antipresa : Ne-am băgat spiritul în litera legii, ca de obicei

luni, 15 iulie 2019

Ne-am băgat spiritul în litera legii, ca de obicei

Poate dădeau dreptul mai departe, fiindcă toți sunt încă în funcții!

“Lege și procedură pentru luarea unui copil dintr-o familie avem, doar aplicarea lor se pare că nu este suficient cunoscută.” https://evz.ro/cazul-sorina-hai-sa-taiem-in-carne-vie-ca-sa-vedem-puroiul.html

Foarte bun și cuprinzător articol. Aproape 100% correct și drept. Ni se sugerează că, în ciuda faptului că această adopție, după cum am văzut cu toții, a fost făcută cu încălcarea legilor în vigoare (bani, pile, relații, intermediary, bani, pe repede-n ‘nainte, forțarea copilului ș. a.), în spirit, interesul copilului a fost respectat deoarece abuzul din partea statului nu face decît să scape o fetiță din ghearele propriului popor, un popor de oameni răi și proști, iar pe deasupra și săraci. Pare că, ce-i drept e drept, indifferent de litera legii.

Spiritul, în accepțiune mistico-religioasă este separat de materie deci, ce-am văzut noi în imaginile tîrîrii micuței de către o procuroare (ajutată, în stradă, de o altă femeie de care nu se vorbește la TV) este, de fapt, purtarea pe brațe a spiritului copilului spre o lume mai bună. Triumful spiritului asupra materiei, vorb-aia.

Era clar că, dacă ne mai bălăngănim mult între litera legii - care, mai ales la noi, se spune că nu e univocă – și spiritul ei, atunci spiritul influențărilor o să cîștige. Nu știm de ce mai avem legi, sincer. Nu știm de ce mai avem chiar alegeri, fiindcă e o iluzie că noi îi trimitem în parlament p-ăia care fac legi. Mai bine facem niște sondaje sociologice, invocăm spiritul civic al unora care pretind că ne reprezintă, niște campanii de presă și am scăpat de tevatura votului. Uite, nu mai demult decît ultimele europarlamentare, care nu doar că au fost fraudate, dar rezultatul, atît de evident viciat, a fost un statement, un picior în față. N-a fost legal dar… a fost în spiritul democrației. Să mai cîștige și alții, să treacă și UDMR-ul pragul, să se bată și PSD-ul singur dacă opoziția leneșă n-a avut spor.

Cît privește spiritul umanitar al acestei adopții, cel puțin din cîte-am văzut, n-aș da acestor părinți surpriză nici măcar un hamster să-l crească. Perechea tipică “I want what I want!” care, după ce că n-a reușit să se împrietenească cu copilul, a consimțit la extragerea forțată a minorului - pe care îl numește apăsat și repetat “copilul nostru”, doar pe motiv că o instanță judecătorească i l-a dat în posesie – iar cînd autoritățile au început să cerceteze adopția nu tocmai legală (în literă, cel puțin), tot ce-au avut de spus a fost să ceară bani statului pentru un presupus prejudiciu. Ei nu sunt părinții adoptatori care au luat copii chinuiți în lagărele de copii, prin anii “90, să fim serioși!

Ăștia sunt niște ambițioși care-mi aduc aminte de o comedie, un film făcut înainte ca propaganda globală să înfunde gura lumii, Copilul Problemă, unde o familie adoptă ca să fie în rîndul lumii. La americani, orice devine o modă iar moda devine uneori lege.

Deci, ce deranjează e acest drept al tuturor de a hotări că acest copil n-are nici-un drept. Luarea cu forța, asta spune!

De asemenea, poate nu e bine să mergem sută-n mie pe ideea că, în lumea numită civilizată, nimic rău nu se poate întîmpla fiindcă sistemul ar fi perfect. Mă rog, dacă e vorba doar de statistică, e mai bine decît la noi, și-atunci putem să replicăm precum Adrian Năstase care, în urma faptului că o fetiță la pubertate fusese dată spre adopție unui pedofil Italian care-o mai și ardea cu țigarea, a zis ceva nervos de genul: la o sută și ceva de adopții, e normal s-apară și rateuri.

Înțeleg că, în cazul de față, ne-am lămurit cu transplantul de organe fiindcă părinții adoptivi au făcut dovada că au acasă copii sănătoși dar, să presupunem că vreodată vor veni unii care vor adopta un copil din România pentru acest scop, fapt ce ar ieși la iveală prea tîrziu. Ce ar spune presa influențăristă? Desigur, ar ridica în slăvi spiritul umanitar al adopției pentru că, nu-i așa, un copil a salvat viața surorii, fratelui vitreg și, pe deasupra, spiritul de sacrificiu l-a salvat și pe el de la o viața de mizerie. Am văzut că, în ultima vreme, totul e permis cînd vine vorba de “fapte bune” și legea nu mai contează. Vorba e, cine/ce mai hotărăște ce e drept și ce nu e drept.

Pentru că, Bătălia dintre Baia de Aramă și Justiția de Staniol se înscrie în spiritul locului: ai dreptul, ca să dai dreptul!

“Numai în perioada 1920 – 1970, 100.000 de copii au devenit sclavi în baza licitațiilor în care micuții erau predați de statul elvețian fermierilor care cereau cele mai mici alocații de la autorități.” https://evz.ro/norvegia-elvetia-copii-cainii-vagabonzi.html