“London bridge is down!” Atenţie, cad poduri! https://freefrompress.blogspot.com/2022/09/london-bridge-is-down-atentie-cad-poduri.html
https://freefrompress.blogspot.com/2022/09/inceput-de-scolar.html#more
Mi-e frică… şi sufăr ://freefrompress.blogspot.com/2022/08/mi-e-frica-si-sufar.html#more
“Interviul
care rezolvă condiția umană și salvează lumea” - INTEGRAL
“Interviul
care rezolvă condiția umană și salvează lumea”
- interviu cu un biology Australian care susține “sfîrșitul condiției
umane” și întoarcerea la condiția maimuței
https://freefrompress.blogspot.com/p/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html
Partea a
VI-a
Am aici o
altă fotografie cu un grup de bonobos odihnindu-se într-o poiană, pe care o voi
include de asemenea în carte, care explicitează perfect descrierea lui Platon,
menționată mai devreme, cu referire la viața oamenilor în “Golden Age”, aceea
de solicitudine de grup. Platon spune, “Trăiau fără haine, mai mult în aer
liber, pentru că era o climă blîndă; n-aveau paturi dar se-ntindeau în pătule
de iarbă, care creștea din belșug pe pămînt”. E clar că avem o memorie instinctivă,
perfectă (dacă nu vrem s-o negăm) a ceea ce era viața noastră înainte de “căderea
din paradis”, fiindcă Platon nu știa de existența maimuțelor bonobo și totuși
cunoștea exact cum era viața noastră de tip bonobos, înainte de “cădere”.
Bun. Acum, acest citat este un pic mai lung, dar e o amintire intuitivă atît de minunată despre timpurile cînd specia noastră trăia ca bonobos, într-o stare de inocență, plină de iubire, sensibilitate și împreunare, încît trebuie s-o citesc. Este din marele romancier rus, Fyodor Dostoevsky. El scria despre un timp cînd: “Iarba scînteia de flori parfumate, strălucitoare. Prin aer, păsările zburau în stol și se așezau, fără teamă, să se odihnească pe umerii mei, pe brațele mele și mă loveau vesel fîlfîind din aripile drăgălașe. Iar, în final, am văzut și am recunoscut oamenii acestui tărîm fericit. Au venit de bună voie spre mine, m-au înconjurat și m-au sărutat. Copiii soarelui, copiii soarelui – oh, cît erau de frumoși!... Fețele lor radiau… în voce și cuvinte aveau o notă de bucurie copilărească… Era Pămîntul neprihănit de căderea în dizgrație iar oamenii care-l locuiau nu păcătuiseră… Nu-și doreau nimic și trăiau în pace; nu aspirau la cunoașterea vieții așa cum ne dorim noi s-o înțelegem, pentru că viața lor era împlinită. Dar cunoașterea lor era mai profundă, superioară față de a noastră, însă n-o puteam înțelege. Mi-au arătat copacii lor, dar nu puteam pătrunde dragostea intensă cu care-i priveau… era ca și cînd vorbeau cu creaturi asemenea lor… și sunt sigur că și copacii înțelegeau. Întreaga natură era văzută la fel – animalele care trăiau în pace cu oamenii și nu-i atacau, ci îi iubeau, cucerite de dragostea lor… Nimeni nu se certa, nimeni nu invidia… pentru că toți formau o mare familie” (The Dream of a Ridiculous Man, 1877). [again The Dream of a Ridiculous Man]
Această
descriere - a fi “cucerit de dragostea lor” - este atît de asemănătoare cu descrierea,
abia menționată, pe care cercetătoarea Vanessa Woods ne-o dă spunînd despre
bonobos: “Te iubesc cu atîta abnegație încît ajungi să le iubești și tu pe ele.
Trebuie să le iubești.” Din nou, vedem cît de exactă e memoria noastră, dacă nu
o negăm, în ce privește viața noastră înainte de “Cădere”.
-Citatul
acesta e atît de minunat, uimitor, pur și simplu, mulțumesc Jeremy, mă bucur că
ni l-ai citit. Devotamentul [grija] față ceilalți pare o explicație corectă și
evidentă pentru instinctele noastre morale, iar asta reiese și din acele citate
despre comportamentul maimuțelor bonobo, din fotografiile cu bonobos, de
asemenea; deci, de ce n-am auzit de asta pînă acum?
