INCET CU DEMOCRATIA PE
SCARI
In afară de învățămintele pe care va zice istoria că le-am
tras și de care n-avem timp pentru că viața noastră e simțitor mai scurtă decât
epoca, se cuvine să fie consemnate câteva revelații mai umane de la botul
televizorului.
In primul rând, ca să ne întoarcem la începutul haosului, a
fost demența primară, aceea de a face opoziție, timp de 8 ani de zile, cu
anti-Băsescu. A fost cea mai proastă opoziție din toate punctele de vedere, inclusiv pentru cei care au practicat-o. Apoi, USL-ul,
după ce a câstigat tot ce se putea la locale si ceva în plus, în loc să meargă
la alegerile din toamnă lejer și să câștige fără effort la fel de mult, s-a apucat
de o acțiune și mai scelerată: lovitura de stat.
In continuare, tot demersul a fost o dementă: demența de a da președintele ales jos din funcție neținând cont de cele câteva milioane de oameni care încă îi acordau încredere, demența lui Ponta de a-și forța drumul spre Bruxelles, demența lui Antonescu de a se așeza chiar el, pucist fiind, în fruntea statului, demența trusturilor de presă și a unor lideri de opinie de a nu-și da seama că n-au voie să hotărască soarta unei țări, d-aia nici nu le permitem, demența politicienilor de a arunca țara la gunoi în ideea că, dacă n-o au ei, să n-o aibă nimeni și, pe final, demența de a organiza “pelerinaj” anti Băsescu la vila Dante în ziua votului și lângă locuința președintelui, demența pensionarilor “nesimțiți” cu gura puturoasă, demența cu care s-au furat voturi toată ziua și noaptea, demența de a încerca să creezi o imbecilitate anti-maghiară, convulsia, pe ultima sută de metri, prin care cereau prelungirea votului după ora 23:00 și, în sfârșit, delirul final al lui Şova, după ce toate estimările dădeau invalidarea referendumului: “ Traian Băsescu va pleca! L-am demis și totul este OK de-acum încolo!” (TVR)
In continuare, tot demersul a fost o dementă: demența de a da președintele ales jos din funcție neținând cont de cele câteva milioane de oameni care încă îi acordau încredere, demența lui Ponta de a-și forța drumul spre Bruxelles, demența lui Antonescu de a se așeza chiar el, pucist fiind, în fruntea statului, demența trusturilor de presă și a unor lideri de opinie de a nu-și da seama că n-au voie să hotărască soarta unei țări, d-aia nici nu le permitem, demența politicienilor de a arunca țara la gunoi în ideea că, dacă n-o au ei, să n-o aibă nimeni și, pe final, demența de a organiza “pelerinaj” anti Băsescu la vila Dante în ziua votului și lângă locuința președintelui, demența pensionarilor “nesimțiți” cu gura puturoasă, demența cu care s-au furat voturi toată ziua și noaptea, demența de a încerca să creezi o imbecilitate anti-maghiară, convulsia, pe ultima sută de metri, prin care cereau prelungirea votului după ora 23:00 și, în sfârșit, delirul final al lui Şova, după ce toate estimările dădeau invalidarea referendumului: “ Traian Băsescu va pleca! L-am demis și totul este OK de-acum încolo!” (TVR)
Sigur, un flacon de Xanax nu va putea potoli adrenalina nesatisfăcută
a puciștilor care, ca niște alienați mintal, uitând că au încercat o lovitură
de stat, blestemă faptul că n-au fost “lăsați
să-și facă jocul”, ca la fotbal, prin boicotarea prezenței la referendum. Astăzi,
ultimele zvărcoliri încă cer demisia președintelui ales și interpretează
rezultatul cum le convine. In primul rând, având în vedere că tactica “absenței”
nu mai permite o evaluare pro și contra demiterii, nimeni nu se mai poate lăuda
cu rezultatul. Apoi, dacă Traian Băsescu ar fi continuat să lupte pentru
prezență, deși era posibil să piardă, rezultatul ar fi fost cu totul altul. A
treia varianta, dacă Traian Băsescu ar fi anunțat lovitura de stat încă de la
început și ar fi refuzat să meargă în Parlamentul Pucist, ar fi refuzat să participle
la mitinguri, având în vedere și că i s-a lăsat foarte puțin timp de campanie
și ar fi dat doar câteva interviuri calme explicând, încă de la început că nu
vrea să legitimize puciul, rezultatul, din nou, ar fi fost altul. Apoi, din
cele 46% prezență la vot, se poate spune că, dacă se scade ce s-a votat NU și
ce s-a furat, mai mult de 40% nu rămâne. După 8 ani de tocare anti-Băsescu, 3
ani de criză și o lovitură de stat e un rezultat foarte prost pentru puciști!
