Efectul Clever Hans

 

Clever Hans Horse

Din Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Clever_Hans

Clever Hans a fost un cal, trăitor pe la ȋnceputul sec. XX, care, atȋt a reuşit să facă pe deşteptul ȋncȋt, a creat un effect, necunoscut pȋnă atunci, devenind subiect de cercetare pentru psihologi dar mai ales pentru cercetătorii interesaţi de inteligenţa animalelor. Interes datorat, ȋn mare parte lui Darwin, ȋn vogă, la vremea aceea.

Hans ȋl avea drept stăpȋn pe Wilhelm von Osten, professor de liceu cu preocupări multiple – printre altele, frenolog, studia forma capului, cu protuberanţele aferente, ca să-ţi spună cȋt eşti de deştept şi, printr-o ȋntȋmplare, dresor de cai amator. O figură controversată, cum s-ar spune-n zilele noastre, de unde şi eticheta de mistic, pusă, probabil, de vreun răspȋndac de veridice.

Deşi trăitor ȋn Berlin, omul ȋşi ţinea calul ȋn spatele casei, avea trăsura la scară, cum s-ar zice. Obicei care a ocazionat momentul de cotitură ce urmează, ȋntre om şi cal.

Lumea se schimbă! Proiectul Net Zero se prăbuşeşte

 

‘The Crumbling Edifice of Climate Orthodoxy’ – ‘The Tide is Turning Decisively Against Net Zero’ – ‘Collapsing under the weight of its own contradictions’ https://www.climatedepot.com/2025/09/07/the-crumbling-edifice-of-climate-orthodoxy-the-tide-is-turning-decisively-against-net-zero-collapsing-under-the-weight-of-its-own-contradictions/

https://tilakdoshi.substack.com/p/the-tide-is-turning-decisively-against

6 septembrie 2025 - Lumea se schimbă! Proiectul Net Zero se prăbuşeşte

Valul se-ntoarce, definitiv, ȋmpotriva proiectului Net Zero “prăbuşindu-se sub greutatea propriilor contradicţii”

BY TILAK DOSHI

“Net Zero a apărut ȋn anii 2010, ca un strigăt de protest global pentru “salvarea planetei”, pornind de la credinţa că dioxidul de carbon din atmosferă e butonul de control al “iminenţei” schimbărilor climatice. Tot atunci, ȋn 2015, Acordul de la Paris a fost finalizat, Departamentul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) al Naţiunilor Unite a stabilit, ȋn mod arbitrar, limita de creştere a temperaturii globale la 1,5° şi a statuat ţinta de “Zero emisii de carbon pȋnă ȋn 2050”, pentru ţările dezvoltate din toată lumea.

Dar o serie de titluri recente sugerează că politica “Zero emisii de carbon pȋnă ȋn 2050” se prăbuşeşte. Ȋn economiile dezvoltate, se conştientizează, din ce ȋn ce mai mult, că proiectul grandios se face ţăndări sub greutatea propriilor contradicţii. Ceea ce era odată trȋmbiţat drept consens ȋn rȋndul clasei politice, board-urilor corporaţiilor şi agenţiilor multilaterale, acum, seamănă, din ce ȋn ce mai mult, cu un edificiu al unei ideologii construite pe ceţoasa şi oximoronica “ştiinţă consensuală”. Valul crescȋnd al realităţii practice – costurile regenerabilelor intermitente, consecinţele geopolitice ale insecurităţii energetice şi creşterea exponenţială a cererii din zona infrastructurii inteligenţei artificiale - au măturat narativul, construit cu grijă, al inevitabilităţii aşa-numitei tranziţii energetice.

Totuşi, după cum ne reaminteşte David Blackmon, pe blogul lui de success Energy Transition Absurdities Substack, “alarmismul climatic e demoralizat dar e departe de a-şi da duhul”. Pare că, niciun munte de dovezi despre costurile prohibitive ale energiei regenerabile intermitente şi efectul advers al acesteia asupra preţului la energie, nu-i poate convinge pe rezistenţii agenţi ai apocalipsei climatice să se răzgȋndească.

Edificiul ȋn descompunere al canoanelor climatice