antipresa : 13 virtuţi supraestimate

joi, 26 septembrie 2024

13 virtuţi supraestimate

13 Overrated Virtues, By Joshua Fields Millburn https://www.theminimalists.com/virtues/

Empatia – Este, probabil, cea mai controversată şi supraestimată virtute.

“După ce am cercetat cele mai relevante calităţi ale relaţiilor care merită, trebuie să luăm ȋn considerare virtuţile assimilate credinţei că sunt nobile dar supraestimate.

Loialitatea – Da, e important să fi loial celor dragi, dar, singură, loialitatea e de obicei direcţionată greşit şi poate chiar degrada relaţiile, prin creearea unei perdele de fum ȋntre raţionalitate şi realitate. Să fii loial e bine, dar loialitatea sacrificȋnd integritatea nu e bunӑ pentru relaţie.

Onoarea – Da, vrem să ne onorăm părinţii, vecinii, prietenii şi familia. Dar pȋnă unde? Dacă cel mai bun prieten devine un criminal violent, să-l mai tratezi cu respect? Adică, un anumit nivel de consideraţie e important, dar admiraţia fără măsură ne poate afilia, involuntar, convingerilor şi convenţiilor care ne ȋmpiedică să trăim ȋn acord cu propriile principii.

Corectitudinea – Toţi vrem s-avem dreptate. Dar dacă ne afirmăm constant corectitudinea, ne dăm moral superiori sau ȋncrezuţi, iar asta nu e niciodată sănătos ȋntr-o relaţie. Cȋnd avem ȋndoieli, “Nu ştiu” sunt cele mai eliberatoare două cuvinte pe care le putem rosti.

Transparenţa – Vrei să fii onest şi deschis cu ceilalţi, dar nu trebuie să laşi ca fiecare gȋnd care-ţi trece prin cap să-ţi iasă din gură nefiltrat. Dacă n-ai grijă, ȋi poţi jigni pe cei apropiaţi – şi, ȋn acelaşi timp, afectezi şi relaţia cu aceştia.

Plăcerea – Plăcerea nu e bună sau rea, dar s-o cauţi tot timpul e hedonism. Relaţiile noastre nu trebuie să fie vectori ai desfătării perpetue. Deşi interacţiunea poate fi plăcută, nu plăcerea e ţinta spre care navigăm. Dacă facem asta, e foarte probabil să pierdem pe drum multe din elementele care ar ȋnnobila relaţia.

Confortul – Văr primar cu plăcerea, confortul e cu două feţe. Filozoful stoic Musonius Rufus susţinea că cel care ȋncearcă să evite orice ȋl incomodează, nu se va simţi ȋn largul lui alături de cineva care, periodic, allege disconfortul. Astfel, căutȋnd inconfortabilul, deprindem abilitatea de a ne extinde zona de confort.

Dorinţa – Toţi avem impulsuri, dar confundăm adesea dorinţele şi pasiunea cu pofta. Iar cȋnd pofta preia conducere, ne pierdem raţiunea. Ȋn zilele noastre, mai mult ca oricȋnd, dorinţele merg mult dincolo de cea sexuală: jinduim după maşini, ȋmbrăcăminte, echipamente digitale şi, din nu ştiu ce motiv, o bună bucată din cultura noastrӑ puritanistă e de părere că a rȋvni la bunuri materiale e o alternativă acceptabilă faţă de dorinţa sexuală. Ȋnsă, ambele dorinţe, cȋnd nu sunt ţinute sub control, conduc la evidente consecinţe toxice.

Armonia – Cei mai mulţi dintre noi ne dorim să trăim ȋn armonie cu cei dragi. Se pare că drumul cel mai scurt spre acest scop este să fim de acord cu ceilalţi cȋt mai des posibil. Totuşi e o dorinţa greşit direcţionată. Să faci compromisuri, nu e doar necinstit dar ȋnchide şi calea spre individualitate. E posibil, totuşi, să nu fii de acord cu cineva – şi s-o faci cu tact – ţinȋnd minte punctul lor de vedere. Eu şi Ryan suntem ȋn dezacord mai mereu dar nu ne certăm aproape niciodată. Dacă putem face această distincţie, relaţia se ȋmbunătăţeşte, pentru că, atunci cȋnd vă puneţi de acord, cealaltă persoană va ştii că eşti sincer şi nu e doar o ȋncercare de a-i face pe plac.

Empatia – Este, probabil, cea mai controversată şi supraestimată virtute. Ȋn zilele noastre, toată lumea vorbeşte, de la preoţi, la specialişti, proclamȋnd puterea empatiei. Dar, cei mai mulţi vorbesc despre compasiune, de fapt, nu despre empatie. Dacă despre asta e vorba, nu-i contrazic: compasiunea – adică grija faţă de nefericiţi – e utilă şi e loc de mai multă, chiar. Ȋnsă empatia – adică abilitatea de a simţi suferinţa altora – nu e de dorit. Paul Bloom, cercetător şi filozof la Yale, demonstrează asta ȋn cartea Against Empathy: The Case for Rational Compassion: “Ne gȋndim adesea la capacitatea noastră de-a experimenta suferinţa altora, ca la sursa supremă de bunătate. …Nimic nu e mai departe de adevăr.” Şi continuă sӑ spună că empatia este “unul din principalii promoteri ai inechitӑţii şi imoralităţii unei societăţi. …Empatia, nu doar că e departe de a fi de ajutor ȋn ȋmbunătăţirea vieţii celorlalţi, dar mai este şi o emoţie capricioasă şi iraţională care face apel la finele prejudecăţi. Se joacă cu mintea noastră şi, ȋn mod ironic, duce adesea la cruzime.” După Bloom, “Suntem destul de deştepţi dacă nu ne bazăm pe ea şi, ȋn schimb, apelăm la compasiune, mult mai distanţată.”

Negativismul – Aici poate apărea o confuzie, la ȋnceput. Cum poate fi negativismul o virtute supraestimată. Crede cineva, de fapt, că negativismul e un lucru bun? Dac-ar fi să sondăm opinia publică, aproape toată lumea ar zice că e un lucru rău. Atunci, de ce bȋrfim, ne ciondănim şi ne văicărim tot timpul? Pentru că e o scurtătură socială. Dacă te plȋngi de acelaşi lucru ca altcineva sau bȋrfeşti pe altul, asta creează o legătură cu colegul de jalbă. E o vorbă veche care spune “cine a avut de suferit, ȋi va face şi pe alţii să sufere” – asta se ȋntȋmplă de fiecare dată cȋnd ne mişcăm prin lume infectȋnd-o cu negativism.

Invidia – Emoţia cea mai poluantă, invidia ȋşi are rădăcinile ȋn suspiciune – suspiciunea că nu eşti destul de bun, că nu faci destul, că celălalt nu merită la fel de mult. Invidia este o emoţie egoistă, care nu serveşte binele comun cȋtuşi de puţin. Antidotul este virtutea mai puţin cunoscută de a te bucura de bucuria altuia, cum ar fi zȋmbetul unui mic copil care te face să simţi bucurie. Cȋnd te bucuri de bucuria altuia, nu mai e loc de invidie ȋntr-o relaţie.

Sentimentalismul – Filozoful grec Zeno credea că oamenii sunt programaţi să fie raţionali dar recunoştea că suntem şi umani, deci oamenii sunt conduşi de emoţii. De aceea, nu trebuie să alungăm raţiunea sau emoţia dar trebuie să evităm sentimentalismul – adicӑ nostalgia, tristeţea sau tandreţea excesive – deoarece copleşeşte raţiunea şi intensifică emoţia. Cȋnd ne simţim doborȋţi emoţional, ne putem ajuta de o perspectivă suplimentară, prin implicarea unei terţe părţi, raţionale şi cu picioarele pe pămȋnt.

Solemnitate – Da, vrem să fim luaţi ȋn serios, vrem să abordăm relaţia cu respect dar trebuie să lăsăm loc sufficient pentru umor şi relaxare. Altfel, vom fi ȋmpovăraţi şi, ȋn final, ȋngropaţi de proria gravitate. De aceea, lasă loc de glume, chiar şi-n vremuri foarte dificile, sau mai ales atunci.

Unele dintre aceste aşa-numite virtuţi, e mai bine, să fie evitate cu totul – de invidie, corectitudine exagerată şi negativism, mai ales, e mai bine scapi – dar de multe te poţi servi foarte bine, atunci cȋnd găseşti, individual, măsura potrivită.”