari că
“Atunci cȋnd ȋncep să copieze, litera rezultată nu e conform cu prototipul (fiecare
semn fiind şi un impuls sensorial), se poate spune că e necizelată faţă de
prototip. Ȋn
ciuda faptului că reproducerea unei litere era neȋngrijită, prin comparaţie cu
originalul, creierul lor tot recunoaştea cu precizie că acea literă pe care au
desenat-o era aceeaşi cu cea pe care au ȋncercat s-o copieze. Cum spuneau James
şi Engelhardt, copiii recunoşteau aceste litere “probabil pentru că au fost
create chiar de ei”.
Aceasta e ȋnvăţarea vizuală şi concluzia: copiii trebuie
să ȋnveţe cum arată fiecare literă ȋn parte, ȋn fiecare dintre variantele ei
“necizelate” şi ȋn varianta originală, pentru a putea identifica şi ȋnţelege
acea literă ȋn viitor, indifferent de reprezentarea ei grafică.
Scrisul de mȋnă este expresia unică a fiecărei personae
care ȋnvaţă să scrie; reprezintă literele şi cuvintele, percepţia senzorială scrisă
a ce reprezintă ele. James and Engelhardt au demonstrat, ȋn acest studi, că
scrisul de mȋnă creativ şi repetitiv creează, de asemenea, ȋnţelegerea şi
maturizarea recunoaşterii limbajului. “Noutatea absolută rezultată din analiza
ROI, spune James şi Engelhardt, e că procesarea vizuală a literelor este
influenţată de experienţa senzorială specifică – acţiunea de a copia o literă.”
Scrisul de mȋnă creează memoria informaţiei tactile
Una dintre cele mai importante părţi ale asimilării de
informaţie nouă este abilitatea de a o reţine şi de a ţi-o aminti aminti mai
tȋrziu, cȋnd devine relevantă. A scrie de mȋnă, pe hȋrtie, creează o experienţă
personalizată, de fiecare dată cȋnd cineva ȋşi ia notiţe. Experienţa complexă a
scrisului de mȋnă pe hȋrtie, conţine o multitudine de elemente variabile: creativitatea
din spatele ilustrării scrise a limbajului, calitatea hȋrtiei, coordonarea
ȋntre minte, ochi şi degete, necesară transformării gȋndurilor ȋn limbaj scris,
angrenarea sistemului sensorial şi chiar dezvoltarea capacităţii de a ȋnţelege
ce citeşti. Chestiuni complexe care creează o memorizare mai bună a informaţiei
culese ȋn timpul luării de notiţe.
Sunt puţine studii ştiinţifice făcute pe subiectul comparat
al prelucrării informaţiei prin scrierea digitală, faţă de scrierea de mȋnă. Un
studiu recent, condus de neurologul Prof. Kuniyoshi Sakai de la University din
Tokyo, publicat ȋn martie 2021, arată că subiecţii care ȋşi notaseră
evenimentele ȋn calendar, pe hȋrtie, prezentau mai multă activitate cerebrală
decȋt cei care ȋşi notaseră pe smartphone - atunci cȋnd, mai tȋrziu, ȋncercau
să-şi amintească detalii legate de acel calendar. Plus că, cei care notaseră de
mȋnă, asimilau sau ȋşi aminteau informaţia ȋntr-un timp cu 25% mai scurt.
Profesorul Sakai susţine că experienţa ȋnvăţării pe
hȋrtie sau alte suporturi analoage, nu poate fi reprodusă de modalitatea uniformizată
ȋn care dispozitivele digitale prezintă informaţia. “Instrumentele digitale au un
system uniform de căutare, paginaţie şi imagini standardizate, ca o pagină de
internet. Dar, ca să-ţi aminteşti un text fizic, copiat pe hȋrtie, poţi ȋnchide
ochii şi să vizualizezi fotografia plasată ceva mai jos, pe pagina din stȋnga,
dar şi adnotările pe care le-ai făcut ȋn partea de jos a paginii”, spune
neurologul. Ulterior, această memorie palpabilă, pronunţată, ajută creierul să-şi
amintească mai uşor, chiar şi atunci cȋnd nu are hȋrtia la ȋndemȋnă; e valabil
şi pentru informaţia pe care creierul o asociază cu acea experienţă de
ȋnvăţare.
