Tirania “Binelui comun”

 

Freedom Focus, Liberty

The Tyranny of the “Common Good” by Brian Balfour, Senior Vice President of Research, John Locke Foundation

March 7, 2022  https://www.johnlocke.org/the-tyranny-of-the-common-good/

“Nu există aşa ceva, precum “binele comun”, ȋntr-o societate formată din indivizi

Apelul la binele comun este, de regulă, o perdea de fum menită să-ţi ia mai mult din libertate

Tirania majorităţii este la fel de injustă ca despotismul unui rege

Un om tiranizȋnd ȋntreaga societate, nu e ceva mai puţin injust decȋt tirania celor mulţi asupra celor puţini, deghizată ȋn “binele comun”

Mai mult, conceptul de bine comun e doar o himeră, un concept utopic, nimic altceva decȋt un mit

La ȋnceputul secolului XX, filozoful politic Isabel Paterson scria, ȋn cea mai cunoscută carte a ei “The God of the Machine”:

“Nu există bine colectiv. Ca să fim exacţi, nu există nici măcar vreun bine comun. Există, ȋn schimb, ȋn ordinea naturală, lucruri şi situaţii, prin intermediul cărora, individul - ȋn virtutea voinţei şi calităţilor sale receptive şi creative - e capabil să experimenteze binele.”

Ȋn definiţia lui Paterson, un “bine” poate fi experimentat doar individual.

“Ȋntrebare: Nu e lumina soarelui un bun comun?”, continuă ea. “Nu. Persoanele nu se bucură de acest beneficiu, prin intermediul comunităţii, ci singur. Un orb nu vede prin intermediul comunităţii.”

Chiar mai mult, pentru că fiecare individ e unic, aceiaşi stimuli, fenomene sau bunuri materiale pot fi experimentate foarte diferit, de către diferiţi oameni. “Acelaşi grad de strălucire a soarelui, poate induce insolaţie unora şi beneficii altora.”, explică Paterson. De aceea, “e imposibil de ascuns faptul că binele se strȋnge numai ȋn jurul indivizilor.”

Apoi, cine ajunge să definească ce e “binele comun”? Răspunsul tipic e “majoritatea”.

Dar asta vine cu o problemă, ȋn care, singura definiţie acceptabilă a ce este “binele”, e doar un joc al numerelor. Cum scrie Paterson, “dacă binele e cantitativ şi se subsumează majorităţii, nimeni nu poate hotărȋ ce e bine, cu excepţia majorităţii.” Acum problema devine clară. Dacă aprobarea din partea majorităţii e considerată unitatea de măsură a ce e bine sau rău, sclavia va fi considerată “bine”, pentru că, ȋn epocă, aşa considera majoritatea.”

Mai rău, ȋn realitate, “binele comun” e determinat, de regulă, nu de o majoritate din interiorul societăţii, ci de cei mai puternici membri ai clasei conducătoare şi e folosit ca o perdea de fum, după care se ascunde puterea centralizată.

La fel, această perdea de fum stipulează inversiunea [lucrurilor], de la responsabilitatea individuală, la ȋndatoririle externe faţă de un colectiv, fără formă, fără fond. “Ȋntotdeauna, colectivismul condamnă legăturile şi relaţiile affective naturale şi sugerează inversarea ȋndatoririlor, de la cele de natură personală, la cele faţă de societate. Promite simplificarea divorţului, sprijin de la stat pentru copii, plăcerea promiscuităţii.” Dar, după cum avertizează Paterson, absolvirea indivizilor de propriile responsabilităţi, predă puterea, inevitabil, celor cărora le-au fost transferate aceste responsabilităţi iar o asemenea ȋmputernicire “sfȋrşeşte ȋn sclavie şi distrugerea personalităţii.”

Dar, n-ar trebui societatea să fie organizată ȋn conformitate cu principiul “cel mai mare bine, pentru cel mai mare număr de oameni”, după cum susţin filozofii progresisti, precum Jeremy Bentham?

“Cel mai mare bine pentru cei mai mulţi” – e o frază perversă, insistă Paterson. A organiza societatea ȋn jurul acestui principiu “ar justifica torturi abominabile asupra minorităţii”. 

Minoritatea absolută fiind individul. Să crezi ȋn drepturile minorităţii, ȋnseamnă să respingi tirania “binelui comun”.

O societate liberă cere libertatea individului, nu doar de sub jugul tiraniei, ci şi de sub violarea drepturilor individuale, deghizate ȋn binele comun.

“E o falsă presupoziţie aceea că, atunci cȋnd dreptul celor puţini de a-i conduce pe cei mulţi este retras, reversul e dreptul celor mulţi de a conduce individul”, explică Paterson. “Ȋn realitate, dacă un singur om nu are dreptul să-i conducă pe toţi ceilalţi – privilegiul despotismului – n-are dreptul nici de a conduce un singur om; la fel, zece oameni sau un million de oameni n-au dreptul de a comanda nici măcar unui singur om. Politicile progressive sunt adesea vȋndute drept benefice “binelui comun”. Ȋnsă, un asemenea bine nu există. Nu vă lăsaţi ademeniţi ȋn a vă supune unor asemenea pledoarii, pentru că, cel mai adesea, binele comun nu e decȋt un cal troian, cu scopul de-a vă lua şi mai mult din libertate.”

Tirania Libertăţii pozitive  

The Tyranny of Positive Liberty - Robert Westmoreland (retired from the University of Mississippi’s Department of Philosophy and Religion in 2022.)

https://antipresa.blogspot.com/2025/03/tirania-libertatii-pozitive.html

Isabel Paterson, Rose Wilder Lane, Ayn Rand - “Ȋn vremurile cele mai grele, trei femei ȋndrăzneţe au alungat frica. Au ȋndrăznit să declare colectivismul ca fiind foarte rău. S-au bătut pentru drepturile naturale ale omului, singura filozofie care avea o bază morală care să se opună tiraniei de pretutindeni. Ele au celebrat individualismul de modă veche, vetust. Şi-au imaginat o lume unde oamenii vor putea fi, din nou, liberi. Au etalat un optimism resilient, care a inspirat milioane de oameni.” https://www.atlassociety.org/post/rose-wilder-lane-isabel-paterson-and-ayn-rand-three-women-who-inspired-the-modern-libertarian-movement

Freedom Focus, Liberty

The Tyranny of the “Common Good” by Brian Balfour, Senior Vice President of Research, John Locke Foundation

March 7, 2022  https://www.johnlocke.org/the-tyranny-of-the-common-good/

Magia neagră a manipulării. The Guardian (UK/ˈɡɑː.di.ən/US/ˈɡɑːr.di.ən/) https://freefrompress.blogspot.com/2025/07/magia-neagra-manipularii.html

Globalismul fură ploaia  https://antipresa.blogspot.com/2025/07/globalismul-fura-ploaia.html

Rachetele anti-grindină: Culmea privatizării: Schimbări climatice private  https://antipresa.blogspot.com/2025/06/rachetele-anti-grinfina.html

Doi gȋndaci morţi  https://freefrompress.blogspot.com/2025/07/doi-gindaci-morti.html

Oare, ce-am fi ales? - Chiar aşa, dacă, ȋn anii “80, am fi primit o săptămȋnă de viitor, plasat fix ȋn zilele noastre, ȋn paralel cu prezentul acelor vremuri, ce alegeam?  https://antipresa.blogspot.com/2025/01/oare-ce-am-fi-ales.html#more

Tablou. Un UE mic. Uraaa! https://freefrompress.blogspot.com/2025/07/tablou-un-ue-mic-uraaa.html