Naufragiatul

 

“Cȋt ȋncearcă să aprindă un foc, fără success, Chuck glumeşte cu Wilson: “Nu ţi se-ntȋmplă să ai la tine un chibrit, nu?” Exact atunci, se ridică un fum subţire de la baza beţelor…”

The World According to Wilson, by Jim Roy

“Lecţii pentru sănătatea mintală, de la Willson, unul din starurile filmului Castaway.” The William Glasser Institute

Wilson

by Mike Rice

“Atȋt de multă lume pare să fie prinsă ȋn credinţa că orice comportament, care nu e considerat normal sau obişnuit, este rezultatul unei boli mintale… ȋncȋt, s-a produs un soi de dezechilibru chimic ȋn creierii unora. Sunt adesea contrazis, ȋn sesiunile de grup despre comportamentul celor care au fost etichetaţi drept schizofrenici, cȋnd susţin că, mare parte din ce numim boală mintală, nu e altceva decȋt comportament al unor oameni nefericiţi.

Chiar şi cei care au primit acest diagnostic, m-au combătut. Aceştia par să vrea să poarte insigna de bolnav mintal, ca să ştie şi alţii că sunt neajutoraţi şi nu mai e nimic de făcut pentru ȋmbunătăţirea stării lor de fericire. Aud adesea “Oamenii normali nu vorbesc cu ei ȋnşişi, nu văd lucruri care nu există ȋn realitate. Deci, trebuie să fie ceva rău cu creierul lor.”

Acelora care au primit diagnostic de bolnavi mintal, li s-a spus că au ceva anormal la creier şi că nu e nimic de făcut… că trebuie să se obişnuiască cu gȋndul că aşa vor trăi tot restul vieţii, luȋnd medicamente care să le “drogheze” creierul, ca să nu mai audă voci şi să nu mai vadă oameni invizibili. Aceste medicamente au şi effect asupra funcţionării normale a individului, anihilȋnd orice fel de emoţii - efectul plat [reacţie emoţională redusă]; pierderea interesului faţă de lucrurile care le făceau plăcere şi a aptitudinilor creative. Ȋn mod ironic, multe dintre aceste medicamente, ȋmpiedică persoana să-şi depăşească starea de nefericire sau să descopere alte moduri creative, pentru a face faţă acestei stări.

Tocmai abilitatea creativă, cea care-i ȋndrumă spre alegerea unui comportament care li se revelează, pentru a face faţă nefericirii şi frustrării.

Am văzut filmul “Cast Away”, cu Tom Hanks ȋn rolul principal, cȋnd a apărut, ȋn anul 2000. Recent, l-am revăzut, pe cablu, şi-am putut face legătura de cauzalitate ȋntre comportamentul considerat boală mintală - ȋn anumite circumstanţe - şi acelaşi comportament - ȋn circumstanţe diferite - care nu e considerat boală mintală.

Permiteţi-mi să vă explic.

Ȋn film, odată ce se trezeşte “naufragiat” pe o mică insulă din Pacificul de sud, Chuck (Tom Hanks) se trezeşte şi fără posibilităţile de satisfacere a nevoilor de bază. Trebuie să fie creativ, ca să supravieţuiască, şi ȋncepe să folosească metode improvizate pentru a avea adăpost, hrană şi apă potabilă, ca să nu se deshidrateze. Ȋşi dă seama, curȋnd, că nu mai stă ȋn puterile lui să facă mare lucru ȋn situaţia dată, dar ȋşi conservă puterea interioară ca să supravieţuiască. Chiar şi cȋnd ia ȋn considerare sinuciderea, metodele testate dau greş dar forţa interioară de supravieţuire se reȋnnoieşte. […]

Primul lucru pe care l-a făcut după ce avionul s-a prăbuşit iar el s-a trezit pe insulă, a fost să strige după cineva, oricine. Chiar şi sunetul nucilor de cocos căzute, ȋi dădea impresia că cineva trebuie să fie ȋn apropiere şi striga către locul de unde venea zgomotul. Ȋi lipsea conexiunea cu ceilalţi şi cu lumea, nevoie intrinsecă ce nu mai putea fi satisfăcută. […]

Din ce-am descris pȋnă aici, cei care aţi văzut filmul nu consideraţi că ceva din comportamentul lui Chuck ar avea legătură cu vreo boală psihică. De fapt, aţi putea considera că tocmai creativitatea şi improvizaţia i-au ȋnlesnit descoperirea abilităţilor care să-i asigure mijloacele de supravieţuire: adăpost, hrană, apă.

Dar, nu i-a luat mult timp, după ce s-a trezit naufragiat pe o insulă pustie, departe de lume, ca să-şi dea seama că şansele de a fi salvat sunt minimale. Ȋncă avea dorinţa puternică de-a aparţine şi de-a fi iubit şi, după ce s-a rănit ȋncercȋnd s-aprindă focul, frustrarea l-a ȋmpins la gestul de-a arunca obiecte - aduse de valuri după prăbuşirea avionului – de-a lovi nisipul cu picioarele, de-a ȋnjura şi de-a distruge tot ce era ȋn jur.

Cu mȋna ȋnsȋngerată, a lăsat o amprentă palmară pe o minge de fotbal care se aflase ȋn cala avionului. După ce s-a calmat şi-a reuşit să facă focul, a rămas cu privirea fixă pe minge, unde a văzut o figură care părea să semene cu ceva… o faţă umană. Cum nu era nimeni ȋn jur care să-i satisfacă nevoia de relaţionare - ȋn sensul de conexiune cu ceilalţi – şi-a creat propriul avatar care să-i ȋmplinească această dorinţă.

I-a făcut găuri să “respire” pe nas, a şters o parte din sȋnge, desenȋnd ochii şi gura. Compania producătoare de mingi de fotbal era Wilson iar firma era imprimată, foarte vizibil, pe minge. Acest obiect a compensat nevoia de relaţionare a lui Chuck, primind numele “Wilson”. Pȋnă aici, poate vă spuneţi “Aşa, şi? Care-i şpilul?”  

Apoi, Chuck a ȋnceput să vorbească cu Wilson şi chiar să răspundă ȋn locul lui Wilson, pentru a-şi satisfice nevoia de iubire, aparţinere şi interacţiune umană. Aş pune pariu că ȋncă vă gȋndiţi “Binenţeles, doar nu e nimic rău ȋn asta. A făcut-o pentru sănătatea lui mintală… ca să nu-şi piardă minţile pe o insulă pustie.”

Aha! Dac-ar fi făcut asta, acasă, ȋn Memphis, aţi mai fi spus că este un mod de comportament acceptabil? Unii ar fi ȋnclinaţi să fugă de el, cȋt mai departe, fiindcă “cine ştie de ce e ȋn stare o persoană nebună care vorbeşte cu sine sau cu un obiect?”. Alţii ar spune că e grav bolnav mintal, ar trebui pus pe tratament adecvat şi are nevoie urgentă de un psihiatru.

Ȋntr-un loc izolat de lume, probabilitatea de-a accepta comportamentul neobişnuit şi anormal al lui Chuck şi a-l considera tipic, raţional, de ȋnţeles – este mai mare. Dar, dacă nu te afli pe o insulă pustie, aceleaşi simptome sunt văzute ca boli mintale şi dezechilibru chimic. Comportamentul neobişnuit pe care-l creeează şi manifestă cineva, serveşte scopului de-a face faţă nefericirii şi frustrării, ȋn unele momente… precum cel ȋn care se află Chuck pe insulă.

Dacă nu l-ar fi avut pe Wilson, să vorbească cu el, şi imaginaţi-vă că şi Wilson vorbea cu el, s-ar fi simţit mult mai nefericit şi frustrat decȋt dacă nu l-ar fi creat pe Wilson.

Persoana care vede lucruri, aude lucruri şi vorbeşte cu oameni care nu sunt de faţă sau cu lucruri neȋnsufleţite, nu sunt altfel decȋt Chuck. Deşi, nu se află, fizic, pe o insulă pustie, se află ȋntr-o lume pustie, fiind alegerea lor să se izoleze şi detaşeze de ceilalţi, din cauza relaţionării nefericite cu persoanele importante din viaţa lor. S-au detaşat de oameni şi pot trăi singuri, printre oameni. Creativitatea lor ȋn materie de management al frustrării şi nefericirii, nu e diferită de cea a lui Chuck, cel care l-a produs pe Wilson, mingea de fotbal cu care făcea conversaţie.

Singura diferenţă e dată de circumstanţe. Poţi ȋnţelege problema lui Chuck şi să-i justifici comportamentul, fiindcă te poţi pune ȋn locul lui. Iar, dacă te poţi pune ȋn locul lui, ȋl poţi considera normal şi acceptabil, nicidecum o boală mintală. Cȋnd ai trăit ȋn lumea lui din film, ȋn sinea ta, ai gȋndit: “Probabil aş fi făcut acelaşi lucru.””

Learn more about The Glasser Institute at www.wglasser.com

Contact The Glasser Institute at  wginst@wglasser.com

I’m headed to southern Oregon next week to conduct a Soul Shaper workshop at Milo Academy. Looking forward to it!

“Cȋt ȋncearcă să aprindă un foc, fără success, Chuck glumeşte cu Wilson: “Nu ţi se-ntȋmplă să ai la tine un chibrit, nu?” Exact atunci, se ridică un fum subţire de la baza beţelor pe care le freca Chuck. Vedem faţa perplexă a lui Chuck, cȋnd se ȋntoarce spre Wilson, apoi ȋl vedem pe Wilson… stoic, părȋnd să admită că ceva “magic” s-a ȋntȋmplat ȋn acel moment. Wilson e observatorul gȋndurilor lui Chuck, permiţindu-i să-şi dea seama ce simte şi ce gȋndeşte.” https://mindfulness-alliance.org/2023/10/05/cast-away-mindfulness-at-the-crossroads/

Inteligenţa artificială este Inteligenţă superficială (aparenţă de inteligenţă)

Felul confuz ȋn care este folosit cuvȋntul “inteligenţă”, creȋnd o impresie falsă ȋn ce priveşte diferenţele dintre inteligenţa umană şi complexitatea maşinii, by Brendan Dixon January 28, 2019

https://antipresa.blogspot.com/2025/04/inteligenta-artificiala-este.html#more

Următorul preşedinte al Romȃniei să fie ales ca Dalai Lama  https://antipresa.blogspot.com/2025/03/urmatorul-presedinte-al-romaniei-sa-fie.html

10 semne periculoase care spun că eşti un conformist  https://antipresa.blogspot.com/2024/12/10-semne-periculoase-care-spun-ca-esti.html#more

Cultura confesionalului la televizor, plȋnsul pentru rating https://antipresa.blogspot.com/2025/01/cultura-confesionalului.html

Amintiri din pandemie March 16 2025 - Next time perhaps we shouldn’t shout down the pandemic pariahs, by ROD LIDDLE – traducere https://antipresa.blogspot.com/2025/03/amintiri-din-pandemie.html

“While attempting to start a fire, Chuck cuts his hand and furiously throws several objects including a Wilson volleyball, leaving a bloodstained handprint. He draws a face into the blood, names the ball Wilson and begins talking to it.”  https://en.wikipedia.org/wiki/Cast_Away