Scrisul la tastatură nu are acelaşi effect cognitiv
Ştim
că scrisul la tastatură nu solicită creierul ȋn aceeaşi măsură a interacţiunii cognitive,
precum scrisul de mȋnă, din diverse motive. E un subiect de dezbatere ȋn sfera
educaţiei primare, din toată lumea, de peste un deceniu – de cȋnd tableta şi
scrisul la tastatură au devenit tot mai populare ȋn sala de clasă. Adevărul e
că, ȋnlocuirea scrisului de mȋnă cu notiţele luate din tastatură ar putea fi ȋn
detrimentul abilităţilor de alfabetizare, pentru că ȋi lipseste creativitatea
necesară care dezvoltă ȋnţelegerea textului şi rapiditatea cu care ȋţi iei
notiţe.
Ȋntr-un
studiu făcut de Developmental Neuroscience Laboratory, din cadrul
Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie din Norvegia, Prof.
Audrey van der Meer confirmă că apăsarea pe litera tastaturii e lipsită de
originalitate creativă şi nici nu pune memoria la ȋncercare, cum se-ntȋmplă cu
scrisul de mȋnă.
Doi profesori de la Universitatea din Umeå, Suedia, scot
ȋn evidenţă că scrisul de mȋnă, pentru studenţi, este o
experienţă cognitivă necesară procesului de ȋnvăţare: “Gȋndiţi-vă, la scris, ca
la un instrument de ȋnvăţare – e nevoie ca aptitudini diferite să fie puse ȋn
practică, pentru ca jucătorul să devină independent de maşinărie şi să permită
expresia semnificaţiei, ȋn ȋntregul ei.”
Chiar dacă poate fi util şi uneori mai rapid, pentru
unii, de notat ceva din taste, rezultatul nu asigură memoria tactilă şi cognitivă,
nici n-are efectele cognitiv -vizuale ca se obţin din scrierea de mȋnă.
Poate fi mai comod să-ţi notezi pe tabletă dar nu va fi
la fel de uşor să-ţi aminteşti, mai tȋrziu, ce-ai notat.
Fii binevoitor cu tine
Poate eşti ca mine şi-ţi iei notiţe de mȋnă, uneori. Dacă
e aşa, sper că ţi-ai notat, ȋn scris, fragmente din acest blog, pe care vrei să
ţi le aminteşti! Dacă nu, şi eşti genul care-şi notează ȋn system digitalizat,
uneori – ca şi mine - fii binevoitor cu mȋinile tale, atunci cȋnd porneşti, din
nou, ȋn călătoria scrierii de mȋnă. Aşteaptă-te să simţi schimbări fizice şi mentale,
fiindcă e o activitate nouă. Cheltuieşte ceva bani pe un carneţel care-ţi
place, cu hȋrtie care se simte atȋt de fină la atingere, ȋncȋt să intre ȋn
contrast cu vȋrful dur sau moale al instrumentului tău de scris favorit. Mai
tȋrziu, acele momente tactile vor fi vii ȋn mintea ta, atunci cȋnd vei dori
accesul la acele date.
A scrie de mȋnă rămȋne cea mai bună modalitate de
acumulare de informaţii. Ajută procesul de ȋnvăţare, creativitatea, memoria,
reţinerea de informaţie, ȋn feluri ȋn care nimic altceva n-o face. Scrisul,
stenografia şi notiţele, care sunt ilizibile pentru ceilalţi, pentru tine sunt un
capitol special de prelucrare a datelor, care te ajută să ȋnveţi, ȋn felul tău.
Deci, dă-i ȋnainte, şi scrie. De mȋnă, binenţeles.”
Writing by hand creates stronger reading comprehension https://stackoverflow.blog/2022/11/23/why-writing-by-hand-is-still-the-best-way-to-retain-information/
Conformismul. Stop supuşeniei ȋn faţa conformării sociale! https://antipresa.blogspot.com/2024/07/conformismul-stop-supuseniei-in-fata.html#more
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu