Moş Ion Gloată
Ziua a început în forţă la Protv cu o etalare de ciurucuri naţionale, cantăcioşi, mai exact, şi a apus la Acces Direct cu îndemnul: cine crede c-a văzut-o pe Elodia, să sune aici!
In cuprins, Realitatea a avut tema Romania Răde, Antena 1 o panaramă de divertisment, Protveul a băgat desene animate şi filme ,(mai bine!) iar B1 ne tot îndemna să spunem La mulţi ani, Romania!. S-a servit tradiţionala fasole cu carnaţi, că ciolanul s-a mancat de mult, iar la Alba Iulia s-au împărţit fripturi pentru că, zice Realitatea, n-au mai fost bani de sarmale. Adică, dacă n-ai paine, mananci cozonac. S-a putut vedea încă o dată că, în afară de înghesuiala de la moaşte, romanii nu mai formează o mulţime psihologică altundeva decat la mancarea gătită la cazan. Mulţime psihologică, vorba-vine, pentru că, deşi indivizii care o compun au acelaşi ţel, totuşi fiecare trage pentru el însuşi. Astfel, Moş Ion Gloată de la bloc l-a călcat în picioare pe Moş Homeless ca să-i ia mancarea de la gură. Cainii se ţineau departe, de frică.
Al doilea lait motiv, după fasole, a fost, cum altfel, mandria de a fi roman. Asta e o temă americană unde trebuie să-ţi găseşti motive de mandrie tot timpul, indifferent cat ai fi de indolent sau de mediocru. Ieri, de ziua naţională, motivele noastre de mandrie au fost cantăreţii de popcorn, copilul care a cantat la San Remo şi alţi participanţi la concursuri de “talent” adică genul de emisiuni unde concurenţii îşi spun povestea vieţii, aia tristă, iar apoi fac tot felul de giumbuşlucuri ca să impresioneze audienţa.
Proteveul a avut “pentru de dimineaţă”, pe langă cele două cantăreţe, un reportaj cu copii de 16 ani, varsta postului, copii de zece pe linie. E o prostie aşa ceva, zece pe linie nu există, iar un ziarist a dovedit, la un moment dat, că olimpicii, de exemplu, sunt lăsaţi să copieze la teze şi examene ca să iasă în halul ăsta de “supradotaţi”. E clar că, dacă înveţi 7-8 ore pe zi pentru o disciplină, nu mai ai timp să înveţi de zece şi pentru celelalte. Pe langă eminenţi, în ghiveciul protv şi-a făcut loc un taraf în ţigăneşte şi o femeie care căra o crosnie de lemne. Apoi a venit Leslie Hawke cu campania de alfabetizare a copiiilor din ţigănii care sunt aşa de săraci că nici n-au cu ce se-ncălţa. Păi da, pentru că banii de la stat încălzesc palatele cu ţurţuri. In acelaşi program, prefăcuta voice-over ne-a prezentat şi un caz trist al unui băiat a cărui mamă a murit de “boala progresului” cum o împachetează doctorii şi care, acum vinde limonadă să-i ajute pe copiii de la Marie Curie. Mesajul ultimelor două reportaje e tipic americănesc: să ne ajutăm singuri adică să ne implicăm cu toţii acolo unde statul nesimţit nu-şi face treaba. Avem un singur răspuns: profitul Loteriei Romane şi scăderea evaziunii fiscale. Mesajele din străinătate au fost de la romanii de la Google care iubeau Romania fie pentru munţi şi paduri fie pentru branza de Dobrogea. Cum spunea cineva: şi eu as zice cheeeeese! dac-aş fi în locul lor.
Fursecul de la cafea a fost americanul Sam care iubeşte Romania şi încă se mai minunează de ea cand îi filmează veceul din curte.
Si Realitatea a surprins ce avem mai bun, Romania Rade, ziceau ei, dar informau că romanii sunt mai săraci de sărbătorile astea. Chiar fără nici o sărbătoare ei au aceeaşi ştire despre sărăcie în fiecare zi. Restul ştirilor sunt demne de cnn-ul romanesc, adică: Isus Christos s-a arătat într-un butuc şi un bărbat a rămas înţepenit pe horn. Vorba cuiva: o fi fost Moş Crăciun!
La TVR, sărbătoare sau nu, se cantă muzică populară, care nu-i folclor, binenţeles, e doar un pretext ca să aibă servici’ fata aia nefrumoasă, a cui pilă o fi şi ea! La fel e rubrica tragerilor Loto unde o armată de inutili îşi iau salarii excelente după urma săracilor obligaţi la chetă. Apropos, picioare urate ca la TVR, mai rar!
Pentru după-masă, B1 a avut la Fapt divers două doamne cunoscătoare de istorie, asta ne-a plăcut, iar după cină, la un coniac şi-un trabuc, invitaţii de la Sub semnul întrebării între care Grigore Leşe, aseară cel puţin, a fost ăl dintai, ne-au făcut să ne mai vină inima la loc. De remarcat e şi faptul că a fost poate cea mai însorită zi de 1 Decembrie din cate ne amintim şi munca armatei şi poliţiei, pentru prima dată, n-a mai fost degeaba. Dacă dăm la o parte reporterii ieşiţi in fruntea paradei şi ţinem minte copiii care s-au bucurat să-şi bage nasul prin tancurile militare şi maşinile de poliţie, putem să ne tragem pe maini de reţeta show-bizzului. S-avem încredere în ce nu se vede în presă şi să-l credem pe Grigore Leşe: “ Nu vă descurajaţi, Romania nu-i asta de-o vedem noi zilnic la televizor!”! (B1/sub semnul întrebării/1 dec./21:49)
P.S. Pentru
Ce-ţi doresc eu ţie dulce, Romanie? de la B1:
-să se predea la şcoală tehnicile de manipulare folosite de mass-media
-să fie publicitate doar între programe pentru că d-aici se trage ADHD-ul