-Ei bine,
exact ca și adevărul despre specia noastră, care spune că am trăit odată în
iubire și cooperare, acest adevăr, anume că am dobîndit instinctele morale prin
cultivarea grijii față de ceilalți, a fost un adevăr greu de suportat, cîtă
vreme n-am putut explica de ce, noi oamenii devenim furioși, egocentrici și înstrăinați
iar asta are drept rezultat pierderea abilității de a ne crește copiii în mod
adecvat, cu dragoste necondiționată, altruistă. Adevărul despre trecutul innocent,
Edenic, al speciei noastre, cînd eram numai iubire și sensibilitate și adevărul
despre cum devotamentul față de ceilalți ne-a făcut oameni, ambele au fost adevăruri
imposibil de acceptat, cîtă vreme nu ne puteam explica actuala condiției umană,
coruptă pînă-n măduva oaselor și cum am ajuns în halul ăsta, pierzîndu-ne
abilitatea de a ne îngiji cu desăvîrșire de propriile progenituri. Și, după cum
s-a constatat “părinții mai degrabă ar recunoaște că sunt criminali care-și
hăcuiesc victimele cu toporul, decît să admită că nu sunt buni părinți”. (John
Marsden, Sunday Life, The Sun-Herald, 7 Jul. 2002)
De fapt,
această explicație evidentă și rațională, a devotamentului, care stă la baza
conștiinței noastre morale, a fost scoasă pentru prima dată în evidență de
filozoful American John Fiske, în cartea sa Outlines of Cosmic Philosophy,
publicată în 1874, la doar cîțiva ani după ce Darwin și-a publicat teoria
selecției naturale. Iar, la acel moment, explicația lui Fiske a fost
recunoscută ca fiind, și citez, “de departe, mult mai importantă” decît “principiul
selecției naturale a lui Darwin” și “una dintre cele mai frumoase contribuții,
vreodată, la Evoluția omului”. (Dorothy
Ross, G. Stanley Hall: The Psychologist as Prophet, 1972, p.262 of 482)
Darwin
însuși a mers pînă-ntr-acolo încît să-i scrie lui Fiske “N-am citit niciodată
în viața mea un exponent (deci, un gînditor) atît de lucid precum ești tu. (1874;
Life and Letters of Charles Darwin, Vol. 2) Dar, din nou, cîtă vreme nu ne-am
putut explica pierderea abilității de a ne crește urmașii cum se cuvine, acest adînc
“de departe, mai important” decît “principiul selecției naturale a lui Darwin”
a fost lăsat în uitare și în final a dispărut din perspectiva teoriei biologice!
Aș vrea să
subliniez că 1) Teoria selecției naturale aparținînd lui Darwin, care explică
varietatea speciilor; 2) Explicația dată de Fiske, devotamentul stă la baza
instinctelor noastre morale; 3) teoria instinct vs. intellect, cu care
eu clarific condiția umană; 4) expozeul despre Libertate, pe care l-am făcut în
capitolul șapte, în care arăt că doar noi oamenii am devenit pe deplin
conștienți, nu și celelalte specii și 5) semnificația integrativă a existenței - motivată
de entropia [starea de incertitudine] negativă (pe care noi am personificat-o
în “Dumnezeu”) – este explicată în capitolul patru al Libertății [FREEDOM] –
împreună sunt cinci întrebări esențiale despre lumea noastră și locul nostru în
această lume, la care știința trebuie să răspundă. – toate fiind explicații
simple, directe, evidente, într-un mod rezonabil, care l-au determinat pe
biologul nostru Allan Savory să facă următoarea observație “ori de cîte ori omenirea
a întîmpinat o problemă majoră, insurmontabilă, cînd în final a fost găsit,
răspunsul a fost întotdeauna foarte simplu.” (Holistic Resource Management,
1988, 1st edition, p.3) Așa cum reiese clar din FREEDOM, pentru c-am trăit în
negare – în ce privește condiția umană, ne-am blocat accesul la atît de multe
adevăruri evidente, din punct de vedere logic.
-Mulțumesc,
Jeremy. E de-a dreptul uimitor să aflăm cum știința a respins însușirile
ereditare, de iubire și ajutor reciproc, ale speciei noastre și originile
sufletului altruist. Dar, totul are logică – adică, noi, categoric aveam nevoie
de un system de apărare, în fața acuzației de condiție imorală, înainte să
înfruntăm adevărul.
Vorbesc cu biologul
Australian Jeremy Griffith.
Partea
a IV-a
Cum
poate avea loc reabilitarea speciei umane, acum după ce am înțeles condiția
umană iar acest lucru chiar este posibil?
