Mai simplu nu se poate, Cazul Caracal

“Mai simplu, nu se poate, zise el. Dintr-o privire, am observat, pe interiorul pantofului stîng, în locul în care bate lumina flăcării din șemineu, pielea scorojită în șase crestături aproape paralele. Evident, au fost făcute de cineva care a hîrjîit neglijent noroiul după marginea tălpii pantofilor. De-aici, vezi tu, am făcut o dublă deducție: c-ai umblat pe-afară pe vreme rea și că, de pantofii tăi, se ocupă unul dintre cele mai rele specimene aparținînd tagmei servitorilor, din Londra.

Cît privește faptul că ți-ai reluat profesia de medic, ei bine, dacă un gentlemen intră în casa mea mirosind a iod și avînd o pată neagră de nitrat de argint pe arătătorul drept, plus o umflătură pe partea dreaptă a jobenului, indicînd locul unde și-a ascuns stetoscopul, ar trebui să fiu chiar prost ca să nu-mi dau seama că ești doctor care profesează.”

Arthur Conan Doyle, The Adventures of Sherlock Holmes (A Scandal in Bohemia)

- Cazanul era cald, era cenușă sub el, oasele erau în cenușă, deci așa e, cum spune Dincă! - interviu ANTENA 3 - Director INML, Cazul Caracal (Un scandal în România, ficțiune bazată pe cazuri reale)

Deci, care dintre cele două personaje, al lui Conan Doyle și al României, e mai fictiv în poveștile astea?

Greta autistogeta și proiectul Trebuie făcut ceva

Perfidia salvatorilor și mentalismul creator de adevăr și-au ieșit din minți.  E o vrie, chiar și la noi, pentru că suntem în an electoral, unde avem parte de salvatori politici care invocă strigătorul la cer “Trebuie făcut ceva!”, dar mai ales global, unde adolescenta Greta Thunberg, parte a generației supradiagnosticate și atent scoborîtă imagistic din romanele lui Dickens (combinație de nou și vechi), și-a dramatizat rolul de ecologistă mai cu talent chiar și decît Meryl Streep, cu istericul Do something!

Nimeni nu spune ce înseamnă acest “ceva”, fiindcă e de Doamne ferește!

Ceva nou, candidatul scientologilor de la USR-Plus care promite fericirea - asta trebuie să fie ceva de inspirat pentru întreaga națiune sau o pastilă, ceva, pe care să ne-o administreze preventiv Cancerarul viitorului govern - ceva vechi, actualul Președinte care ne promite, în continuare, România normală, un ceva pe care nu l-a dezvoltat ca și concept timp de cinci ani (asta dacă, nu cumva, sinistrul salvator Bușoi e normal) și ceva “blue”, nostalgia după un candidat mai independent politic (doar d-asta președintele este cel mai votat ales), cum ar fi Theodor Paleologu, cel care promite respect, educație și performanță, da’, cu cee??