Să le zicem vre-o două și “învingătorilor”! Am văzut aseară,
când președintele Traian Băsescu a anunțat nevalidarea demiterii, cum mulți se
înghesuiau în spinarea lui, mai să-l dea jos. E drept că unele mici partide și
asociații l-au susținut pe președinte dar, reclama pe care și-au făcut-o pe
spatele lui, e enormă. Apoi, am văzut că aproape au stâlcit-o pe Monica Macovei,
deși nu văd pe vreunul care să poată munci ca ea și aproape l-au dat la o parte
pe masivul Blaga, fără experiența căruia, tinereii se vor juli de politică și
li se vor înnoda lacrimile în barbă cât de curând. Imaginea a adus aminte de
cea de la Revoluție în care, la fel se împingeau unii pe alții ca să iasă în
față. Deocamdată, la PDL, cel mai bun e Cristian Preda, nu ceilalți
nominalizați!
In ceea ce privește experiența personală a celui lovit în democrație s-ar putea spune
că lumea, cel puțin din punct de vedere subiectiv, nu va mai fi la fel!
Senzația este c-ai fost bun și-ai fost luat de prost iar apoi bătut. La
începutul nebuniei, când A. Nastase a fost condamnat pe bune, ne-a părut rău
pentru el dar apoi am fost șocați de prostia lui egoistă de a pune atâția
oameni într-o situație imposibilă. Când a venit Ponta, ne-am uitat la el ca la
ceva care, deși nu ne place, ar putea deține ceva calități care, dacă-i dăm
timp, se vor vedea dar, în schimb, ne-am trezit cu un tip dereglat, mincinos pathologic,
care a pus o țară întreagă la răscruce cu o lipsă de discernământ incredibilă.
Crin Antonescu este un nemerituos care n-avea ce căuta în fruntea unui partid
și, cu atât mai mult, a unei țări dar, dacă n-ar fi fost atât de pompos și înfipt,
adică dacă ar fi dat dovadă de bun-simț, ne-am fi obișnuit cu el. In fond,
clasa politică nu-ți oferă cine știe ce alternative! Apoi, de la PSD așteptam
idei de îmbunățirea calității vieții mai multor oameni, nu doar a angajaților
la stat și, în orice caz, justiție egală pentru toți. De exemplu, folosirea
banilor de la jocurile de noroc pentru copii bolnavi care să nu mai cerșească
la televizor, o campanile împotriva OMG-urilor, aditivilor, etc. Uite, de exemplu,
ne-a plăcut când Daciana Sârbu a propus interzicerea jucăriilor associate cu
mâncarea nesănătoasă pentru copii dar PSD-ul și presa nu se ocupă cu
mărunțișuri d-astea. In fine, stânga n-are ce pupa poala popii dar PSD-ul a
făcut-o! De la PNL așteptam chiar liberalism cu idei concrete, capitaliste care
să ajute la apariția unei clase de întreprinzători mai tineri și mai altfel
decât Patriciu. De la nici un partid nu
mă așteptam să asculte de Voiculescu! De la PDL așteptam multe, dar nu mai
contează, acum sunt prea “populari”pentru gustul nostru!
In ceea ce privește presa pucistă e chiar mai grav! Aseară,
când le-am văzut fețele plânse ale celor de la Antena 3, care erau la a doua
suspendare neconstituțională, am simțit că ne-a fost de-ajuns și, în loc de
reacția normală, împăciuitoare a învingătorului, ne-am uitat la ei cu scârbă.
In ceea ce-l privește pe C.T.Popescu, ori “s-a schimbat” el și atunci înseamna
că d-aici i se trage ori ne-am schimbat noi, pentru că, atunci când a apărut
la Pro-tv după aflarea rezultatelor, am avut impresia că e un străin!
P.S. Demența continuă. Stiind ce-au făcut, puciștii refuză
să respecte legea referendumului care spune că se validează doar cu 50 plus 1
și invocă o altă lege prin care se consideră câstigători la scor. Binențeles,
puciștii se susțin prin faptul că președintele ales ar fi “ilegitim”, fiind
învins la scor mare în urma boicotării prin absenteism a referendumului.
Acești parlamentari au ajuns în legislativul țării după o
prezență la vot de sub 40%. Bogdan Olteanu și Ioan Ghișe, de exemplu, au “câștigat” la redistribuirea proporțională
pe pile intrând în Parlament după locul 3. Prima mare bucurie cu frisoane a
fost ajungerea necalificatului B. Olteanu la Banca Națională. Crin Antonescu a
ajuns să ne facă nouă bucurii după locul 2. Lui Cristian Pârvulescu de la
Pro-democrația trebuie să-i mulțumim!
In plus, acum, în Parlament, sunt 19 condamnați penal, erau 20 cu
Voiculescu, și 3 incompatibili. Câți
alții care-și așteaptă rândul!