Craig: Salut
și bine ați revenit în partea a IV-a a interviului. Sunt Craig Conway și mă
aflu aici cu Jeremy Griffith, biologul care tocmai a explicat cum ne-am
dobîndit, noi, oamenii, instinctele morale. Acesta este un interviu absolut remarcabil!
Deci, să
continuăm, Jeremy, ce zici de această a treia întrebare a mea – pentru finalul
celei de-a patra părți a interviului, care este: Cum se va produce, practic, “reabilitarea
psihologică a condiției umane”, acum că am înțeles aceste lucruri; trebuie să
mergem cu toții la terapie sau așa ceva?
Jeremy: Ei
bine, realizarea fundamentală a acestei explicații instinct vs.intelect –
de altfel, reală și absolut evidentă – este să ridice “povara păcatului” de pe
umerii speciei umane. Stabilește că oamenii sunt buni, nu răi, în cele din
urmă. Deși, suntem inevitabil dar variabil furioși, egocentrici și alienați din
cauza experienței dobîndite în urma bătăliilor pe care umanitatea le-a purtat
în căutarea cunoașterii, în final, a auto-cunoașterii, apoi înțelegerea
condiției umane corupte, acum știm că fiecare om e fundamental bun. Iar această
abilitate, de a înțelege și a ști că există un motiv valabil care stă la baza
comportamentului tulburat psihologic al speciei umane, este cheia, fiindcă ne
revelează înțelesul pe care-l tot căutăm încă de cînd am devenit conștienți, acum
două milioane de ani, cînd a apărut condiția noastră imorală.
Asta e cheia
care ne eliberează mintea – faptul de a fi capabili să înțelegem că suntem
buni, nu răi, ne aduce eliberarea psihologică supremă. Psihoanalistul Carl Jung
spunea “unitatea omenirii depinde de capacitatea noastră de a deveni conștienți
de propria umbră” și cum, acum, putem fi conștienți de “umbra” celor două
milioane de ani de condiție coruptă, specia umană e în sfîrșit în situația de a
deveni un “întreg”. Cuvîntul “psihoză” înseamnă “boala sufletului” iar psihiatrie
înseamnă “vindecarea sufletului (derivate din “psyche” – suflet, osis – “stare sau
condiție anormală” și iatreia – “vindecare” - see pars 63 & 72 of FREEDOM), dar
n-am fost niciodată capabili să ne “vindecăm sufletul”, să explicăm eului nostru,
original, instinctiv - sufletului, că eul nostru care gîndește, deplin
conștient, este bun, nu rău iar făcînd asta, să reconciliem cele două jumătăți
separate – însă acum putem, în sfîrșit, s-o facem.
-Ei bine, e
o vorbă care spune “Adevărul te va elibera”, deci, ce spui tu, Jeremy este că
adevărul despre bunătatea noastră fundamentală este adevărul de care avem
nevoie ca să ne eliberăm de condiția umană.
-Exact,
aceasta e principala ușurare de care are nevoie mintea noastră și evident, cu
cît digerăm mai mult acest înțeles, cu atît eliberarea prin vindecare apare în
fiecare aspect al condiției noastre tulburate – iar faptul că a trebuit să
îndurăm pe nedrept acuzația de a fi fost “răi” timp de două milioane de ani,
înseamnă că avem multă tulburare de vindecat.
Ca să
înțelegi cîtă supărare există în noi oamenii acum, imaginează-ți că suporți,
chiar și pentru o zi, nedreptatea de a fi condamnat ca immoral, chiar nelegiut,
cînd tu știai, instinctiv, că ești, de fapt, exact opusul, adică minunat, bun,
înțelegător – de fapt, nu doar bun, ci chiar eroul poveștii vieții pe Pamînt! Te-ar
durea sufletul și ai fi furios, nu-i așa? Acum, să extrapolăm această
experiență la două milioane de ani și astfel începem să ne dăm seama ce vulcan de
furie și frustrare trebuie să existe acum în noi, oamenii. Deoarece, am învățat
să ne abținem și să ne ascundem cît putem de mult – să ne “civilizăm”, așa-i spunem
– cantitatea incredibilă de supărare dinlăuntrul nostru (toți trebuie să fi dat
în clocot de furie, dincolo de aparențe) iar uneori, cînd contențiunea nu mai putea
fi suportată, acea furie trebuia să-și găsească un debușeu – a rezultat în
capacitatea noastră de a șoca prin acte de cruzime, sadism, ură, crimă și
război.
Şi nu e de mirare că am dus o existență evazivă, practicînd
negarea, mințind, evitînd orice critică, existență evazionistă, superficială și
artificială, lacomă, egocentrică, dornică de putere-faimă-avere și glorie. A
trebuit să ne înconjurăm, pînă la sufocare cu gloria materială, în timp ce ne
lipsea gloria spirituală a cunoașterii de sine, pline de compasiune.
Deci, există
multă tulburare ce trebuie diminuată și vindecată în noi, oamenii, iar asta,
evident, necesită timp. De fapt, trebuie să ne așteptăm să treacă generații
pentru a se ameliora complet. Dar, vestea bună e că, și asta e foarte
important, deși trebuie să treacă generații ca să vindecăm toată supărarea din
noi, oricine poate începe să trăiască eliberat de aceasta, imediat. Motivul e
că, atîta timp cît ne-a lipsit o apărare reală și tăria de a ne înțelege
condiția umană coruptă, aveam nevoie absolută de apărarea și tăria artificiale
pentru a ataca orice criticism la adresa condiției noastre corupte, pentru a
nega, a bloca și a găsi orice cale – furia, alienarea, egocentrismul ne
susțineau – dar acum, cînd avem la dispoziție un bord de apărare real și forța
date de bunătatea noastră fundamentală, toate aceste chestiuni artificiale sunt
caduce, nu mai e nevoie de ele. De fapt, să continuăm a folosi retalierea și
apărarea artificiale, negarea și căutarea puterii, faimei, averii și gloriei pentru
a ne despovăra, cînd am stabilit deja că posedăm virtutea fundamentală, nu doar
că n-are sens, dar este și o nenecesară auto-distrugere, distrugere a celor din
jur și a planetei. Acest fel de a trăi este ieșit din uz, am terminat cu el.
-Asta are
logică pe de-a-ntregul; înțeleg că modurile noastre artificiale de
supraviețuire sunt anulate de adevărata noastră forță. Se termină un stil de
viață și începe altul, eliberat de condiția umană – pfu, mulțumesc lui Dumnezeu
pentru asta!
-Asta e
sigur! Practic, acum că, în sfîrșit, a fost explicată, cu adevărat, condiția
imorală, onestitatea înlocuiește negarea iar lumea se vindecă. “Rahat” care e
cuvîntul pe care-l folosim zilnic pentru toate negările lipsite de onestitate,
ne-a protejat de toate adevărurile despre condiția umană coruptă, pe care nu le
puteam explica cum trebuie - dar distrugea lumea, iar acum încetează să existe.
Cu acest
sfîrșit al minciunii în minte, mai am un încă un lucru de explicat, care este
că: socialismul, mișcarea new age, mișcarea politically corect și toate
celelalte mișcări idealiste, toate au fost starturi false ale eliberării
globale de condiția umană, pentru că bătălia disturbatoare pentru cunoaștere - auto-cunoaștere,
într-un final – înțelesul ameliorării psihologice – adică de ce suntem buni, nu
răi – încă nu sunt complete. În fapt, dacă insistăm dogmatic pe faptul că
fiecare trebuie să fie cooperant și iubitor îți poate induce sentimentul că
faci bine și să te simți, în mod artificial, foarte ușurat, din punct de vedere
psihologic – asemenea insistență pe un comportament ideal le-a negat oamenilor
libertatea de care aveau nevoie ca să-și continue acea problematică și de
maximă importanță, cercetare pentru dobîndirea cunoașterii.
Aceste
mișcări erau mișcări pseudo-idealiste care au împiedicat și reprimat cercetarea
pentru înțelegerea condiției umane corupte, de care era nevoie ca să ne
elibereze din acea stare. Au reprezentat un regres, aceste mișcări, nu un progress,
așa cum s-au iluzionat a fi. De fapt, ideologia de dreapta e cea care a
susținut lupta pentru cunoaștere, și care deține superioritatea morală, nu
pseudo-idealista aripă-stîngă.
Cultura de
stînga îi face pe oameni să se simtă bine, într-un mod superficial, dar asta
este periculos de lipsit de etică, este fals – un rahat. Grija față de ceilalți
și de întreaga lume este foarte importantă dar, dacă o faci ca să te simți
bine, este boala egoismului periculos, dă într-adevăr, cea mai distructivă
adicție dintre toate drogurile – și s-a întins în întreaga lume. Așa cum am
explicat în cartea mea, oferită gratuit, Moartea prin dogmă, dogma nu
este medicament, e otravă.
Vedem aici că,
adevărata explicație dată condiției umane, teoria instinct vs. intellect,
ne permite să lămurim și să expunem ce e rău la ideologia de Stînga și ar
trebui să ne grăbim, fiindcă această cultură ne conduce rapid specia spre
extincție, aducîndu-ne moartea-prin-dogmă.
Acum, și
asta e partea cea mai frumoasă dintre toate, explicarea condiției umane din instinct
vs. intellect, nu doar că expune cultura de Stînga, ca fiind minciuna care
nimicește specia umană – ceea ce și e, dar aduce, cum am spus, sfîrșitul
întregii căutări stresante a înțelesului reabilitării, de ce suntem buni, nu
răi - iar asta înseamnă că nu mai suntem constrînși de această problemă și
putem apela la sprijinul idealismului cooperant și iubitor – căutarea a luat
sfîrșit. De fapt, idealismul iubirii și cooperării este, acum, singurul mod
justificat de a trăi. Brusc, nu mai e nevoie de ideologia de Dreapta în
politică, fiindcă toată lumea devine de Stînga. Practic, toată afacerea
numită politică se termină odată cu descoperirea înțelesului condiției umane
și întreaga specie umană devine un tot unitar, care renunță la partea de furie,
egocentrism și alienare și sprijină idealismul iubitor, altruist și cooperant. (Mai
multe explicații despre pseudo-idealism în Video/F. Essay 14 on the World
Transformation Movement’s website.)
-Da,
sfîrșitul lumii politice polarizate va fi, cu siguranță, cea mai mare ușurare
posibilă!
-Absolut,
Craig. Va fi o imensă ușurare.
Deci, ăsta e
modul în care întreaga lume va comuta brusc și imediat de la starea belicoasă de
furie, alienare și egocentrism, la o lume unde toți au abandonat comportamentul
competitiv și agresiv, care acum se întemeiază pe existența în iubire și
comuniune.
Descoperirea
care înțelege condiția umană aduce sfîrșitul acestei lumi alienate, egocentrice,
bazată pe forța artificială a furiei, nesiguranței și tristeții. Odată cu
rezolvarea condiției umane, apare o nouă lume, cooperantă, iubitoare,
altruistă. Luminița de la capătul tunelului se revarsă peste lumea negaționistă
în care am trăit și va fi ca și cînd ne-am trezit dintr-un coșmar!
Practic,
avînd abilitatea de a ne înțelege pe noi înșine, ne putem întoarce la starea primordială
de iubire și cooperare, de data asta, pe deplin conștienți. Cum anticipa poetul
T. S. Eliot, “Nu vom înceta să cercetăm iar, la sfîrșit, vom ajunge de unde-am
plecat, și ne vom ști locul pentru prima oară.” (Little Gidding, 1942)
-Wow,
Jeremy, a fost absolut incredibil, iluminant, captivant și nu-ți pot mulțumi
destul pentru că ne-ai împărtășit și nouă cunoașterea profundă. Cînd te
gîndești că specia umană poate fi transformată, exact în ceasul al
doisprezecelea, cred că e ceea ce speră toți cei care ne-au ascultat.
Și, din nou,
cartea ta FREEDOM este disponibilă pe HumanCondition.com, pentru oricine
vrea s-o acceseze, la liber. Deci, vă rog, urmăriți acest interviu, ascultați-l
iar și iar, faceți eforturi să înțelegeți ce spune Jeremy aici, luați-vă
informația, continuați să studiați și să sperăm că vom îmbrățișa cu toții și ne
vom bucura de noua schimbarea a lumii, a noastră, a tuturor.
Jeremy, a
fost minunat să vorbesc cu tine. Mulțumesc pentru c-ai fost cu noi, sperăm să
mai vorbim – sau chiar mai bine, că vom vedea cum rezultatul muncii tale se
răsfrînge asupra tuturor, pe planetă, cît de curînd.
-Sunt Craig
Conway, acesta a fost interviul meu cu Jeremy Griffith."
“Interviul care rezolvă condiția umană și salvează lumea” - INTEGRAL
“Interviul
care rezolvă condiția umană și salvează lumea”
- interviu cu un biology Australian care susține “sfîrșitul condiției
umane” și întoarcerea la condiția maimuței
https://freefrompress.blogspot.com/p/interviul-care-rezolva-conditia-umana.html
alienation
(noun); alienation
effect (noun); alienation effects (plural noun) the state or experience of
being isolated from a group or an activity to which one should belong or
i..."unemployment may generate a sense of political alienation" (starea sau experiența de a fi izolat de
grup)
Imaginați-vă că vă aflați pe un aeroport și vi se rătăcește bagajul iar angajatul (sau robotul) responsabil cu asta vă indică să luați orice… https://freefrompress.blogspot.com/2022/06/pachetul-de-stiri.html#more
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu